Chitosanul ar putea favoriza eliminarea microplasticelor din organism

O echipă de cercetători de la Universitatea Tokai din Japonia a publicat recent în revista Scientific Reports un studiu care demonstrează că chitosanul, o fibră alimentară nedigerabilă, poate facilita excreția fecală a microplasticelor în cazul șobolanilor. Rezultatele sugerează un potențial important pentru dezvoltarea unor intervenții nutriționale menite să reducă retenția acestor particule în organismul uman.

Context

Microplasticele sunt fragmente minuscule de plastic, cu un diametru de cel mult 5 mm, care pătrund în organismul uman în principal prin alimentație. Acestea sunt identificate în pește, fructe de mare, sare, apă îmbuteliată și chiar în alte produse alimentare de uz comun. Odată ingerate, microplasticele pot contribui la apariția unor complicații severe de sănătate, precum hipertrofia cardiacă, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, ateroscleroza și diverse tulburări gastrointestinale.

În acest context, excreția rapidă a microplasticelor pe cale digestivă este considerată esențială pentru reducerea riscurilor. Componentele alimentare nedigerabile, cum ar fi chitosanul, ar putea juca un rol cheie în acest proces.

Despre studiu

Studiul a inclus 30 de șobolani împărțiți în patru grupuri experimentale și un grup de control. Grupurile experimentale au primit hrană standard amestecată cu microplastice din polietilenă (cu diametrul mediu de 200 μm), alături de una dintre următoarele substanțe: chitosan, dextrină nedigerabilă, lactosucroză sau proteină din membrană de coajă de ou. Grupul de control a primit doar hrană cu microplastice, fără adaosuri.

Timp de o săptămână, cercetătorii au colectat probe de fecale, sânge și organe interne pentru analize biochimice și pentru a cuantifica prezența microplasticelor.

Rezultate

• Excreția fecală de microplastice a fost semnificativ mai mare la șobolanii care au consumat chitosan față de celelalte grupuri. Rata totală de excreție pe parcursul celor 144 de ore a fost de 115,6% ± 4,5%, depășind aparent pragul de 100%, posibil din cauza unor limitări metodologice în analiza completă a probelor fecale.

• În acest grup, s-a observat o scădere importantă a retenției intestinale a microplasticelor comparativ cu grupul de control (6,1% față de 12,1%), acestea acumulându-se în special la nivelul cecului.

• Doar în grupurile chitosan și dextrină nedigerabilă s-a constatat o creștere semnificativă a greutății intestinelor, sugerând o influență asupra motilității sau capacității de absorbție.

• Nu s-au observat diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește nivelurile de colesterol total sau trigliceride în plasmă.

Mecanismul posibil de acțiune

Chitosanul este o polizaharidă cu greutate moleculară mare, derivată din chitina prezentă în exoscheletul crustaceelor. Studiile anterioare au arătat că acesta formează geluri în stomac prin interacțiunea cu acizii biliari și uleiurile, facilitând astfel eliminarea acestora. Se presupune că ar putea acționa similar și asupra microplasticelor, formând agregate fizice sau legături slabe cu particulele ingerate, chiar dacă acestea sunt, chimic, nepolare.

Semnificația studiului

Acesta este primul studiu care demonstrează în mod clar eficiența chitosanului în favorizarea excreției intestinale a microplasticelor, oferind un potențial de intervenție alimentară accesibilă pentru populații expuse.

Faptul că aproximativ 12% din microplastice rămân în intestin timp de o săptămână după ingestie – în lipsa unei intervenții – accentuează necesitatea unor soluții eficiente pentru reducerea expunerii și a efectelor sistemice ale acestora.

Concluzii

Chitosanul ar putea deveni un aliat important în lupta împotriva acumulării de microplastice în organism, prin accelerarea eliminării acestora pe cale fecală. Deși rezultatele sunt promițătoare, sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma efectele observate la om, pentru a înțelege mecanismele exacte implicate și pentru a determina eficiența chitosanului în cazul altor tipuri și dimensiuni de microplastice.

Studiul oferă o direcție valoroasă pentru dezvoltarea unor strategii preventive non-farmacologice în contextul unei probleme de sănătate publică aflată în expansiune.