Anestezia dentară

©

Autor:

Revizuit de:

Anestezia dentară
Anestezia reprezintă introducerea în organism a unor substanțe care au proprietatea de a provoca dispariția temporară a sensibilității. Cuvantul „anestezie” provine din limba greacă și semnifică absența sau pierderea senzației.

Anestezicul este substanța care atenuează sau înlătură temporar durerea. Exemple de anestezici: xilină, mepivacaină, prilocaină, hostacaină, bupivacaină, articaină, procaină, tetracaină, cocaină.

Anestezia dentară se indică atunci când actele terapeutice efectuate de către medicul stomatolog pot fi dureroase. Anestezia este folosită pentru a face ședința de tratament cât mai confortabilă, pentru a elimina sau reduce durerea și anxietatea pacientului.

Doar câteva dintre procedurile stomatologice necesită anestezie. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt extracțiile dentare, tratarea unor afecțiuni de origine microbiană ale țesuturilor și scoaterea nervului (extirpare).

Există practicieni care folosesc hipnoza sau acupunctura ca metode de anesteziere a pacienților, dar aceste metode nu sunt frecvent aplicate. 

Este greu de precizat care sunt originile temporale ale anesteziei, fără a lua în considerare primele mențiuni cu privire la calmarea durerii. Egiptenii antici utilizau semințele de mac (din care deriva opiumul) în timpul așa-ziselor operații.

Romanii foloseau matraguna pentru a alina durerea, grecii, cânepa, iar chinezii, canabisul.

Anestezia prin refrigerare presupunea utilizarea apei foarte reci, a gheții și a zăpezii pentru a amorți zona ce urmează a fi supusă unei intervenții (extracția dentara, drenarea unui abces, etc).

Rolul anesteziei

Anestezia asigură analgezia (lipsa durerii), imobilizarea pacientului și controlul asupra reacțiilor naturale ale corpului la durere și traumă.

Deși la nivel mental conștientizăm diferența dintre o intervenție medicală, o rană accidentală sau una intenționată, corpul constată vătămarea și reacționează imediat pentru a repara dauna provocata, a opri sângerarea și a vindeca zona afectată.

Atunci când sufera o traumă, organismul are anumite reacții normale: tahicardia, scăderea ratei respirației, acumularea de lichid în țesuturi (edem), concentrarea leucocitelor în zona afectată pentru a apăra țesuturile, etc.

Anestezicul (local sau regional) suprimă aceste reacții ale organsimului, până cand medicul dentist finalizează procedura. Acesta elimină durerea până la terminarea tratamentului și ajută la relaxarea pacientului.

Proprietățile amnezice ale sedării (conștiente și inconștiente) determină memoria pacientului să nu înregistreze intervenția medicului, astfel încât organismul să se concentreze asupra vindecării.

Cum acționează anestezia?

Anestezicele acționează local prin blocarea conductibilității nervoase, prin reducerea influxului ionilor de sodiu în citoplasma neuronală. Dacă sodiul nu intră în neuron, ionul de potasiu nu poate ieși, inhibându-se astfel depolarizarea nervului și apărând anestezia.

Studiile de specialitate garantează eficiența anestezicului și factorii de care depind durata și efectul acestuia: grăsimile din corp, greutate, concentrația anestezicului, diferența dintre PH-ul anestezicului și al zonei anesteziate.

Anestezia generală acționează în 5 direcții:
  • ca un analgezic (elimină durerea)
  • ca un amnezic (pierderea memoriei)
  • produce pierderea cunoștinței
  • imobilizează pacientul
  • elimină sau reduce răspunsurile autonome de conservare a organsimului (tahicardia, etc).

Eficacitatea anesteziei este asigurată de abolirea temporară a funcțiilor senzoriale, reflexe, mentale și motorii.

Pacientul și medicul dentist decid care este nivelul dorit de anestezie. Însă copiii, persoanele cu nevoi speciale și dizabilități mentale, cei care suferă de fobie dentară, necesită o anestezie adaptată individual. De asemenea, medicul trebuie să cunoască reacțiile alergice ale pacientului, dacă urmează sau nu vreun tratament medicamentos și care este starea sa generală de sănătate.

Adrenalina din anestezic

Adrenalina este un hormon secretat de organism, cu efect vasoconstrictor. Atunci când intră în circulația generala, crește ritmul cardiac, iar pacientul devine ușor agitat. Pentru pacienții cu probleme cardiace sau care iau antidepresive sau hormoni tiroidieni sintetici, există anestezice injectabile, fără adrenalină (mepivacaină).

