Dentitia la copil - normal si patologic
©
Autor: Baltag Ioana
Dintii sunt organe implantate in osul maxilar si mandibular, cu functii bine determinate, ansamblul lor formand arcadele dentare.
Forma arcadelor dento-alveolare se moduleza raportandu-se la echilibrul neuromuscular. Arcada temporara imbraca forma de semicerc; cea mixta are o forma de tranzitie de la semicerc la smeielipsa sau parabola, prin alungirea ei spre posterior, iar cea definitiva, la maxilar ia forma de semielipsa, in timp ce la mandibula ia forma parabolei.
Dentatia este formata din totalitatea dintilor prezenti la un moment dat in cavitatea orala. Omul fiind difiodont, prezinta doua dentitii:
I. Prima dentitie rezulta din lama dentara primara si prezinta 20 de dinti: 8 incisivi permanenti, 4 canini permanenti si 8 premolari.
II. Dentitia a doua provine din lama dentara secundara si cuprinde 32 de dinti: 8 incisivi temporari (2 centrali si 2 laterali in fiecare arcada), 4 canini temporari (cate 2 in fiecare arcada) si 20 de molari (8 temporari - cate 2 in fiecare hemiarcada si 12 permanenti - cate 3 in fiecare hemiarcada).
Omul prezinta 3 tipuri de dentatii:
Dentatia temporara (de lapte sau caduca) apare in jurul varstei de 6 luni, dar in situatii foarte rare nou-nascutul poate prezenta incisivii inferiori la nastere. Dezvotarea normala a dentitiei este strans conditionata de aportul de calciu, vitamina D, fluor, fosfor, buna functionalitate a glandei tiroide, precum si igiena orala corespunzatoare. Locul unde va aparea un vitor dinte este usor umflat si inrosit, iar varful alb al dintelui se poate observa prin transparenta mucoasei.
Eruptia dentara poate fi sau nu insotita de unele modificari: sialoree, hipertrofia mucoasei gingivale, tulburari de tranzit intestinal, insomnie, stare de agitatie, indispozitie, rosu in obrajori, mestecat in gol, febra.
Periajul dintilor se poate realiza inca de la aparitia primului dinte, folosind o periuta pentru etapa intai, de dimensiuni mici, cu peri moi, pentru a nu provoca leziuni la nivelul mucoasei gingivale. Pentru a usura periajul, se poate folosi un servet de panza infasurat pe deget sau o periuta degetar. Alegerea pastei de dinti este foarte importanta, ea nu trebuie sa contina mult fluor deoarece copiii mici nu isi pot clati singuri gura, riscand astfel sa inghita intreaga cantitate de pasta.
Dintii temporari sunt in numar de 20, cate 5 in fiecare hemiarcada. Formula dentara in fiecare hemiarcada temporara se prezinta sub forma: 2 incisivi (unul central, unul lateral), un canin si 2 molari (molar prim si molar secund). Dintii inferiori erup inaintea celor superiori, exceptie facand incisivul lateral superior care erupe inaintea incisivului lateral inferior.
Ordinea de aparitie a dentatiei temporare este
In functie de varsta, numarul de dinti pe care trebuie sa il aiba un copil poate fi determinat prin urmatoarea formula:
Numarul dintilor = numarul de luni - 6. Astfel ca la varsta de 9 luni copilul va avea 3 dinti iar la 18 luni, 12 dinti.
Dentitia definitiva (permanenta) cuprinde 32 de dinti. Schimbarea dintilor „de lapte” se realizeaza dupa varsta de 6 ani si se produce in urmatoarea succesiune:
Eruptia dintilor se realizeaza atunci cand, coroana este complet mineralizata, in timp ce radacina continua sa se mineralzeze chiar si dupa eruptia lor.
Coroanele dintilor temporari isi incep mineralizarea in viata intrauterina, incisivii mineralizandu-se in luna a patra, caninii in luna a cincea, iar molarii in lunile a cincea si a sasea.
