Anestezia dentară

Anestezia dentară

©

Autor:

Revizuit de:

Anestezia dentară
Anestezia reprezintă introducerea în organism a unor substanÈ›e care au proprietatea de a provoca dispariÈ›ia temporară a sensibilității. Cuvantul „anestezie” provine din limba greacă È™i semnifică absenÈ›a sau pierderea senzaÈ›iei.

Anestezicul este substanÈ›a care atenuează sau înlătură temporar durerea. Exemple de anestezici: xilină, mepivacaină, prilocaină, hostacaină, bupivacaină, articaină, procaină, tetracaină, cocaină.

Anestezia dentară se indică atunci când actele terapeutice efectuate de către medicul stomatolog pot fi dureroase. Anestezia este folosită pentru a face È™edinÈ›a de tratament cât mai confortabilă, pentru a elimina sau reduce durerea È™i anxietatea pacientului.

Doar câteva dintre procedurile stomatologice necesită anestezie. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt extracÈ›iile dentare, tratarea unor afecÈ›iuni de origine microbiană ale È›esuturilor È™i scoaterea nervului (extirpare).

Există practicieni care folosesc hipnoza sau acupunctura ca metode de anesteziere a pacienÈ›ilor, dar aceste metode nu sunt frecvent aplicate. 

Este greu de precizat care sunt originile temporale ale anesteziei, fără a lua în considerare primele menÈ›iuni cu privire la calmarea durerii. Egiptenii antici utilizau seminÈ›ele de mac (din care deriva opiumul) în timpul aÈ™a-ziselor operaÈ›ii.

Romanii foloseau matraguna pentru a alina durerea, grecii, cânepa, iar chinezii, canabisul.

Anestezia prin refrigerare presupunea utilizarea apei foarte reci, a gheții și a zăpezii pentru a amorți zona ce urmează a fi supusă unei intervenții (extracția dentara, drenarea unui abces, etc).

Rolul anesteziei

Anestezia asigură analgezia (lipsa durerii), imobilizarea pacientului și controlul asupra reacțiilor naturale ale corpului la durere și traumă.

DeÈ™i la nivel mental conÈ™tientizăm diferenÈ›a dintre o intervenÈ›ie medicală, o rană accidentală sau una intenÈ›ionată, corpul constată vătămarea È™i reacÈ›ionează imediat pentru a repara dauna provocata, a opri sângerarea È™i a vindeca zona afectată.

Atunci când sufera o traumă, organismul are anumite reacÈ›ii normale: tahicardia, scăderea ratei respiraÈ›iei, acumularea de lichid în È›esuturi (edem), concentrarea leucocitelor în zona afectată pentru a apăra È›esuturile, etc.

Anestezicul (local sau regional) suprimă aceste reacÈ›ii ale organsimului, până cand medicul dentist finalizează procedura. Acesta elimină durerea până la terminarea tratamentului È™i ajută la relaxarea pacientului.

Proprietățile amnezice ale sedării (conÈ™tiente È™i inconÈ™tiente) determină memoria pacientului să nu înregistreze intervenÈ›ia medicului, astfel încât organismul să se concentreze asupra vindecării.

Cum acționează anestezia?

Anestezicele acÈ›ionează local prin blocarea conductibilității nervoase, prin reducerea influxului ionilor de sodiu în citoplasma neuronală. Dacă sodiul nu intră în neuron, ionul de potasiu nu poate ieÈ™i, inhibându-se astfel depolarizarea nervului È™i apărând anestezia.

Studiile de specialitate garantează eficiența anestezicului și factorii de care depind durata și efectul acestuia: grăsimile din corp, greutate, concentrația anestezicului, diferența dintre PH-ul anestezicului și al zonei anesteziate.

Anestezia generală acÈ›ionează în 5 direcÈ›ii:
  • ca un analgezic (elimină durerea)
  • ca un amnezic (pierderea memoriei)
  • produce pierderea cunoÈ™tinÈ›ei
  • imobilizează pacientul
  • elimină sau reduce răspunsurile autonome de conservare a organsimului (tahicardia, etc).

Eficacitatea anesteziei este asigurată de abolirea temporară a funcțiilor senzoriale, reflexe, mentale și motorii.

Pacientul È™i medicul dentist decid care este nivelul dorit de anestezie. Însă copiii, persoanele cu nevoi speciale È™i dizabilități mentale, cei care suferă de fobie dentară, necesită o anestezie adaptată individual. De asemenea, medicul trebuie să cunoască reacÈ›iile alergice ale pacientului, dacă urmează sau nu vreun tratament medicamentos È™i care este starea sa generală de sănătate.

Adrenalina din anestezic

Adrenalina este un hormon secretat de organism, cu efect vasoconstrictor. Atunci când intră în circulaÈ›ia generala, creÈ™te ritmul cardiac, iar pacientul devine uÈ™or agitat. Pentru pacienÈ›ii cu probleme cardiace sau care iau antidepresive sau hormoni tiroidieni sintetici, există anestezice injectabile, fără adrenalină (mepivacaină).

