Predictori clinici și de laborator ai cazurilor severe de mpox

Un studiu recent publicat în revista eBioMedicine a explorat factorii clinici și de laborator care prezic severitatea și durata bolii mpox. De asemenea, cercetarea a examinat corelația dintre încărcătura virală și severitatea bolii în diferite fluide biologice.

Contextul studiului

De la începutul anului 2022, au fost raportate numeroase cazuri de mpox în peste 100 de țări. Mpox a fost clasificat ca o boală cu transmitere sexuală datorită modului său de răspândire neobișnuit și prezentărilor clinice noi, precum și prin identificarea ADN-ului virusului mpox (MPXV) în lichidul seminal.

Deși complicațiile au fost notate, boala se vindecă de obicei spontan în 2-4 săptămâni. Ratele de spitalizare au variat în funcție de politicile locale și de tendința de a folosi spitalizarea ca strategie de izolare. Factori precum vaccinarea anterioară, promptitudinea îngrijirii medicale și starea de sănătate de bază ar putea influența severitatea și rezultatul clinic al mpox.

În unele cazuri, ADN-ul MPXV a fost detectat chiar și după recuperarea clinică, în ciuda recomandărilor Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) de a înceta izolarea odată ce leziunile s-au vindecat complet.

Descrierea studiului

Pentru a identifica mai bine factorii de risc asociați cu severitatea și durata bolii mpox, studiul a utilizat date dintr-o cohortă istorică multicentrică din Italia. Studiul a inclus adulți diagnosticați cu mpox între mai 2022 și septembrie 2023, cu urmărirea pacienților până la recuperarea clinică. Pe parcursul bolii și după recuperare, au fost colectate probe de fluide biologice de la pacienți.

Scopul principal al studiului a fost evaluarea severității bolii și asocierea acesteia cu valoarea pragului de ciclu (Ct), utilizată ca proxy pentru încărcătura virală. În plus, s-au investigat predictorii duratei bolii, cum ar fi necesitatea spitalizării, implicarea mucoasei și prezența erupțiilor extinse.

Rezultatele studiului

Studiul a inclus 541 pacienți, dintre care doar 4 erau femei. Vârsta mediană a pacienților a fost de 38 de ani, iar aproximativ 43% dintre aceștia erau persoane care trăiau cu HIV (PLWH). Aproximativ 4% dintre pacienți au raportat un număr de celule CD4 mai mic de 350 celule/μL. Nu au fost înregistrate decese, dar aproximativ 40% dintre pacienți au experimentat cazuri severe de mpox, iar 81 de pacienți au necesitat spitalizare.

Printre factorii de risc asociați cu o formă severă a bolii, s-au numărat rasa caucaziană și prezența febrei, a durerilor în gât, a limfadenopatiei și a leziunilor perianale. Pacienții cu localizare peniană au prezentat un risc mai mic de a dezvolta forme severe. Nu au fost observate diferențe semnificative în funcție de numărul de celule CD4 sau statutul HIV.

Într-o analiză subgrupată a 233 de pacienți, s-a observat o diferență semnificativă între valoarea mediană Ct pentru pacienții cu infecții severe și cei cu infecții ușoare. Acest lucru a fost evaluat prin detectarea ADN-ului MPXV în tractul respirator superior în prima săptămână de boală. S-a constatat că riscul de boală severă este invers proporțional cu valoarea Ct; fiecare unitate de creștere a valorii Ct a fost asociată cu o scădere de 5% a riscului de a dezvolta o formă severă a bolii.

Analizele multivariabile au arătat că pacienții cu dureri în gât, proctită, limfadenopatie și erupții cutanate extinse au experimentat o durată mai lungă a bolii. De asemenea, durata bolii a fost mai mare la PLWH cu un număr de celule CD4 sub 350 celule/μL.

După recuperarea clinică, eliminarea virală a fost observată în mai multe locații anatomice, inclusiv în probe rectale, lichid seminal, tractul respirator superior și probe de urină.

Concluzii

Studiul a documentat că mpox poate dura mai mult în cazurile cu dureri în gât, proctită, limfadenopatie și leziuni cutanate extinse, precum și la pacienții PLWH cu un număr scăzut de celule CD4. Boala severă a fost mai probabilă la pacienții caucazieni și la cei care prezentau dureri în gât, febră, leziuni perianale și limfadenopatie. Deși nu au fost observate semne de afectare a organelor, eliminarea virală a fost prezentă în mai multe locații anatomice după recuperarea clinică.

Aceste date pot fi extrem de utile în managementul bolii și în identificarea pacienților care ar putea experimenta forme severe de mpox, permițând astfel inițierea timpurie a tratamentului și stabilirea unei strategii adecvate de gestionare, fie la domiciliu, fie în spital.