Componentele unui aparat dentar și rolul acestora

Când vorbim despre aparatul dentar fix, primul cuvânt care ne vine în minte este „bracket”. Întrebarea cea mai frecventă din partea pacienților vine simplu: ce este un bracket?

Brackeții sunt partea pasivă a aparatului fix, sunt prefabricați și se lipesc cu ajutorul unui adeziv special pe dinți (acesta eliberează fluor și protejează smalțul de acțiunea nocivă a plăcii bacteriene). Există și brackeți turnați, realizați în laborator (exemplu: aparatul lingual Incognito), care vin în cabinet într-o gutieră specială, gata pregătiți pentru lipire. Toți brackeții pot fi lipiți direct de către medic în cabinet sau indirect, prin intermediul gutierei realizate de tehnician. Din punct de vedere al preciziei, cea mai exactă este tehnica indirectă.

De asemenea, brackeții pot fi metalici sau fizionomici, cât mai puțin vizibili. Sunt la fel de eficienți, diferența fiind de cost și fizionomie.

Pentru a pune în miscare dinții, avem nevoie atât de brackeți, cât și de partea activă a aparatului fix: arcul. Acesta poate fi de diferite mărimi, forme, materiale și se alege în funcție de etapa de tratament. Arcul poate fi nefizionomic, metalic sau fizionomic - alb, suflat cu o vopsea specială. Pentru aparatele estetice, de ceramica sau safir, la cererea pacientului, folosim arcuri fizionomice, pentru a face brackeții cât mai invizibili.

În ceea ce privește zona posterioară, molară, avem nevoie de componente mult mai puternice și mai voluminoase. Atunci, apelăm la inele, care se cimentează pe molari, sau la tubușoare. Pentru cazurile mai ușoare, folosim tubușoarele, care sunt mai micuțe și mai comode pentru mucoasa obrajilor cu care intră în contact. În plus, retenționează mai puțină placă bacteriană, spre deosebire de inele.

În cazurile chirurgicale sau extracționale este bine să apelam la inele.

Din grupul accesorilor ortodontice avem ligaturile (elastice sau metalice), care fac legatura între arc și brackeți, menținând aparatul activ.

Pentru a închide și deschide spații, putem folosi elastice speciale (catene) sau resorturi metalice.

Din ce în ce mai mult, utilizăm miniimplanturile ortodontice, pentru a ne asigura ancorajul în mișcările pe care dorim să le facem. Acestea sunt niște implanturi în miniatură, care se inserează în os după un minimum de anestezie și pot fi îndepărtate foarte ușor, în momentul în care nu mai sunt necesare. Durata lor de viață pe arcadă este de 6-8 luni de zile, poate chiar mai mult. Pacientul nu prezintă dureri în această perioadă.

Spre finalul tratamentului, pentru a finisa ocluzia (mușcătura), apelăm la elasticele intraorale. Ele trebuie purtate 24 de ore din 24 și schimbate zilnic, până la obținerea rezultatului dorit.

După îndepartarea aparatului, pentru a preveni recidiva, avem mai multe variante de contenție (retenție): fixă și mobilă. Retainerele fixe se lipesc pe interiorul dinților frontali superiori și inferiori, iar cele mobile pot fi gutiere, din folie specială, dură, transparentă, se poarta în timpul nopții. Această etapă protejează rezultatul final și este extrem de importantă.