Cauzele urticariei la copil

Cauzele urticariei la copil

Urticaria la copil este o manifestare alergică sau non-alergică care se caracterizează printr-o erupție cutanată eritematoasă și edematoasă, cu caracter fugace (migrator), tranzitorie și pruriginoasă. Această manifestare apare atunci când factorul declanșator determină niveluri ridicate ale histaminei, apare vasodilatația, crește permeabilitatea vasculară cu extravazarea lichidului din vas și ulterior apare edemul (urticaria alergică).

Din punct de vedere al evoluției, urticaria poate fi acută sau cronică, iar din punct de vedere al mecanismului de apariție, aceasta se împarte în urticarie alergică și nealergică.

  • Urticaria acută - episoadele eruptive dispar în câteva ore sau zile, survenind pe durata a mai puțin de 6 săptămâni (cauza: infecție virală sau alergie).
  • Urticaria cronică - erupția persistă intermitent mai mult de 6 săptămâni, poate dura luni sau ani (rar până la 5 ani). Este o afecțiune comună care afectează 1 din 10 copii în perioada copilăriei, respectiv 1 din 3 adulți.
  • Urticaria acută intermitentă: durează mai puțin de 6 ani săptămâni și apoi reapare din când în când.


Urticaria fizică este declanșată de factori fizici, cum ar fi frigul, căldura sau presiunea.

Plăcile eritemato-edematoase pruriginoase din urticarie au, de obicei, evoluție scurtă și simptomele sunt minore; poate fi adesea controlată cu antihistaminice. Urticaria poate fi unul dintre primele simptome ale unei reacții alergice severe, cunoscută sub numele de anafilaxie. (1-12)

Cauze

În aproximativ 90% din cazuri, cauza urticariei este necunoscută.


Factorii declanșatori sau cauzali ai urticariilor alergice sunt numeroși, incluzând alergeni precum alimente și aditivi alimentari, medicamente, aeroalergeni, infecții virale, boli autoimune.


Cea mai frecventă cauză a urticariei la copiii mici este infecția virală (răceală sau gripă). Factorii fizici, precum expunerea la căldură sau la frig, pot declanșa urticarie, Stresul este, de asemenea, implicat în declanșarea erupției.


Copilul poate dezvolta, de asemenea, urticarie, ca urmare a unei reacții alergice la alimente, cum ar fi nuci, ouă, ciocolată, citrice, căpșuni, crustacee și aditivi alimentari sau lichide - lapte de vacă, mai ales dacă copilul are mai puțin de 6 luni.


Medicamentele, în special antibiotice (penicilina) și antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul, analgezice, aspirina - pot provoca urticarie.


Copilul ar putea reacționa și la contactul cu anumiti alergeni, precum:

  • plante, cum ar fi urzici, latex și substanțe chimice;
  • animale de companie;
  • înțepături sau mușcături de insecte (furnici, albine, viespi), contactul cu meduze;
  • contactul cu polen sau spori fungici;
  • substanțe conținute în parfumuri, conservanți, coloranți, nichel, gudron;
  • produse chimice: săpunuri, detergenți și loțiuni.


În timpul unei reacții alergice, o substanță chimică numită histamină este eliberată de celulele din piele. Erupția în sine se datorează creșterii locale a unei cantități excesive de lichid (edem).


Dacă apare edem în jurul ochilor, buzelor, limbii, laringelui, mâinilor sau organelor genitale – această condiție se numește edem angioneurotic (angioedem).


Poate fi greu de descoperit ce cauzează urticaria cronică, deși este uneori legată de o boală a sistemului imunitar, cum ar fi lupusul eritematos sistemic.


Urticaria este foarte frecventă, dar nu este contagioasă!

 

Urticaria recurentă poate ocazional să fie legată de funcția anormală a tiroidei sau de boala celiacă. În cazul în care condiția persistă, se recomandă investigații suplimentare. (2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12)

Management

Caracteristicile cele mai importante ale urticariei sunt reprezentate de leziuni (plăci eritemato-edematoase) cu caracter fugace, însoțite de prurit intens și dermografism.


Dermografismul este evidențiat prin scrierea pe piele prin aplicarea unei presiuni ferme cu un deget sau alt obiect, iar erupțiile cutanate urmează linia scrisului. Dermatografismul este mai predispus să apară atunci când temperatura corpului este crescută și poate fi roșu, alb sau bifazic.