Timpul pentru formarea completa a coroanelor variaza si este conditionat de: factorii alimentari, de dimensiunea dintilor sau de metabolismul mineral.
Toti dintii temporari sunt complet formati si mineralizati, realizand rapoarte dento-dentare cu antagonistii la varsta de aproximativ 3 ani. Odata cu dezvoltarea lor, dintii prezinta fenomene de migrare in alveola, aceasta realizandu-se atat in directie verticala, in timpul eruptiei, cat si in sens orizontal. Aceasta migrare intraalveolara se datoreaza procesului de rezorbtie si apozitie a tesutului osos.
Apare odata cu realizarea contactului dintre incisivii inferiori si antagonistii lor, la aproximativ 1 an de la nastere. Dupa apariitia primilor molari temporari, in jurul varstei de 1-6 ani, ocluzia incepe sa se stabilizeze, producandu-se in acelasi timp prima inaltare a cluziei.
Etapa a II-a
Incepe cu eruptia primului molar permanent inferior, dupa care se continua cu eruptia primului molar permanent superior, la un interval de 6 luni. Acest proces are loc in jurul varstei de 5-7 ani. A doua inaltare a ocluziei este data de eruptia incisivilor superiori si inferiori, precum si de cea a molarilor primi permanenti.
Etapa a III-a
Dupa perioada de eruptia a molarului prim permanent, in jurul varstei de 5-8 ani, incep sa apara si incisivii centrali inferiori, intr-o pozitie linguala fata de predecesorii lor temporari. Sunt urmati apoi de eruptia incisivilor centrali superiori intr-o pozitie palatina fata de omologii lor temporari. Incisivii laterali superiori se aliniaza in spatiul precanin intr-o pozitie palatinala, eruptia relizandu-se dupa cea a incisivilor centrali. Incisivii laterali inferiori erup intr-o pozitie linguala, alinierea lor armonioasa pe arcada realizandu-se datorita presiunilor linguale care distalizeaza caninul temporar in spatiul post-canin.
Etapa a IV-a
In aceasta etapa are loc eruptia caninilor si premolarilor, la varsta de 9-11 ani.
Ultimii patru molari 3 permanenti erup in jurul varstei de 16-25 de ani.
Dintii frontali erup inaintea celor laterali, exceptie facand primii molari, si sunt asezati in forma de semicerc. Prin asezarea lor in zona frontala, intervin in modul de desfasurare a unor functii importante: fizionomica - prin culoare, forma, dimensiuni, pozitie, realizand un suport pentru partile moi; fonetica si masticatorie asigurand sectionarea alimentelor. Implantarea lor in osul alveolar este una slaba. Datorita dispunerii in arcada in zona frontala, incisivii si caninii beneficiaza de o buna igienizare, iar extractiile sunt efectuate mai usor. In schimb grupul frontal este mai expus traumatismelor iar restaurarea protetica este mai dificil de realizat. Dintii frontali superiori sunt mai voluminosi si ii circumscriu pe cei inferiori. Radacinile acestor dinti sunt conice, voluminoase si prezinta un singur canal radicular, larg.
Dintii laterali sunt situati in zona distala si au rol in masticatie. Sunt mai predispusi la abrazie datorita presiunilor mari exercitate asupra lor. Sunt pluriradiculari iar implantarea lor in osul alveolar este mai rezistenta. Sunt frecvent afectati de carii, iar tratamentul stomatologic este dificil de realizat in aceasta zona.
O alternativa la reducerea cariilor ar fi si sigilarea dintilor, incepand cu cei temporari si continund apoi cu cei permanenti.
Forma arcadelor dento-alveolare se moduleza raportandu-se la echilibrul neuromuscular. Arcada temporara imbraca forma de semicerc; cea mixta are o forma de tranzitie de la semicerc la smeielipsa sau parabola, prin alungirea ei spre posterior, iar cea definitiva, la maxilar ia forma de semielipsa, in timp ce la mandibula ia forma parabolei.
