Credința în viața de apoi este influențată de copilărie, nu doar de religie, arată un studiu global

Un nou studiu internațional de amploare, publicat în Scientific Reports pe 30 aprilie 2025, arată că credința în viața de apoi este strâns legată de experiențele din copilărie, nu doar de religie sau de credință adultă. De la practici religioase până la relațiile familiale timpurii, multiple aspecte ale copilăriei influențează semnificativ dacă o persoană ajunge să creadă că viața continuă după moarte.

Context

Credința într-o viață după moarte este una dintre cele mai vechi idei spirituale ale umanității, comună în marile religii precum creștinismul, islamul sau hinduismul. Această convingere este asociată cu beneficii psihologice, cum ar fi reducerea anxietății legate de moarte, reziliența emoțională după pierderi și creșterea sentimentului de sens în viață.

Până recent, majoritatea cercetărilor pe această temă s-au concentrat pe societăți occidentale și pe rolul religiei, ignorând influențele familiale, culturale sau emoționale ale copilăriei. Acest studiu vine să acopere această lacună printr-o analiză transnațională.

Despre studiu

Cercetătorii au utilizat datele din Global Flourishing Study, colectate în perioada 2022–2023, incluzând peste 202.000 de adulți din 22 de țări de pe 6 continente. Participanții au oferit informații retrospective despre 13 factori din copilărie, printre care:

• frecvența participării la servicii religioase la vârsta de 12 ani

• calitatea relației cu mama și tatăl

• abuzul în copilărie

• sănătatea copilului

• situația financiară a familiei

• sentimentul de apartenență în familie

• statutul de imigrant

Credința în viața de apoi a fost evaluată pe baza unui răspuns binar la afirmația „Cred în viața după moarte”.

Rezultate principale

Religia în copilărie, predictor global

Participarea săptămânală la servicii religioase la vârsta de 12 ani a fost cel mai puternic și constant predictor al credinței în viața de apoi în toate culturile studiate. Mai interesant, acest efect a fost mai pronunțat în țările seculare, cum ar fi Japonia sau Suedia, unde prezența religioasă este o excepție, nu norma. În aceste societăți, religia practicată în copilărie pare să aibă un impact mai mare tocmai pentru că este rară.

Experiențele emoționale și traumele

Persoanele care au suferit abuzuri sau s-au simțit excluse în familie în copilărie au fost, în medie, mai predispuse să creadă în viața de apoi – o posibilă formă de căutare a sensului sau alinării. Totuși, aceste relații au variat între țări:

• În Kenya, abuzul a fost asociat cu credință mai scăzută, un rezultat opus tendinței globale.

• În Statele Unite, sentimentul de outsider în familie a fost corelat cu credință mai scăzută, spre deosebire de alte țări.

Legătura cu mama contează, dar discret

O relație maternă pozitivă a fost asociată slab, dar semnificativ, cu credința în viața de apoi. În Japonia, unde religia copilăriei era aproape absentă (doar 1,9% participau la slujbe), relația cu mama a fost unul dintre puținii predictori ai credinței în viața de apoi.

În schimb, relația cu tatăl, starea de sănătate sau venitul familiei în copilărie nu au fost factori predicitivi constanți în analiza generală.

Diferențe demografice

• Femeile au raportat mai frecvent credință în viața de apoi, mai ales în țările mai puțin religioase.

• Vârsta a avut un efect variabil: în Polonia și Kenya, credința a crescut cu vârsta, în timp ce în Japonia și Suedia a scăzut, sugerând efecte culturale și generaționale distincte.

Excepții culturale semnificative

• India: musulmanii care au practicat religia în copilărie au avut o credință semnificativ mai mare în viața de apoi decât hinduşii, evidențiind influențele religiei asupra acestei credințe chiar în țări foarte religioase.

Limitări

• Datele despre copilărie au fost retrospective și auto-raportate, ceea ce poate introduce erori de memorie.

• Nu au fost analizate trăsături de personalitate sau influențe narative culturale, care pot contribui semnificativ la formarea credințelor.

• Unele variabile, precum afilierea religioasă actuală, nu au fost incluse în analiza globală, ci doar în modele naționale.

Concluzii

Acest studiu global arată că credința în viața de apoi este influențată de mult mai mult decât religia practicată. Relațiile din copilărie, genul, traumele și contextul cultural joacă un rol important, dar efectele lor variază semnificativ în funcție de țară.

În ciuda acestor variații, participarea la servicii religioase în copilărie rămâne cel mai puternic predictor global. Aceste rezultate sugerează că experiențele timpurii modelează profund viziunea adultă asupra morții și sensului vieții, oferind perspective valoroase asupra modului în care spiritualitatea este formată și influențată de contextul familial și social.