Diagnosticul urticariei se face în principiu prin examinarea pielii. Antecedentele medicale ale copilului sunt de asemenea importante: medicamente, expunerea la alergeni și factori care determină stres, când și unde a început erupția cutanată, detalii despre dieta obișnuită, contact cu posibile declanșatoare - cum ar fi animale de companie, produse chimice sau mănuși de latex, înțepături de insecte înainte de debutul simptomelor, starea actuală de sănătate și istoric de infecții recente, dacă există istoric de urticarie în familie.

 

În cazul urticariei cronice, recomandările sunt de urmărire zilnică a activităților copilului și teste de laborator.


Teste utile în diagnosticul urticariei cronice pot include:

  • hemoleucograma compleăa care poate identifica anemia
  • teste pentru a determina nivelurile de anticorpi din sânge
  • o probă de scaun - care poate identifica paraziții intestinali
  • VSH
  • testele funcției tiroidiene - care pot fi utilizate pentru a verifica dacă există o glandă tiroidă subactivă (hipotiroidism) sau o glandă tiroidă hiperactivă (hipertiroidism)
  • funcția hepatică - poate fi utilizată pentru a verifica dacă este afectat ficatul
  • dacă se suspectează vasculita, se efectuează biopsie cutanată pentru o analiză ulterioară.


Pentru stabilirea cauzei fizice a urticariei, se plasează o pungă cu gheață pe pielea copilului pentru a remarca reacția acestuia la frig, sau se plasează un obiect greu la nivelul coapselor pentru a verifica relația urticariei cu aplicarea presiunii la acel nivel. (2, 3, 4, 5, 7, 9, 11, 12)

Cum se tratează urticaria la copil?

Erupțiile pot dispărea singure în câteva ore sau câteva zile. Cu toate acestea, dacă simptomele sunt severe, medicul poate prescrie un medicament antihistaminic sau corticosteroizi pentru a reduce edemul și mâncărimea.


Dacă prezentarea la medic nu se poate realiza, există unele tratamente pe care le puteți efectua la domiciliu:

  • Puneți o loțiune de calamină la nivelul erupției pentru a calma mâncărimile.
  • Mențineți igiena corpului pentru a proteja pielea copilului
  • Îmbrăcați copilul în haine din fibre naturale, cum ar fi bumbacul, pentru a reduce iritarea pielii.
  • Dacă credeți că anumiți detergenți sau produse de îngrijire a pielii pot face rău copilului, încercați alternative. Pudra de spălare non-biologică și detergenții ușori pentru bebeluși sunt mai moi pe pielea acestuia.


Medicamentele utilizate în tratamentul urticariei sunt:

1. Antihistaminicele sunt cele mai frecvent utilizate, acționează prin blocarea eliberării de histamină, reducerea erupțiilor cutanate și stoparea pruritului; pot fi administrate sub formă de tablete sau preparate injectabile.


Exemple de antihistaminice includ:

  • cetirizina
  • fexofenadina
  • loratadina
  • desloratadina


2. Corticosteroizi pe cale orală

Dacă simptomele sunt severe, se poate recomanda o cură scurtă cu doze mari de corticosteroizi (prednisolon), de obicei pentru o perioadă de 3-5 zile.


Administrarea pe termen lung a comprimatelor pe bază de steroizi nu este recomandată, deoarece poate duce la o gamă largă de efecte secundare și complicații, precum:


Pot fi utilizate și alte tratamente, cum ar fi o tabletă numită montelukast (antagonist al receptorilor pentru leukotriene), care este de obicei utilizată în astmul bronșic. Această opțiune poate fi utilă în mod special când antihistaminicele nu ajută.

Omalizumab este un medicament mai nou care acționează împotriva autoanticorpilor produși de propriul sistem imunitar al organismului. Se administrează injectabil, o dată pe lună. Acest lucru s-a dovedit în unele studii a fi eficient pentru unele tipuri de urticarie inductibilă.


Tratamentul cu lumină ultravioletă (fototerapie) poate provoca o ameliorare a simptomelor, dar efectele pot dura doar câteva luni. (2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12)

Complicațiile care pot să apară în urticarie pot determina anafilaxie care poate fi recunoscută prin următoarele simptome:

  • respirație șuierătoare
  • dispnee
  • edem al buzelor, limbii și a mucoasei gurii și a gâtului
  • tahicardie
  • pierderea conștienței
  • greață și vărsături


Șocul anafilactic sau angioedemul sunt rare. Dar când se produc, au nevoie de îngrijire medicală imediată (epinefrină injectabil). (2, 3, 4)


Data actualizare: 27-03-2019 | creare: 27-03-2019 | Vizite: 271
Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.