TotuÈ™i, s-a arătat că adrenalina secretată de organismul pacientului în condiÈ›ii de stres este în cantitate mai mare decat cea care se regăseÈ™te în anestezic, indicându-se utilizarea vasoconstrictorului pentru a obÈ›ine o durată optimă a anesteziei.

Efectele toxice

Doza maximă de anestezic ce se poate administra este între 70 mg si 500 mg, dar trebuie să se È›ină cont de vârsta, starea de sănătate, tipul de anestezic È™i prezenÈ›a vasoconstrictorului.

Doza maximă nu înseamna doza letală, ci reprezintă doza la care pacienÈ›ii resimt efectele toxice sistemice asupra sistemului nervos central: sedare, dureri de cap, vorbire incoerentă, tremur, comvulsii, hipotensiune.

IncidenÈ›a toxicitatii în administrarea anesteziilor locale în stomatologie este extrem de rară È™i apare de obicei la pacienÈ›ii cu stări fiziologice anormale, nefiind cauzată de administrarea incorectă a anesteziei de către medicul stomatolog.

Cele mai frecvente efecte resimÈ›ite în urma anesteziei locale sunt anxietatea (nervozitatea) È™i creÈ™terea ritmului cardiac, care nu sunt cauzate de anestezic, ci de efectele sistemice ale vasoconstrictorului.

Tipuri de anestezie

Exista 4 mari categorii de anestezie:
  • anestezia locală
  • anestezia regională
  • sedarea
  • anestezia generală

Anestezia locală

Anestezia locală se realizează cu subsÈ›ante anestezice locale care suprimă temporar durerea, prin acÈ›iunea directă asupra receptorilor senzitivi periferici È™i acÈ›ionează doar într-o zonă specifică a cavității bucale. Reprezintă tipul de anestezie cel mai des utilizat în cabinetele stomatologice.
Medicul dentist utilizează anestezia locală în situaÈ›ii ca: obturaÈ›iile dentare din cariile profunde, pregătirea (È™lefuirea) dinÈ›ilor pentru acoperirea cu coroane dentare, scoaterea nervului (extirpare) sau alte proceduri chirurgicale.

Anestezicul local
reprezinta un grup de compuÈ™i care, în concentraÈ›ii adecvate în È›esutul nervos, blochează reversibil conducerea influxului.

Există doua tipuri de anestezie locală:
  • anestezie topică (de suprafață) - se realizează cu substanÈ›e anestezice care se aplică direct pe mucoasă; acestea sunt sub formă de lichide, paste, pulberi, gel, unguente, spray.
Medicul dentist poate folosi acest tip de anestezie pentru a amorÈ›i zona, în vederea pregătirii pentru administrare a unui anestezic injectabil sau pentru extracÈ›ia dinÈ›ilor temporari mobili (rizalizaÈ›i) ai copiilor. Ea mai poate fi utilizată È™i pentru a calma senzaÈ›iile produse de sindromul gurii uscate.
  • anestezie prin injectare (prin infiltraÈ›ie locală) - se realizează prin injectarea soluÈ›iei de anestezic local în È›esuturile pe care se intervine chirurgical sau în jurul acestora, È™i/sau prin injectarea anestezicului local la distanță (anestezie în baraj) de locul unde se intervine chirurgical.

Anestezia locală poate fi:
  • directă intramucoasă
  • punctiformă
  • liniară (superficială sau profundă)
  • difuză
  • intragingivală
  • plexală - indicată pentru anestezia unui dinte - injectarea anestezicului în dreptul dintelui
  • „în baraj” - folosită în cazul afecÈ›iunilor superficiale situate la nivel tegumentar (abces tegumentar)
  • tronculară - anestezia unuia sau mai multor dinÈ›i deodată - introducerea anestezicului în vecinătatea unui nerv dentar
  • intraligamentară – anestezicul local se depune în È›esutul periodontal
  • intrapapilară - la nivelul papilei dentare
  • intraseptală - se foloseste rar
  • intraosoasă - se foloseste foarte rar
  • intrapulpară - la nivelul pulpei dentare.

Anestezia regională

Anestezia regională (bloc nervos) este numită astfel pentru ca o regiune a corpului este amortita fără ca pacientul să fie inconștient. Acest tip de anestezie reduce incidentele legate de intervenție.

Sedarea

Tipuri de sedare:
  • cu gaz
  • orală
  • intravenoasă

Cel mai frecvent se administreaza È™i sedarea odată cu anestezia locală, pentru a facilita acÈ›iunea proprietăților anestezice - relaxarea È™i pierderea memoriei în legatură cu cele întâmplate în timpul intervenÈ›iei È™i lipsa durerii la trezire. În timpul desfășurării procedurii pacientul rămâne calm, însă este conÈ™tient, raÈ›ional È™i răspunde la stimuli.

În cazul sedării cu gaz, se foloseÈ™te un gaz inhalator (acelaÈ™i ca È™i în anestezia generală) dar în doze mai mici. Avantajul acestei metode este că în momentul în care se îndepărtează masca de pe față pacientul revine la normal în câteva minute, fără dureri, dacă se asociază È™i un anestezic local.

