De ce cazurile de mpox pot apărea la câteva săptămâni după expunere: noi date despre perioada de incubație a cladei Ib

Un studiu realizat la centrul de tratament pentru mpox din provincia South Kivu, Republica Democratică Congo, și publicat în Annals of Internal Medicine în anul 2025, arată că perioada de incubație a virusului mpox clada Ib este mai lungă decât se presupunea anterior, cercetarea sugerând că o proporție relevantă de cazuri pot deveni simptomatice după mai mult de 21 de zile de la expunere.

Context

Mpox reprezintă o amenințare importantă pentru sănătatea publică la nivel regional și internațional, fiind declarată urgență de sănătate publică. Perioada de incubație, definită ca intervalul dintre infectare și apariția simptomelor, este esențială pentru stabilirea duratei de monitorizare a contacților și pentru strategiile de vaccinare postexpunere.

Pentru clada II a virusului mpox, care se transmite predominant pe cale sexuală, perioada de incubație este estimată la una până la două săptămâni. Pe baza acestor date, Organizația Mondială a Sănătății recomandă monitorizarea persoanelor expuse timp de 21 de zile și vaccinarea în primele 14 zile de la expunere. În cazul cladei Ib, apărută recent, aceste estimări erau insuficient documentate, deși epidemia continuă să se extindă, în special în Africa Centrală și de Est.

Despre studiul actual

Studiul a avut ca obiectiv determinarea perioadei de incubație a virusului mpox clada Ib în funcție de ruta de transmitere și de caracteristicile demografice. Analiza a utilizat un model bayesian aplicat datelor de supraveghere clinică colectate între iunie și octombrie 2024.

Datele provin de la centrul de tratament pentru mpox din South Kivu, epicentrul focarului actual. Au fost incluși pacienți cu suspiciune clinică de mpox, un subgrup cu infecție confirmată prin reacție de polimerizare în lanț și un subgrup de cazuri considerate cu grad înalt de certitudine, definite prin valori scăzute ale pragului de ciclu, indicând încărcătură virală crescută.

Pentru fiecare participant au fost înregistrate:

• date demografice;

• informații despre expunere și ruta probabilă de transmitere;

• data apariției simptomelor, în special a erupției cutanate;

• rezultatele testării moleculare.

În total, au fost înregistrate 973 de cazuri. Dintre acestea, 346 de persoane (35,6%) au fost considerate cazuri suspecte pe baza tabloului clinic și a istoricului de contact. Momentul expunerii a fost cunoscut pentru 243 de pacienți, care au constituit baza principală a analizelor.

Caracteristicile acestui grup includ:

• aproximativ 50% bărbați;

• o treime dintre pacienți cu vârsta sub 5 ani;

• doar 5 persoane cu vârsta de 45 de ani sau peste, categorie la care era posibilă vaccinarea anterioară antivariolică; dintre acestea, doar 3 au raportat vaccinare, iar 2 au avut test pozitiv;

• 44% dintre pacienți au fost internați, această proporție fiind probabil influențată de practicile locale de îngrijire și supraveghere.

Dintre cei 243 de pacienți cu expunere cunoscută, 123 aveau atât test molecular valid, cât și date clare de contact. În acest subgrup:

• 92 de pacienți (72%) au avut test pozitiv;

• 31 (25%) au avut test negativ;

• 37 dintre cei 92 pozitivi (40%) au prezentat valori ale pragului de ciclu compatibile cu încărcătură virală mare, fiind considerați cazuri cu grad înalt de certitudine.

Transmiterea nonsexuală și contactul respirator apropiat au fost raportate în 95%, respectiv 84% dintre cazuri, majoritatea expunerilor având loc în cadrul aceleiași gospodării.

Rezultate

Analiza celor 37 de cazuri cu grad înalt de certitudine a arătat că:

• mediana perioadei de incubație până la apariția erupției cutanate a fost de 13,6 zile;

• intervalul de credibilitate a fost de 9,6 până la 19 zile;

• 5% dintre cazuri au dezvoltat erupția cutanată în 3,1 zile de la expunere;

• 95% dintre cazuri au devenit simptomatice abia la 32,3 zile, depășind semnificativ perioada standard de monitorizare de 21 de zile.

Ruta de transmitere a influențat durata incubației:

• transmiterea sexuală a fost asociată cu debut mai rapid, cu o mediană de 10,3 zile;

• transmiterea nonsexuală a avut o mediană de 13,5 zile;

• intervalele de credibilitate pentru cele două rute s-au suprapus, sugerând variabilitate individuală importantă.

Analizele de sensibilitate au demonstrat robustețea estimărilor, chiar și în contextul unor istorii de expunere incomplete. În analizele de subgrup, bazate pe eșantioane mici:

• perioada mediană a fost de 12,4 zile pentru transmiterea nonsexuală când au fost analizate doar perechi caz–contact cu date complete;

• 9,8 zile în grupul cu grad înalt de certitudine;

• 15,5 zile în rândul tuturor cazurilor confirmate molecular.

Au existat indicii că persoanele mai tinere ar putea avea perioade de incubație mai scurte, însă aceste rezultate nu au fost consistente între diferitele definiții de caz și trebuie interpretate cu prudență.

Implicații pentru sănătatea publică

Rezultatele sugerează că mpox clada Ib are, în medie, o perioadă de incubație mai lungă decât alte clade ale virusului mpox, în special în contextul transmiterii nonsexuale. Având în vedere că epidemia actuală din estul Republicii Democratice Congo este dominată de transmiterea comunitară, în special în gospodării și în rândul copiilor, aceste date ridică semne de întrebare asupra:

• duratei optime de monitorizare a contacților;

• eficienței strategiilor actuale de vaccinare postexpunere;

• necesității adaptării recomandărilor globale la contextul local de transmitere.

Autorii subliniază că aceste constatări pot avea implicații importante pentru recomandările internaționale privind monitorizarea postexpunere și profilaxia, în special în focarele unde transmiterea nonsexuală este predominantă.