Dentatia este formata din totalitatea dintilor prezenti la un moment dat in cavitatea orala. Omul fiind difiodont, prezinta doua dentitii:
I. Prima dentitie rezulta din lama dentara primara si prezinta 20 de dinti: 8 incisivi permanenti, 4 canini permanenti si 8 premolari.
II. Dentitia a doua provine din lama dentara secundara si cuprinde 32 de dinti: 8 incisivi temporari (2 centrali si 2 laterali in fiecare arcada), 4 canini temporari (cate 2 in fiecare arcada) si 20 de molari (8 temporari - cate 2 in fiecare hemiarcada si 12 permanenti - cate 3 in fiecare hemiarcada).
Omul prezinta 3 tipuri de dentatii:
- dentatia temporara (de lapte) - 6 luni-6 ani
- dentatia mixta - prezenta pana la varsta de 11-12 ani
- dentatia permanenta (definitiva)
Dentatia temporara (de lapte sau caduca) apare in jurul varstei de 6 luni, dar in situatii foarte rare nou-nascutul poate prezenta incisivii inferiori la nastere. Dezvotarea normala a dentitiei este strans conditionata de aportul de calciu, vitamina D, fluor, fosfor, buna functionalitate a glandei tiroide, precum si igiena orala corespunzatoare. Locul unde va aparea un vitor dinte este usor umflat si inrosit, iar varful alb al dintelui se poate observa prin transparenta mucoasei.
Eruptia dentara poate fi sau nu insotita de unele modificari: sialoree, hipertrofia mucoasei gingivale, tulburari de tranzit intestinal, insomnie, stare de agitatie, indispozitie, rosu in obrajori, mestecat in gol, febra.
Periajul dintilor se poate realiza inca de la aparitia primului dinte, folosind o periuta pentru etapa intai, de dimensiuni mici, cu peri moi, pentru a nu provoca leziuni la nivelul mucoasei gingivale. Pentru a usura periajul, se poate folosi un servet de panza infasurat pe deget sau o periuta degetar. Alegerea pastei de dinti este foarte importanta, ea nu trebuie sa contina mult fluor deoarece copiii mici nu isi pot clati singuri gura, riscand astfel sa inghita intreaga cantitate de pasta.
Dintii temporari sunt in numar de 20, cate 5 in fiecare hemiarcada. Formula dentara in fiecare hemiarcada temporara se prezinta sub forma: 2 incisivi (unul central, unul lateral), un canin si 2 molari (molar prim si molar secund). Dintii inferiori erup inaintea celor superiori, exceptie facand incisivul lateral superior care erupe inaintea incisivului lateral inferior.
Ordinea de aparitie a dentatiei temporare este
- 6 - 8 luni - incisivii centrali inferiori
- 8 - 10 luni - incisivii centrali superiori
- 10 - 12 luni - incisivii laterali superiori si inferiori
- 1 an - 1 an si 6 luni - molarii primi (mai intai cei inferiori, urmati de cei superiori)
- 1 an si 6 luni - 2 ani - caninii
- 2 ani - 2 ani si 6 luni - molarii secunzi (mai intai cei inferiori, urmati de cei superiori)
In functie de varsta, numarul de dinti pe care trebuie sa il aiba un copil poate fi determinat prin urmatoarea formula:
Numarul dintilor = numarul de luni - 6. Astfel ca la varsta de 9 luni copilul va avea 3 dinti iar la 18 luni, 12 dinti.
