Clipitul des

Clipitul reprezintă un fenomen fiziologic normal și important pentru starea de sănătate a ochiului. Rolul primordial al clipitului este acela de a menține globurile oculare lubrifiate și de a preveni pătrunderea în ochi a unor obiecte străine sau a particulelor de praf. Totodată, mișcarea de clipire poate apărea și atunci când o cantitate mult prea mare de lumină ajunge la retină, scopul fiind, de asemenea, unul de protecție.

Rata de clipire variază în funcție de starea emoțională, de cantitatea de lumină ce ajunge la ochi, de schimbările de temperatură sau umiditate, cât și de acțiunea îndeplinită. În mod normal, un adult clipește în fiecare minut de minimum 12 ori, astfel că, în fiecare zi, aproximativ 13.000 de mișcări de clipire au loc. În cazul nou-născuților, rata de clipire este de doar 2 ori pe minut. În anumite situații, un adult poate avea mult mai multe mișcări de clipire, fără ca acest fenomen să reprezinte în mod obligatoriu un motiv de îngrijorare. (1) (2) (3)

De ce clipesc des oamenii?

Clipitul des este cauzat de stimularea excesivă a reflexului de clipire. Acest lucru se datorează adesea unui corp străin sau a unor particule de praf care pătrund în ochi. O geană încrucișată care se freacă de partea din față a globului ocular sau reacțiile alergice produse de afecțiunile conjunctivei pot fi alte cauze ale clipitului excesiv. Oboseala, stresul, inflamația pleoapei sau a irisului, miopia, lumina puternică sau blefarospasmul sunt cauze mai puțin frecvente ale clipitului excesiv. Foarte rar, clipirea excesivă este semnul unei tulburări neurologice nediagnosticate. (2) (3)

Inflamația cronică a pleoapelor, afecțiune cunoscută sub numele de blefarita, reprezintă una dintre principalele cauze ale clipitului des la copii. Această condiție medicală relativ inofensivă este ușor de recunoscut, deoarece clipitul des nu este singurul simptom. Simptomele tipice ale blefaritei includ formarea de cruste de-a lungul pleoapelor, durerile, scurgerile și furnicăturile oculare, roșeața, formarea anormală a lacrimilor sau tendința de lipire a pleoapelor. (4) (5)

Uscăciunea extremă a ochilor, cauzată frecvent de frecatul exagerat al ochilor, determină clipirea excesivă. De asemenea, uscăciunea ochilor poate să provoace și senzații de arsură sau mâncărime la nivelul ochilor. Din acest motiv, există o tendință de frecare a ochilor care nu face decât să înrăutățească situația. Picăturile lacrimogene sunt recomandate pentru ușurarea senzație de uscare a ochilor. (4)

Ticurile faciale obișnuite pot provoca clipiri excesive. Descrise ca spasme musculare voluntare ale corpului, ticurile afectează musculatura din ochi și din jurul ochilor. Ticurile pot să apară în orice moment al zilei, însă în situații de stres sau în momentele de furie excesivă sunt intensificate, devenind mult mai evidente. Ticurile obișnuite sunt o afecțiune benignă fără o cauză neurologică și care nu necesită un tratament. (3) (4)

Blefarospasmul este o afecțiune care determină clipirea rapidă și involuntară. Cauza principală o reprezintă stimularea nervoasă anormală, care duce la contracția fără o cauză evidentă a mușchilor oculari. Clasificat ca o formă de distonie, blefarospasmul poate avea manifestări de o severitate crescută, care pot cauza inclusiv orbirea funcțională. În cazurile severe, spasmele musculare forțează închiderea pleoapelor pentru minute sau chiar ore întregi. Atunci când clipirea involuntară și excesivă este asociată cu mișcări involuntare și repetitive ale limbii sau gurii, diagnosticul este cel de distonie oromandibulară (sau sindrom Maige). Blefarospasmul nu este în totalitate curabil, însă tratamentele actuale permit o îmbunătățirea a condiției, astfel încât calitatea vieții să nu fie afectată. (2) (6) (7)

Tulburările sistemului nervos care implică mișcare, precum sindrom Tourette, boala Parkinson, diskinezia tardivă, accidentul vascular cerebral pot să cauzeze clipirea deasă a ochilor. Bolile neurologice sunt suspectate atunci când apar, în același timp cu clipitul des, anumite simptome grave, cum ar fi amorțeala pe o parte a corpului, dificultăți de comunicare, dezorientare, confuzie, durere de cap intensă, vărsături severe, dureri musculare. (2)

Când devine clipitul excesiv o problemă?

Clipitul excesiv nu este considerat un proces anormal, deoarece în majoritatea cazurilor este vorba de o problemă temporară, care nu se intensifica odată cu trecerea timpului, ci tinde să se amelioreze, fără un tratament specific. Clipitul des este considerat anormală atunci când:

• afectează calitatea vieții și face imposibilă desfășurarea unor acțiuni;
• afectează vederea sau interferează cu vederea normală;
• nu dispare după câteva ore de la apariție;
• este asociat cu alte simptome. (2)