Ceaiul verde reduce greutatea și îmbunătățește sensibilitatea la insulină

Un studiu realizat la Universitatea Cruzeiro do Sul din São Paulo, Brazilia, publicat în octombrie 2025 în revista Cell Biochemistry & Function, a adus noi dovezi privind efectele benefice ale ceaiului verde (Camellia sinensis) asupra obezității și metabolismului glucidic. Studiul a demonstrat că tratamentul cu extract standardizat de ceai verde a redus semnificativ greutatea corporală și a ameliorat sensibilitatea la insulină la șoarecii obezi menținuți într-un mediu termoneutru.

Context

Ceaiul verde este recunoscut de secole pentru proprietățile sale antioxidante, antiinflamatoare și metabolice, fiind asociat cu reducerea riscului de diabet zaharat de tip 2, obezitate și boli cardiovasculare. Flavonoidele, în special epigalocatechina-galat (EGCG), sunt considerate compușii cheie responsabili de aceste efecte.

Cercetările anterioare ale echipei Otton au arătat că administrarea de extract de ceai verde poate reduce greutatea corporală la animalele obeze cu până la 30% (European Journal of Nutrition, 2022). Totuși, multe dintre aceste studii au fost efectuate la temperaturi ambientale mai scăzute, unde șoarecii își cresc termogeneza pentru a se menține calzi, ceea ce poate masca sau amplifica efectele unei intervenții metabolice. Noul studiu aduce un element metodologic crucial — controlul temperaturii ambientale la 28°C, adică în condiții termoneutre, eliminând factorul confuz al frigului cronic.

Despre studiul actual

Design experimental

Șoarecii au fost supuși unei diete hipercalorice timp de patru săptămâni, constând din grăsimi și o „dietă tip cafenea”, care reproduce regimul alimentar occidental: ciocolată, biscuiți umpluți, dulciuri cu lapte condensat și caramel. Ulterior, animalele au fost împărțite în grupuri și tratate timp de 12 săptămâni cu extract standardizat de ceai verde, administrat intragastric (gavage) la o doză de 500 mg/kg/zi, echivalentă cu aproximativ 3 grame de ceai verde pe zi la om, adică trei cești.

Această metodă a fost aleasă pentru a asigura dozaj precis, spre deosebire de administrarea în apa de băut, unde consumul variază.

Controlul condițiilor experimentale

Toți șoarecii au fost menținuți la 28°C, temperatura termoneutrală pentru rozătoare. În mod obișnuit, animalele de laborator sunt ținute la 22°C, o temperatură percepută de șoareci ca frig cronic, care declanșează o termogeneză compensatorie și consum suplimentar de energie.

„Prin controlul temperaturii, am putut observa efectele reale ale ceaiului verde, fără interferențe din partea mediului”, explică Otton.

Analize moleculare și morfologice

Pe lângă evaluarea greutății și a parametrilor glicemici, cercetătorii au examinat:

• Structura fibrelor musculare – obezitatea determină o reducere a diametrului acestora, ceea ce reflectă atrofie musculară.

• Expresia genelor implicate în metabolismul glucozei: Insr, Irs1, Glut4, Hk1 și Pi3k.

• Activitatea lactat dehidrogenazei (LDH), o enzimă esențială pentru utilizarea glucozei.

De asemenea, echipa a explorat rolul adiponectinei, o proteină secretată de adipocite, cu funcții antiinflamatorii și de reglare metabolică. Pentru aceasta, s-au utilizat șoareci knockout pentru adiponectină, care nu pot produce proteina.

Rezultate

Scăderea ponderală și îmbunătățirea sensibilității la insulină

După 12 săptămâni de tratament:

• Șoarecii obezi care au primit ceai verde au prezentat o reducere semnificativă a greutății corporale, comparativ cu grupul control.

• A fost observată ameliorarea rezistenței la insulină și creșterea sensibilității la glucoză, indicând o reglare metabolică favorabilă.

Protecția masei musculare

Analizele histologice au arătat că ceaiul verde a prevenit atrofia musculară, menținând diametrul fibrelor musculare la niveluri apropiate de cele ale șoarecilor sănătoși.

„Această menținere a morfologiei musculare sugerează că ceaiul verde protejează țesutul muscular împotriva efectelor dăunătoare ale obezității”, a subliniat Otton.

Activarea genelor metabolice

Ceaiul verde a crescut expresia genelor implicate în captarea și utilizarea glucozei în mușchi:

• Insr (receptorul de insulină)

• Irs1 (substratul receptorului de insulină 1)

• Glut4 (transportorul de glucoză tip 4)

• Hk1 (hexokinaza 1)

• Pi3k (fosfatidilinozitol-3-kinaza)

De asemenea, activitatea LDH a fost restabilită la niveluri comparabile cu animalele non-obeze, ceea ce indică o normalizare a metabolismului glucidic la nivel muscular.

Mecanism dependent de adiponectină

Rezultatele obținute pe șoarecii adiponectin knockout au fost decisive: la aceștia, ceaiul verde nu a avut niciun efect asupra greutății sau sensibilității la insulină. Aceasta sugerează că adiponectina joacă un rol central în mecanismul prin care ceaiul verde exercită efectele sale metabolice.

Efect selectiv asupra obezității

Interesant, cercetătorii au observat că extractul de ceai verde nu afectează greutatea animalelor slabe, ceea ce indică un efect selectiv asupra excesului de țesut adipos. Ceaiul pare să acționeze doar într-un context metabolic de surplus energetic, susținând ipoteza unei interacțiuni directe cu adipocitele.

Sinergia compușilor bioactivi

Încercările de a separa compușii individuali ai ceaiului verde nu au reprodus eficiența extractului complet. „Există o sinergie între flavonoide și alte componente bioactive, pe care nu o putem imita atunci când le analizăm izolat”, a explicat Otton.

Relevanță clinică și perspective

Deși rezultatele la animale sunt promițătoare, doza optimă și siguranța consumului de extract de ceai verde la om nu pot fi încă stabilite, din cauza variabilității extractelor și a diferențelor interindividuale.

Consumul cronic, în cantități moderate, pare a fi cel mai benefic, așa cum se observă în țările asiatice, unde ceaiul verde face parte din dieta zilnică, iar prevalența obezității este scăzută.

Otton subliniază importanța dezvoltării unor tratemente naturale, accesibile și sigure, care să poată completa terapiile farmacologice existente:

„Planta Camellia sinensis oferă un set complex de compuși bioactivi, cu potențial terapeutic important. Nu putem vorbi încă despre o soluție miraculoasă, dar cu siguranță avem o direcție promițătoare pentru terapii complementare în obezitate.”

Concluzie

Studiul condus de Rosemari Otton demonstrează că extractul standardizat de ceai verde reduce greutatea corporală, îmbunătățește sensibilitatea la insulină și protejează masa musculară la șoarecii obezi menținuți la termoneutralitate. Efectele sunt dependente de adiponectină și implică activarea genelor metabolice musculare.

Prin controlul atent al condițiilor experimentale și abordarea moleculară complexă, această cercetare consolidează baza științifică a utilizării ceaiului verde ca adjuvant natural în managementul obezității și deschide calea pentru studii clinice umane care să confirme aceste mecanisme.