Dentitia definitiva (permanenta) cuprinde 32 de dinti. Schimbarea dintilor „de lapte” se realizeaza dupa varsta de 6 ani si se produce in urmatoarea succesiune:
- 6-8 ani - primul molar mare (de 6 ani)
- 7-12 ani - dentitia temporara este inlocuita de cea permanenta, in general, in aceeasi succesiune ca si la cea temporara
- 10-12 ani – premolarii, in numar de 8, cate 2 in fiecare hemiarcada, inlocuiesc molarii temporari
- 12-15 ani - al-II-lea molar mare (de 12 ani)
- 18-21 ani – al III-lea molar mare („de minte”)
Eruptia dintilor se realizeaza atunci cand, coroana este complet mineralizata, in timp ce radacina continua sa se mineralzeze chiar si dupa eruptia lor.
Coroanele dintilor temporari isi incep mineralizarea in viata intrauterina, incisivii mineralizandu-se in luna a patra, caninii in luna a cincea, iar molarii in lunile a cincea si a sasea.
Timpul pentru formarea completa a coroanelor variaza si este conditionat de: factorii alimentari, de dimensiunea dintilor sau de metabolismul mineral.
Toti dintii temporari sunt complet formati si mineralizati, realizand rapoarte dento-dentare cu antagonistii la varsta de aproximativ 3 ani. Odata cu dezvoltarea lor, dintii prezinta fenomene de migrare in alveola, aceasta realizandu-se atat in directie verticala, in timpul eruptiei, cat si in sens orizontal. Aceasta migrare intraalveolara se datoreaza procesului de rezorbtie si apozitie a tesutului osos.
Ocluzia in dentitia temporara
Etapa IApare odata cu realizarea contactului dintre incisivii inferiori si antagonistii lor, la aproximativ 1 an de la nastere. Dupa apariitia primilor molari temporari, in jurul varstei de 1-6 ani, ocluzia incepe sa se stabilizeze, producandu-se in acelasi timp prima inaltare a cluziei.
Etapa a II-a
Incepe cu eruptia primului molar permanent inferior, dupa care se continua cu eruptia primului molar permanent superior, la un interval de 6 luni. Acest proces are loc in jurul varstei de 5-7 ani. A doua inaltare a ocluziei este data de eruptia incisivilor superiori si inferiori, precum si de cea a molarilor primi permanenti.
Etapa a III-a
Dupa perioada de eruptia a molarului prim permanent, in jurul varstei de 5-8 ani, incep sa apara si incisivii centrali inferiori, intr-o pozitie linguala fata de predecesorii lor temporari. Sunt urmati apoi de eruptia incisivilor centrali superiori intr-o pozitie palatina fata de omologii lor temporari. Incisivii laterali superiori se aliniaza in spatiul precanin intr-o pozitie palatinala, eruptia relizandu-se dupa cea a incisivilor centrali. Incisivii laterali inferiori erup intr-o pozitie linguala, alinierea lor armonioasa pe arcada realizandu-se datorita presiunilor linguale care distalizeaza caninul temporar in spatiul post-canin.
Etapa a IV-a
In aceasta etapa are loc eruptia caninilor si premolarilor, la varsta de 9-11 ani.
Ocluzia in dentitia definitiva
La varsta de 10-12 ani la fete si 12-16 ani la baieti are loc eruptia molarilor secunzi permanenti, mai intai cei inferiori, apoi cei superiori. Aceasta etapa realizeaza a treia inaltare a ocluziei.Ultimii patru molari 3 permanenti erup in jurul varstei de 16-25 de ani.
Dintii frontali erup inaintea celor laterali, exceptie facand primii molari, si sunt asezati in forma de semicerc. Prin asezarea lor in zona frontala, intervin in modul de desfasurare a unor functii importante: fizionomica - prin culoare, forma, dimensiuni, pozitie, realizand un suport pentru partile moi; fonetica si masticatorie asigurand sectionarea alimentelor. Implantarea lor in osul alveolar este una slaba. Datorita dispunerii in arcada in zona frontala, incisivii si caninii beneficiaza de o buna igienizare, iar extractiile sunt efectuate mai usor. In schimb grupul frontal este mai expus traumatismelor iar restaurarea protetica este mai dificil de realizat. Dintii frontali superiori sunt mai voluminosi si ii circumscriu pe cei inferiori. Radacinile acestor dinti sunt conice, voluminoase si prezinta un singur canal radicular, larg.
