Dializa

Complicatiile dializei

Toti pacientii care efectueaza dializa renala dezvolta tulburari metabolice si alte afectiuni asociate. Aceste afectiuni necesita tratament adecvat. Abordul terapeutic variaza de la pacient la pacient si include modificari ale dietei alimentare si corectarea anomaliilor metabolice.

Dieta:
Dieta trebuie atent controlata. In general pacientii cu hemodializa tind sa fie anorexici si trebuie incurajati sa consume zilnic 35 kcal/kg corp pentru copii si 70 kcal/kg la adulti. Aportul de natriu trebuie limitat la 2 g, de asemenea potasiul si fosforul. Aportul de fluide este limitat pina la 1.000-1.500 ml/zi si monitorizat prin cintarire intre sedintele de dializa. Pacientii cu dializa peritoneala necesita aport de proteine. Supravietuirea este ridicata la pacientii care mentin o albumina serica normala.

Anemia insuficientei renale:
Anemia care apare in insuficienta renala trebuie tratata cu eritropoietina umana recombinata si fier. Deoarece absorbtia fierului este limitata multi pacienti necesita fier perfuzabil.

Boala coronariana arteriala:
Factorii de risc necesita terapie agresiva deoarece multi pacienti sunt hipertensivi, dislipidemici sau diabetici. Dializa peritoneala continua este mai eficienta decit hemodializa in inlaturarea fluidului, ca urmare acesti pacienti necesita mai putine antihipertensive. Hipertensiunea poate fi controlata la 90% dintre pacienti doar prin filtrare.

Hipocalcemia si hiperparatiroidismul secundar:
Aceste complicatii coexista frecvent ca rezultat al alterarii productiei renale de vitamina D. tratamentul cu calcitriol este oral sau intravenos.

Toxicitatea la albumina:
Toxicitatea este un risc in hemodializa. Manifestarile sunt osteomalacia, anemia microcitara si dementa de dializa (pierderea memoriei, dispraxie, halucinatii, grimase faciale, mioclonus, convulsii) . Deferoxamina leaga aluminiul din tesuturi.

Boala de oase:
Osteodistrofia renala este o mineralizare anormala a oaselor. Are cauze multiple incluzind deficitul de vitamina D, cresterea fosfatului seric, hiperparatiroidism secundar, acidoza metabolica cronica si toxicitate la aluminiu.

Deficitul vitaminic:
Deficitul de vitamine rezulta prin pierderea de apa prin dializa si a vitaminelor solubile. Poate fi refacuta prin administrare de vitamine.

Calcifilaxia:
Este o tulburare vrara cu calcificari arteriale sistemice care determina ischemie si necroza in zone localizate de grasime si piele a trunchiului, feselor si extremitatilor inferioare. Cauza este necunoscuta, desi hiperparatiroidismul, suplimentarea cu vitamina D si calciul, fosforul crescut par a fi favorizante.

Constipatia:
Este o consecinta minora a dializei de lunga durata. Interfera prin distensia intestinala cu drenajul prin cateter in dializa peritoneala. Multi pacienti necesita laxative osmotice. Laxativele care contin magneziu sau fosfat trebuie evitate.

Cefaleea, intoleranta digestiva:
Sunt posibile in special la pacientii cu retentie azotata ridicata, la care se practica o dializa prea intensiva. O forma severa insotita de tulburari neurologice este sindromul de dezechilibru de dializa cauzat de edemul cerebral consecutiv unor prime dialize intensive, in absenta unor masuri de precautie.

Pruritul:
Este un semn de dializa ineficienta.

Aritmiile:
Sunt favorizate de schimburile rapide de ioni in cursul sedintei de dializa. Apar la pacientii cu cardiomiopatie uremica severa.

Peritonitele:
Peritonitele infectioase reprezinta complicatii majore ale dializei peritoneale, care ramin si in prezent prima cauza de esec al dializei. Manifestarile clinice sunt dureri abdominale, tulburari digestive, febra, frisoane. Abdomenul este sensibil la palpare si dureros difuz spontan. Tratamentul curativ consta in administrare de antibiotice intraperitoneal.

Hiperglicemia:
Glucoza din dializat se absoarbe si poate induce hiperglicemii la pacientii nediabetici. Consecintele pe termen lung sunt hiperinsulinismul, agravarea dislipidemiei, obezitatea si malnutritia proteica.

Cresterea in greutate:
Este frecvent intilnita la pacientii cu dializa peritoneala in primul an de la initierea dializei, in special la femei, la diabetici si la obezi. Aceasta grestere in greutate este legata de absorbtia glucozei din dializat.

Concluzii:
Ca urmare a unei dialize corecte starea generala se imbunatateste rapid, pacientul putind duce o viata aproape normala, cu o activitate profesionala ajustata si o viata afectiva satisfacatoare. In conditiile unei dialize eficiente si in absenta complicatiilor spitalizarea nu este necesara. In prezent hemodializa se practica in Rominia ambulator, in centrele judetene de dializa, pacientii fiind adusi cu salvarea de la domiciliu, de 3 ori pe saptamina. Dializa peritoneala se practica la domiciliu.