Consumul de iaurt grecesc după exerciții fizice scade inflamația sistemică

În septembrie 2025, în revista Nutrients, o echipă de cercetători canadieni condusă de Fraschetti și colaboratori a publicat un studiu care a evaluat efectele consumului de iaurt grecesc după efort asupra markerilor de inflamație sistemică. Studiul a analizat atât efectele pe termen scurt (1 săptămână), cât și pe termen lung (12 săptămâni), comparând iaurtul grecesc cu un desert pe bază de carbohidrați cu valoare energetică echivalentă.

Context

Se știe că antrenamentul fizic regulat reduce inflamația cronică de intensitate joasă, prin scăderea unor citokine proinflamatorii precum factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) și interleukina-6 (IL-6). Totuși, un antrenament intens poate produce, temporar, creșteri ale acestor markeri.
Nutriția post-antrenament este considerată esențială pentru recuperare și poate modula răspunsurile inflamatorii. Produsele lactate, prin conținutul lor de carbohidrați, proteine și electroliți, dar și prin compușii bioactivi, au fost asociate cu un profil antiinflamator și reducerea proteinei C reactive (CRP).

Majoritatea studiilor s-au concentrat pe lapte, însă iaurtul, mai ales cel grecesc, are particularități suplimentare:

• conținut proteic mai ridicat,

• proprietăți fermentative ce pot influența microbiomul intestinal,

• posibile efecte de inhibare a activității factorului nuclear kappa B (NF-kB).

Aceste caracteristici justifică investigarea efectelor iaurtului grecesc ca supliment post-exercițiu.

Despre studiu

Cercetarea a inclus 30 de bărbați sănătoși din Canada, cu vârste între 18 și 25 de ani, cu procent normal de grăsime corporală și fără suplimentare nutrițională în ultimele 6 luni. Participanții au fost randomizați în două grupuri:

• Grupul iaurt grecesc (GY) – a consumat 200 g iaurt 0% grăsime de trei ori pe zi în zilele cu antrenament și 150 g de două ori pe zi în zilele fără antrenament.

• Grupul desert pe bază de carbohidrați (CP) – a primit un preparat echivalent energetic (47 g), realizat în laborator.

Intervenția a constat în antrenamente de rezistență și pliometrice, de intensitate ridicată, de trei ori pe săptămână timp de 12 săptămâni.

Au fost colectate probe de sânge la momentul inițial (baseline), săptămâna 1 și săptămâna 12, pentru a evalua:

• CRP

• IL-1β

• IL-1 receptor antagonist (IL-1ra)

• TNF-α

• IL-6

• IL-10

S-au analizat și modificările compoziției corporale și impactul acestora asupra markerilor inflamatori.

Rezultate

Modificări nutriționale

• Ambele grupuri au crescut aportul energetic, de magneziu și potasiu.

• La 12 săptămâni, grupul GY a consumat mai multă proteină, calciu și fosfor decât grupul CP.

Markeri inflamatori

• IL-1ra și CRP au crescut la săptămâna 1, dar doar IL-1ra a rămas crescută la 12 săptămâni; CRP a revenit spre valorile inițiale.

• IL-1β a scăzut la săptămâna 1 și a rămas redusă la 12 săptămâni în ambele grupuri.

• IL-6 a scăzut semnificativ la 12 săptămâni în grupul GY, dar nu și în CP.

• TNF-α și raportul TNF-α/IL-10 au crescut în grupul CP, dar nu și în GY.

• IL-10 a arătat o tendință de creștere la GY (p = 0,081), sugerând un efect antiinflamator posibil.

Analize de regresie

• Niveluri inițiale mai mari de IL-1ra și IL-1β au prezis scăderi mai accentuate în timp.

• Creșterea masei adipoase a fost asociată cu scăderea IL-1β, iar creșterea masei slabe cu creșteri ale IL-6.

• Consumul de iaurt grecesc a prezis o scădere a IL-6 și o posibilă creștere a IL-10, comparativ cu CP.

• O reducere mai mare a CRP a fost observată la cei cu niveluri inițiale mai ridicate.

Concluzii

• Antrenamentul de rezistență pe 12 săptămâni a redus markerii inflamatori, în special IL-1β.

• Consumul de iaurt grecesc a adus beneficii suplimentare:

  • reducerea IL-6,

  • prevenirea creșterii TNF-α,

  • tendință spre creșterea IL-10, un marker antiinflamator.

Astfel, iaurtul grecesc pare să amplifice efectele antiinflamatoare ale exercițiului fizic.

Limitările studiului includ:

• lipsa unei puteri statistice suficiente pentru a detecta diferențe clare între grupuri (inflamația nu a fost obiectivul primar al studiului),

• participarea exclusivă a unor tineri sănătoși, ceea ce restrânge aplicabilitatea rezultatelor la alte populații (persoane cu obezitate, boli cronice sau vârstnici).

Direcții viitoare de cercetare ar trebui să exploreze efectele iaurtului grecesc la persoane cu inflamație de bază mai ridicată, precum și interacțiunea cu modificările microbiomului intestinal și compoziției corporale.