Dintii laterali sunt situati in zona distala si au rol in masticatie. Sunt mai predispusi la abrazie datorita presiunilor mari exercitate asupra lor. Sunt pluriradiculari iar implantarea lor in osul alveolar este mai rezistenta. Sunt frecvent afectati de carii, iar tratamentul stomatologic este dificil de realizat in aceasta zona.
Aspecte patologice
- placa bacteriana si igiena necorespunzatoare a cavitatii orale predispune copilul la carii dentare frecvente. Un avataj urias il reprezinta alimentatia naturala a copilului, aceasta ajutand la dezvoltarea normala a gurii si dintilor si la reducerea riscului de aparitie a cariilor dentare, obisnuind astfel copilul cu o dieta saraca in zaharuri.
- utilizarea indelungata a biberonului in administrarea alimentatiei necesare favorizeaza aparitia cariilor de biberon, localizarea frecventa fiind la nivelul incisivilor superiori
- aparitia intarziata a dintilor (dupa perioada de 1 an) se poate datora mixedemului, rahitismului, malnutritiei sau Sindromului Down.
- aspectul ireversibil, patat al dintelui este dat de administrarea tetraciclinelor la copiii cu varsta sub 8 ani
- malpozitia si maloculzia dentara pot avea ca si cauza principala suptul excesiv al degetului. Ele pot fi reversibile daca acest obicei este combatut pana la varsta de 6-7 ani
- fracturile provocate la nivelul coroanei dintilor in urma cazaturilor
- suptul degetului duce la deformari ale oaselor fetei, provocand respiratia pe gura, cauzata de amigdalele inflamate.
Concluzie
Un zambet perfect al copilului depinde de o buna igiena a cavitatii orale, precum si un control periodic la medicul stomatolog incepand cu varsta de 2 ani.O alternativa la reducerea cariilor ar fi si sigilarea dintilor, incepand cu cei temporari si continund apoi cu cei permanenti.
Data actualizare: 28-01-2015 | creare: 22-10-2012 | Vizite: 66045
Bibliografie
Neonatologie- autor: Maria Stamatin, editura 'Gr.T.Popa', U.M.F Iasi, 2009Diagnostic oro-dentar, autori: Mihaela Monica Scutariu, Dragos Fratila, Georgiana Macovei, Alexandru Calin, editura 'Gr.T.Popa', U.M.F Iasi, 2012
Puericultura, autori: Laura Florescu, Genoveva Balanica, editura 'Gr.T.Popa' Iasi, 2012
Morfologia clinica a sistemului stomatognat, autor: Stefan Panaite, editura STEF, 2007
Pediatrie, autor: Marin Burlea, editura 'Apollonia' Iasi,1999
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Abces dentar
- Pulpita acută
- Edentația - pierderea dintilor
- Anodontia
- Cariile la copii - dinți temporari
- Parodontoza
- Edentatia totala
- Granulomul dentar
- Anatomia dintelui
- Dentitia la copii
- Dezvoltarea sistemului dentar
- Dentitia la adulti
- Tipuri de dinti
- Eruptia dentara
- De ce trebuie tratate cariile dinţilor temporari?
- Rezecția apicală
- Replantarea dentară
- Modificări de culoare ale dinților
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Lucrare de portelan
- Ganglion dupa ureche stanga (dantura destul de proasta) raspuns rapid
- Intarzierea aparitiei dintilor definitivi
- Stomatologie copii
- Paradontoza... mi se misca un dinte
- Dinti plombati
- Dinte ciobit
- Dinti macinati
- Dentiție bebelus