Copilul nu se uită la mine când îl strig
Autor: Teodorescu Mihai

Copiii sunt adesea priviÈ›i ca fiind expresivi È™i dornici să interacÈ›ioneze cu cei din jurul lor. Cu toate acestea, un fenomen care poate ridica semne de întrebare È™i îngrijorare este lipsa de reacÈ›ie a copilului atunci când este strigat pe nume. Un astfel de comportament poate crea o stare de neliniÈ™te È™i poate ridica semne de întrebări cu privire la dezvoltarea copilului È™i la relaÈ›ia părinte-copil. DeÈ™i există situaÈ›ii în care lipsa de reacÈ›ie indică o problemă de dezvoltare sau o deficiență de auz, nu întotdeauna lipsa reacÈ›iei copilului constituie un motiv de îngrijorare. În multe cazuri, un comportament aparent disociat este rezultatul unor factori circumstanÈ›iali, fiind o parte normală a dezvoltării copilului. (1, 2)
Factorii ambientali și relaționali care pot contribui la lipsa de reacție a copilului
Un mediu prea stimulativ sau, dimpotrivă, lipsa interacÈ›iunii È™i a comunicării regulate pot influenÈ›a modul în care copilul răspunde în momentul în care este strigat de către părinte. Factorii externi, precum jucăriile sau activitățile captivante, pot să distragă atenÈ›ia copilului. Este posibil ca, în acele momente, copilul să fie absorbit de lumea sa È™i să nu răspundă la auzul numelui său. În plus, în primele luni sau ani, copiii pot să nu conÈ™tientizeze numele propriu sau să nu facă conexiuni clare între sunetele pe care le aud È™i identitatea lor. (4, 5)
Copilul nu se uită la mine când îl strig: semnalează autismul?
O preocupare frecventă în cazul lipsei de reacÈ›ie a copilului în cazul în care este strigat este legată de posibilitatea existenÈ›ei unei tulburări din spectrul autist. Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care poate afecta interacÈ›iunile sociale, comunicarea È™i comportamentele repetate. În general, lipsa de reacÈ›ie a copilului nu este întotdeauna sinonimă cu prezenÈ›a tulburărilor din spectrul autist.
Există multiple motive pentru care un copil poate să nu acorde atenÈ›ie părinÈ›ilor când este strigat pe nume, iar acestea pot varia de la aspecte temperamentale la stări temporare de concentrare sau implicare într-o activitate. În cazul autismului, observarea altor semne, precum dificultăți în comunicare, evitarea contactului vizual È™i repetarea anumitor comportamente, ar putea sugera o asociere.
Studiile recente au subliniat variabilitatea vastă a comportamentului copiilor È™i necesitatea unei evaluări complete, înainte de a emite diagnosticul de autism. Deoarece copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, unele variabilități în comportament pot fi normale, în timp ce altele, deÈ™i similare, pot fi asociate cu tulburările din spectrul autist. (3, 6, 7)
Rolul deficienÈ›elor de auz în comportamentul copilului
Dificultățile auditive pot afecta semnificativ interacÈ›iunile copilului cu mediul înconjurător È™i pot contribui la lipsa de atenÈ›ie sau răspuns la strigătul părintelui. În multe cazuri, deficienÈ›ele de auz la copiii mici nu pot fi recunoscute de către părinÈ›i, deoarece semnele pot fi subtile sau pot fi asociate cu alte aspecte ale dezvoltării copilului.
Copiii mici pot compensa uÈ™or deficienÈ›ele auditive prin adaptarea la alte modalități de comunicare sau prin observarea atentă a mediului înconjurător. Printre semnele care ar putea indica o deficiență de auz la copiii mici se numără absenÈ›a reacÈ›iilor la sunetele ambientale, întârzierea în dezvoltarea limbajului sau dificultăți în înÈ›elegerea È™i răspunderea la instrucÈ›iuni.
Dacă există îngrijorări cu privire la auzul copilului, se impune efectuarea unei evaluări auditive, aÈ™adar un control la un medic ORL sau la un specialist în domeniul audiologiei. Prin identificarea timpurie a deficienÈ›elor de auz È™i implementarea unui plan de intervenÈ›ie adecvat, se pot maximiza oportunitățile de dezvoltare È™i învățare ale copilului. (8, 9)
Soluții practice pentru gestionarea situației
Există diverse strategii care pot fi aplicate pentru gestiona eficient o dinamică aparent neobiÈ™nuită, în care copilul nu răspunde când este strigat. Înainte de adoptarea acestora, însă, este importantă identificarea cauzei lipsei de atenÈ›ie a copilului. În funcÈ›ie de cauze, strategiile pot viza îmbunătățirea comunicării, consolidarea conexiunii emoÈ›ionale sau facilitarea dezvoltării cognitive a copilului. Deoarece copiii au personalități distincte, strategiile trebuie să fie adaptate la specificul fiecărui copil.