Totuși, s-a arătat că adrenalina secretată de organismul pacientului în condiții de stres este în cantitate mai mare decat cea care se regăsește în anestezic, indicându-se utilizarea vasoconstrictorului pentru a obține o durată optimă a anesteziei.

Efectele toxice

Doza maximă de anestezic ce se poate administra este între 70 mg si 500 mg, dar trebuie să se țină cont de vârsta, starea de sănătate, tipul de anestezic și prezența vasoconstrictorului.

Doza maximă nu înseamna doza letală, ci reprezintă doza la care pacienții resimt efectele toxice sistemice asupra sistemului nervos central: sedare, dureri de cap, vorbire incoerentă, tremur, comvulsii, hipotensiune.

Incidența toxicitatii în administrarea anesteziilor locale în stomatologie este extrem de rară și apare de obicei la pacienții cu stări fiziologice anormale, nefiind cauzată de administrarea incorectă a anesteziei de către medicul stomatolog.

Cele mai frecvente efecte resimțite în urma anesteziei locale sunt anxietatea (nervozitatea) și creșterea ritmului cardiac, care nu sunt cauzate de anestezic, ci de efectele sistemice ale vasoconstrictorului.

Tipuri de anestezie

Exista 4 mari categorii de anestezie:
  • anestezia locală
  • anestezia regională
  • sedarea
  • anestezia generală

Anestezia locală

Anestezia locală se realizează cu subsțante anestezice locale care suprimă temporar durerea, prin acțiunea directă asupra receptorilor senzitivi periferici și acționează doar într-o zonă specifică a cavității bucale. Reprezintă tipul de anestezie cel mai des utilizat în cabinetele stomatologice.
Medicul dentist utilizează anestezia locală în situații ca: obturațiile dentare din cariile profunde, pregătirea (șlefuirea) dinților pentru acoperirea cu coroane dentare, scoaterea nervului (extirpare) sau alte proceduri chirurgicale.

Anestezicul local
reprezinta un grup de compuși care, în concentrații adecvate în țesutul nervos, blochează reversibil conducerea influxului.

Există doua tipuri de anestezie locală:
  • anestezie topică (de suprafață) - se realizează cu substanțe anestezice care se aplică direct pe mucoasă; acestea sunt sub formă de lichide, paste, pulberi, gel, unguente, spray.
Medicul dentist poate folosi acest tip de anestezie pentru a amorți zona, în vederea pregătirii pentru administrare a unui anestezic injectabil sau pentru extracția dinților temporari mobili (rizalizați) ai copiilor. Ea mai poate fi utilizată și pentru a calma senzațiile produse de sindromul gurii uscate.
  • anestezie prin injectare (prin infiltrație locală) - se realizează prin injectarea soluției de anestezic local în țesuturile pe care se intervine chirurgical sau în jurul acestora, și/sau prin injectarea anestezicului local la distanță (anestezie în baraj) de locul unde se intervine chirurgical.

Anestezia locală poate fi:
  • directă intramucoasă
  • punctiformă
  • liniară (superficială sau profundă)
  • difuză
  • intragingivală
  • plexală - indicată pentru anestezia unui dinte - injectarea anestezicului în dreptul dintelui
  • „în baraj” - folosită în cazul afecțiunilor superficiale situate la nivel tegumentar (abces tegumentar)
  • tronculară - anestezia unuia sau mai multor dinți deodată - introducerea anestezicului în vecinătatea unui nerv dentar
  • intraligamentară – anestezicul local se depune în țesutul periodontal
  • intrapapilară - la nivelul papilei dentare
  • intraseptală - se foloseste rar
  • intraosoasă - se foloseste foarte rar
  • intrapulpară - la nivelul pulpei dentare.

Anestezia regională

Anestezia regională (bloc nervos) este numită astfel pentru ca o regiune a corpului este amortita fără ca pacientul să fie inconștient. Acest tip de anestezie reduce incidentele legate de intervenție.

Sedarea

Tipuri de sedare:
  • cu gaz
  • orală
  • intravenoasă

Cel mai frecvent se administreaza și sedarea odată cu anestezia locală, pentru a facilita acțiunea proprietăților anestezice - relaxarea și pierderea memoriei în legatură cu cele întâmplate în timpul intervenției și lipsa durerii la trezire. În timpul desfășurării procedurii pacientul rămâne calm, însă este conștient, rațional și răspunde la stimuli.

În cazul sedării cu gaz, se folosește un gaz inhalator (același ca și în anestezia generală) dar în doze mai mici. Avantajul acestei metode este că în momentul în care se îndepărtează masca de pe față pacientul revine la normal în câteva minute, fără dureri, dacă se asociază și un anestezic local.

