Demența dincolo de memorie: O nouă paradigmă centrată pe schimbările senzoriale

În mod tradițional, problemele de memorie au fost considerate trăsătura definitorie a demenței. Totuși, o echipă de cercetători internaționali propune o schimbare de perspectivă majoră: modificările senzoriale și perceptuale – de la vedere și auz până la echilibru și simțul tactil – pot precede tulburările cognitive și ar trebui să devină o parte esențială în evaluarea și managementul acestei boli. Aceste concluzii sunt detaliate în volumul A New Approach to Dementia: Examining Sensory and Perceptual Impairment, o lucrare inovatoare realizată cu implicarea directă a persoanelor care trăiesc cu demență.
Demența este un termen-umbrelă pentru un grup de tulburări neurodegenerative, cu boala Alzheimer ca formă predominantă. Până recent, atenția clinică și cercetarea s-au concentrat aproape exclusiv pe memorie și funcțiile cognitive superioare. Cu toate acestea, cercetările din ultimele decenii au sugerat că modificările senzoriale subtile pot preceda simptomele cognitive și pot influența în mod direct calitatea vieții, autonomia și starea emoțională a persoanelor afectate.

Despre contribuția științifică

Lucrarea este coordonată de un trio de experți în domeniu: prof. Andrea Tales (Universitatea Swansea), dr. Emma Richards (Sănătate publică Țara Galilor) și prof. Jan Kremláček (Universitatea Charles). Cartea se distinge prin caracterul colaborativ – fiind coprodusă împreună cu persoane care trăiesc cu demență și care se confruntă cu dificultăți senzoriale, oferind astfel o dimensiune profund umană cercetării.

Conform autorilor, există dovezi consistente că demența poate afecta simțurile în moduri variate și adesea ignorate:

• Alterări vizuale: dificultăți în perceperea profunzimii, distorsiuni vizuale sau sensibilitate la lumină.
• Modificări auditive: dificultăți de procesare a sunetelor, în special în medii zgomotoase, chiar și în absența hipoacuziei propriu-zise.
• Tulburări de gust și miros: percepția diminuată sau alterată a aromelor alimentare.
• Afectarea simțului tactil: hipersensibilitate sau hipoestezie, afectând confortul fizic și interacțiunile sociale.
• Probleme de echilibru: dificultăți de orientare și mers, uneori confundate cu fragilitatea legată de vârstă.

Implicații clinice și sociale

Dr. Emma Richards subliniază că mulți pacienți raportează aceste simptome cu ani înaintea unui diagnostic formal, însă ele sunt adesea trecute cu vederea în evaluările cognitive standard. O recunoaștere precoce a acestor modificări ar putea permite:

• Diagnostic mai devreme, într-o etapă preclinică, când intervențiile sunt mai eficiente.
• Suport psihologic și social adaptat, reducând anxietatea și confuzia pacientului.
• Planuri de îngrijire personalizate, axate pe menținerea independenței funcționale.

Profesorul Kremláček susține extinderea bateriei de testare clinică pentru a include evaluări senzoriale și perceptuale standardizate. Această abordare holistică ar putea redefini modul în care sunt diagnosticate și tratate diferitele forme de demență.

Relevanță funcțională

Schimbările senzoriale afectează profund viața de zi cu zi:

• Navigarea în spații familiare devine dificilă, crescând riscul de rătăcire sau accidente.
• Comunicarea verbală este afectată, în special în contexte acustice complexe.
• Crește anxietatea în medii cu stimuli senzoriali multipli (ex. supermarketuri, restaurante).

Prin urmare, înțelegerea acestor simptome nu este doar o chestiune de diagnostic, ci și de calitate a vieții. Adaptarea mediului – prin iluminat adecvat, reducerea zgomotelor de fond, etichetare clară a obiectelor – poate face diferența între autonomie și dependență.

Un nou model de intervenție

Autorii propun următoarele direcții pentru reformarea practicii clinice:

• Includerea evaluărilor senzoriale în protocoalele de screening cognitiv de rutină.
• Formarea personalului medical în recunoașterea simptomelor non-mnezice ale demenței.
• Proiectarea de intervenții și spații adaptate la sensibilitățile senzoriale ale pacienților.
• Colaborarea cu pacienții pentru a înțelege cum percep ei schimbările din propriul corp și mediu.

Profesorul Tales precizează clar că nu este vorba de a înlocui testarea memoriei, ci de a extinde paleta de instrumente pentru a reflecta mai fidel spectrul complet al modificărilor legate de demență.

Concluzii

Acest nou cadru conceptual mută accentul de la o viziune îngustă asupra demenței, centrată pe memorie, spre una holistică, care include întreaga gamă de funcții perceptive și senzoriale. Prin acest efort integrativ, cercetătorii speră să promoveze diagnostice mai timpurii, intervenții mai personalizate și o mai bună calitate a vieții pentru persoanele care trăiesc cu demență. Lucrarea A New Approach to Dementia aduce o contribuție esențială nu doar cercetării științifice, ci și practicii clinice și politicilor de sănătate publică. Este un apel puternic pentru a asculta cu mai multă atenție vocea pacienților și a considera modificările senzoriale ca părți integrante ale tabloului clinic în demență.