În cazul copiilor care nu conÈ™tientizează încă numele propriu, strategiile orientate spre stimularea dezvoltării cognitive pot fi benefice. Activități care încurajează recunoaÈ™terea È™i asocierea numelui cu identitatea proprie, precum repetiÈ›ia È™i utilizarea jocurilor educaÈ›ionale, pot contribui la dezvoltarea acestei conÈ™tientizări. În situaÈ›iile în care copilul este captivat de activități sau jucării, utilizarea semnelor vizuale È™i a gesturilor poate reprezenta o modalitate eficientă de a-i atrage atenÈ›ia. PărinÈ›ii pot încerca să creeze semnale distinctive È™i plăcute, astfel încât copilul să asocieze semnele cu strigarea sa. (1, 2, 4)
Pentru aspectele emoÈ›ionale È™i psihologice, în special frica sau anxietatea, se impune o abordare complexă, accentul fiind pus pe îmbunătățirea sau construirea încrederii È™i oferirea unui spaÈ›iu sigur pentru exprimarea emoÈ›iilor. Studiile arată că un context familial stabil, precum È™i o comunicare deschisă È™i constantă, contribuie semnificativ la dezvoltarea sănătoasă a copilului. În acest sens, examinarea atentă a relaÈ›iei părinte-copil È™i a mediului în care copilul creÈ™te poate oferi noi perspective asupra lipsei de reacÈ›ie a copilului în momentele în care este strigat sau în alte momente.
În cazul unei deficienÈ›e de auz, adoptarea unor strategii specifice este necesară pentru a facilita comunicarea È™i interacÈ›iunea cu copilul. Pentru gestionarea lipsei de reacÈ›ie în contextul unei deficienÈ›e de auz, se recomandă:
- dezvoltarea unor modalități de comunicare vizuală (limbajul semnelor sau utilizarea gesturilor și a expresiilor faciale pot deveni modalități eficiente de a transmite informații și de a obține atenția copilului);
- utilizarea tehnologiilor asistive, cum ar fi aparate auditive sau implanturile cohleare (astfel de dispozitive pot facilita implicarea activă în conversaÈ›ii È™i în activități zilnice);
- încurajarea celor din jur să înÈ›eleagă È™i să susÈ›ină nevoile copilului cu deficiență de auz (educaÈ›ia continuă privind deficienÈ›a de auz poate contribui la reducerea stigmatizării È™i la promovarea unei abordări mai incluzive). (1, 2, 7, 9)
(2) Avoidance Of Eye Contact: An Early Sign Of Autism, link: https://special-learning.com/avoidance-of-eye-contact-an-early-sign-of-autism/
(3) Autism: early signs in young children, link: https://raisingchildren.net.au/autism/learning-about-autism/assessment-diagnosis/early-signs-of-asd
(4) Environmental Factors That Affect Child Development, link: https://lead-academy.org/blog/environmental-factors-that-affect-child-development/
(5) Environmental Factors Among Young Children Contributing to the Onset of Behavior Disorders, link: https://repository.stcloudstate.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1054&context=sped_etds
(6) Four simple tests for early warning signs of autism, link: https://www.mendability.com/autism-therapy/social-skills/4-simple-tests-to-check-1-autism-warning-sign-eye-tracking
(7) Lack of Eye Contact in Autism, link: https://www.verywellhealth.com/autism-symptoms-and-eye-contact-260565
(8) Behavior In Children With Hearing Loss, link: https://cambridgeeyecare.com/the-dangers-of-an-online-eye-test/
(9) Behavioral Disorders in Children with Hearing Loss, link: https://journals.lww.com/thehearingjournal/fulltext/2019/01000/behavioral_disorders_in_children_with_hearing_loss.8.aspx
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Autism sau normalitate ?
- Autism sau copil normal la varsta lui
- Posibil autism?
- Baietel 18 luni - autism sau nu?
- Autism sau nu?
- Autism
- Fetita de 4 ani flutura din manute si sta pe varfuri posibil autism?
- Semne de autism?