De asemenea, există sedative lichide și orale.
Copiilor li se administrează sedare orală sau sub formă de supozitoare intrarectale.

Sedarea conștientă ajută la relaxarea pacientului în timpul unei proceduri stomatologice. Medicul dentist poate administra un agent anti-anxietate sau sedativ în combinație cu un anestezic local pentru durere. În timpul desfășurării procedurii, pacientul rămâne calm, însă este conștient, rațional și răspunde la stimuli (vorbire și tactil).

Sedarea profundă (sau inconștientă) și anestezia generală sunt utilizate pentru proceduri stomatologice complexe, în cazurile în care pacienții nu își pot menține controlul asupra reacțiilor sau dacă este nevoie de un nivel mai ridicat de anestezic în timpul desfășurării procedurii.
Sedarea profundă nu permite pacientului să răspundă adecvat comenzilor verbale și nici să respire independent, deoarece el se află într-o stare de constiență depresivă. În aceasta stare, el poate simți stimuli ai durerii, de aceea este necesară și o anestezie locală.

Anestezia generală

Anestezia generală provoacă pierderea sensibilității prin care se obține narcoza, absența conștienței. Se utilizează foarte rar în stomatologie (de exemplu, în cazul pacienților care suferă de fobie dentară) și este indicată atunci când anestezia locală nu este eficientă sau nu se poate efectua.

Anestezicul este introdus pe cale intravenoasă sau prin inhalație de gaz anestezic. Acest tip de anestezie scade abilitatea corpului de a respira singur, de aceea se va realiza intubația endotraheală.

Ipotezele privind modul de acțiune al anesteziei generale asupra organismului se referă la:
  • agenții blocanți neuromusculari
  • pierderea cunoștiinței
  • cortexul cerebral
  • agenți inhalatori, pentru a controla răspunsul autonom și a produce analgezia și amnezia;
  • benzodiazepine, pentru efectul antianxios și amnezic
  • obtrucționarea conducerii nervoase
  • întreruperea transmiterii sinaptice

Anestezia generală este administrată în general atunci când se efectuează o procedură chirurgicală extensivă. Sub efectul acesteia, funcțiile vitale ale pacientului sunt monitorizate în mod constant.

Probleme ce pot apărea în cazul anesteziei dentare

  • zona anesteziată nu amorțește; cauza - anomalia anatomică a zonei anesteziate
  • anestezia „nu se prinde” - atunci când în zona anesteziată este o infecție, iar PH-ul organismului este în scădere (5-6) față de valoarea normală (7, 4)
  • dureri foarte mari în timpul injecției; cauza - injectarea direct în nerv sau în arteră; pentru a scădea durerea la efectuarea anesteziei, se poate aplica pe suprafața unde va intra acul un anestezic local, benzocaină. Tot din cauza anatomiei locale, acul poate nimeri o structură nervoasă. La pacienții mai slabi, probabilitatea de a nimeri o structura nervoasă sau o arteră este mai mare.
  • hematoamele care apar în urma injectării anestezicului în arteră sunt cauzate de lipsa vasoconstrictorului, care provoacă ischemie (lipsa fluxului sangvin).
  • dureri prelungite, amorțeală, parestezie
  • leziuni vasculare
  • leziuni nervoase
  • pareza tranzitorie de nerv facial (efectele dispar în aproximativ o oră) în cursul anesteziei pentru dinții inferiori
  • hematomul obrazului - apare ca urmare a lezării vaselor de sânge din țesuturile pe care le străbate acul seringii; se manifestă prin apariția imediată a unei umflături în grosimea obrazului.
  • necroza mucoasei
  • fracturi ale acului, înghițirea sau aspirarea acului
  • intoxicații sistemice
  • nevritele postanestezice - apar din cauza înțepării fibrelor nervoase sau iritației acestora de către substanța anestezică.
  • reacții de hipersensibilitate sau alergice - este bine ca, dacă nu ați mai facut nicio anestezie locală în scop stomatologic, să vi se facă în cabinet un test alergologic (prin test cutanat).
  • reacții adverse date de vasoconstrictor
  • riscul de infarct miocardic
  • trimusul - limitarea temporară a amplitudinii deschiderii gurii cu dificultăți în masticație.

Data actualizare: 30-07-2014 | creare: 23-06-2009 | Vizite: 70664
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Eroziunea dinților
  • Urgentele dentare - primul ajutor
  • Periuța de dinți manuală
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
     
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.