De asemenea, există sedative lichide și orale.
Copiilor li se administrează sedare orală sau sub formă de supozitoare intrarectale.

Sedarea conÈ™tientă ajută la relaxarea pacientului în timpul unei proceduri stomatologice. Medicul dentist poate administra un agent anti-anxietate sau sedativ în combinaÈ›ie cu un anestezic local pentru durere. În timpul desfășurării procedurii, pacientul rămâne calm, însă este conÈ™tient, raÈ›ional È™i răspunde la stimuli (vorbire È™i tactil).

Sedarea profundă (sau inconÈ™tientă) È™i anestezia generală sunt utilizate pentru proceduri stomatologice complexe, în cazurile în care pacienÈ›ii nu îÈ™i pot menÈ›ine controlul asupra reacÈ›iilor sau dacă este nevoie de un nivel mai ridicat de anestezic în timpul desfășurării procedurii.
Sedarea profundă nu permite pacientului să răspundă adecvat comenzilor verbale È™i nici să respire independent, deoarece el se află într-o stare de constiență depresivă. În aceasta stare, el poate simÈ›i stimuli ai durerii, de aceea este necesară È™i o anestezie locală.

Anestezia generală

Anestezia generală provoacă pierderea sensibilității prin care se obÈ›ine narcoza, absenÈ›a conÈ™tienÈ›ei. Se utilizează foarte rar în stomatologie (de exemplu, în cazul pacienÈ›ilor care suferă de fobie dentară) È™i este indicată atunci când anestezia locală nu este eficientă sau nu se poate efectua.

Anestezicul este introdus pe cale intravenoasă sau prin inhalație de gaz anestezic. Acest tip de anestezie scade abilitatea corpului de a respira singur, de aceea se va realiza intubația endotraheală.

Ipotezele privind modul de acțiune al anesteziei generale asupra organismului se referă la:
  • agenÈ›ii blocanÈ›i neuromusculari
  • pierderea cunoÈ™tiinÈ›ei
  • cortexul cerebral
  • agenÈ›i inhalatori, pentru a controla răspunsul autonom È™i a produce analgezia È™i amnezia;
  • benzodiazepine, pentru efectul antianxios È™i amnezic
  • obtrucÈ›ionarea conducerii nervoase
  • întreruperea transmiterii sinaptice

Anestezia generală este administrată în general atunci când se efectuează o procedură chirurgicală extensivă. Sub efectul acesteia, funcÈ›iile vitale ale pacientului sunt monitorizate în mod constant.

Probleme ce pot apărea în cazul anesteziei dentare

  • zona anesteziată nu amorÈ›eÈ™te; cauza - anomalia anatomică a zonei anesteziate
  • anestezia „nu se prinde” - atunci când în zona anesteziată este o infecÈ›ie, iar PH-ul organismului este în scădere (5-6) față de valoarea normală (7, 4)
  • dureri foarte mari în timpul injecÈ›iei; cauza - injectarea direct în nerv sau în arteră; pentru a scădea durerea la efectuarea anesteziei, se poate aplica pe suprafaÈ›a unde va intra acul un anestezic local, benzocaină. Tot din cauza anatomiei locale, acul poate nimeri o structură nervoasă. La pacienÈ›ii mai slabi, probabilitatea de a nimeri o structura nervoasă sau o arteră este mai mare.
  • hematoamele care apar în urma injectării anestezicului în arteră sunt cauzate de lipsa vasoconstrictorului, care provoacă ischemie (lipsa fluxului sangvin).
  • dureri prelungite, amorÈ›eală, parestezie
  • leziuni vasculare
  • leziuni nervoase
  • pareza tranzitorie de nerv facial (efectele dispar în aproximativ o oră) în cursul anesteziei pentru dinÈ›ii inferiori
  • hematomul obrazului - apare ca urmare a lezării vaselor de sânge din È›esuturile pe care le străbate acul seringii; se manifestă prin apariÈ›ia imediată a unei umflături în grosimea obrazului.
  • necroza mucoasei
  • fracturi ale acului, înghiÈ›irea sau aspirarea acului
  • intoxicaÈ›ii sistemice
  • nevritele postanestezice - apar din cauza înÈ›epării fibrelor nervoase sau iritaÈ›iei acestora de către substanÈ›a anestezică.
  • reacÈ›ii de hipersensibilitate sau alergice - este bine ca, dacă nu aÈ›i mai facut nicio anestezie locală în scop stomatologic, să vi se facă în cabinet un test alergologic (prin test cutanat).
  • reacÈ›ii adverse date de vasoconstrictor
  • riscul de infarct miocardic
  • trimusul - limitarea temporară a amplitudinii deschiderii gurii cu dificultăți în masticaÈ›ie.

Data actualizare: 30-07-2014 | creare: 23-06-2009 | Vizite: 76756
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Eroziunea dinÈ›ilor
  • Urgentele dentare - primul ajutor
  • PeriuÈ›a de dinÈ›i manuală
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum