Eroziunea epigenomică legată de declinul cognitiv la pacienții cu Alzheimer
Autor: Airinei Camelia

Un studiu publicat în revista Cell a analizat arhitectura epigenomică È™i transcriptomică la nivel unicelular în creierele umane, pentru a înÈ›elege cum se modifică regiunile cerebrale È™i tipurile celulare în cursul bolii Alzheimer. Studiul a fost realizat de o echipă multidisciplinară È™i a utilizat peste 3,4 milioane de nuclei proveniÈ›i din 384 de probe postmortem, acoperind È™ase regiuni cerebrale relevante pentru patologia bolii Alzheimer.
Boala Alzheimer este caracterizată prin acumularea de plăci de amiloid È™i de încurcături neurofibrilare de tau, care duc la degenerare sinaptică È™i neuronală. Vulnerabilitatea nu este uniform distribuită în creier - cortexul entorhinal È™i hipocampul sunt afectate precoce, iar alte regiuni sunt implicate ulterior. Epigenomul, prin modificările sale dinamice (metilare ADN, modificări ale histonelor, accesibilitatea cromatinei), joacă un rol crucial în definirea identității celulare È™i este tot mai recunoscut ca un factor important în patogeneza Alzheimerului.
Despre studiu
Autorii au analizat date de snATAC-seq, snRNA-seq È™i snMultiome (cuplaj transcriptomic-epigenomic) din È™ase regiuni cerebrale: cortex entorhinal, hipocamp, talamus anterior, girus angular, cortex temporal median È™i cortex prefrontal. Probele au provenit de la 111 indivizi din cohortele ROS È™i MAP, clasificaÈ›i în non-AD (n=57), Alzheimer incipient (n=33) È™i Alzheimer avansat (n=21).
Analiza a inclus:
- 1.217.165 nuclei din snATAC
- 2.263.395 nuclei din snRNA
- 288.480 nuclei cu date multiome
Au fost definite 7 clase celulare majore, 34 de subclase È™i 67 de subtipuri celulare, incluzând neuroni excitatori, inhibitori, astrocite, microglii, oligodendrocite, celule progenitoare È™i celule vasculare.
Rezultate
Peisaj epigenomic unicelular detaliat al bolii Alzheimer
Studiul a arătat o reorganizare extensivă a compartimentelor epigenomice active È™i represive, cu pierderea compartimentalizării normale È™i o relaxare epigenomică globală. În boala Alzheimer avansată, cromatina represivă devine activă È™i invers, în special în cortexul entorhinal È™i hipocamp. Genele din compartimente represive sunt activate, iar cele din compartimente active sunt reprimate, indicând o scădere a fidelității transcriptomice.
Pierderea informației epigenomice
La nivel unicelular, s-a observat o scădere globală a informaÈ›iei epigenomice în toate clasele celulare în Alzheimerul avansat. Cele mai vulnerabile au fost:
- Neuroni excitatori din cortexul entorhinal (RELN/TOX3, GPC5)
- Neuroni hipocampali (CA1, DG, Subiculum)
- Neuroni inhibitori SST-expr.
- Astrocite și microglii activate
Glia: între activare, epuizare È™i risc genetic
Glia joacă un rol dublu: la început are o reacÈ›ie de protecÈ›ie, dar în Alzheimerul avansat se observă o epuizare epigenomică a microgliei È™i astrocitelor activate. Microgliile terminal activate prezintă o pierdere accentuată de informaÈ›ie epigenomică È™i un risc genetic crescut, asociat cu variante GWAS pentru Alzheimer, în special la purtătorii de APOE4.
Reziliența cognitivă și conservarea stabilității epigenomice
Indivizii cu funcÈ›ie cognitivă bună în ciuda patologiei (rezilienÈ›i) prezintă niveluri ridicate de informaÈ›ie epigenomică în toate clasele celulare. Subtipurile neuronale È™i gliale vulnerabile în Alzheimer au fost mai bine păstrate în grupul rezilient. De asemenea, activarea glială la rezilienÈ›i nu a fost asociată cu epuizare epigenomică, sugerând un mecanism protector bazat pe menÈ›inerea identității celulare.
Rețele de reglare, factori de transcripție și risc genetic
Genele corelate pozitiv cu informaÈ›ia epigenomică (DSCAM, ASTN2, RORA) sunt implicate în organizarea nucleară È™i cromatiniană, esenÈ›iale pentru menÈ›inerea identității celulare. Invers, gene precum APOE, CST3, EGLN3 au fost asociate cu scăderea stabilității epigenomice È™i cu activarea compartimentelor represive. Acestea includ È™i gene È›intă ale complexului Polycomb PRC2 (EZH2, H3K27me3), al căror dezechilibru pare să joace un rol important în activarea nedorită a regiunilor heterocromatiniene.
Concluzii funcționale și corelații clinice
Nivelul de stabilitate epigenomică a fost:
- Negativ corelat cu gradul de patologie Alzheimer (Braak, plăci, încurcături)
- Positiv corelat cu funcÈ›ia cognitivă, rezilienÈ›a È™i încetinirea declinului
Genele exprimate în celulele cu epigenom stabil sunt implicate în menÈ›inerea structurii nucleare, procesarea ARN-ului È™i ciclul circadian. Cele exprimate în celulele cu epigenom erodat sunt implicate în inflamaÈ›ie, moarte celulară, stres oxidativ È™i legarea de beta-amiloid.
Concluzie
Studiul oferă o hartă detaliată a peisajului epigenomic unicelular în Alzheimer È™i evidenÈ›iază faptul că păstrarea stabilității epigenomice este esenÈ›ială pentru rezilienÈ›a cognitivă. IntervenÈ›iile terapeutice viitoare ar putea viza conservarea compartimentelor epigenomice, factorii de transcripÈ›ie asociaÈ›i È™i reglarea heterocromatinei pentru a preveni degenerarea È™i declinul cognitiv în boala Alzheimer.
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Acea melodie îţi este blocată în gând, dar te ajută să îţi aduci aminte
- Activarea neuronilor Q induce hipotermie și favorizează recuperarea funcțională după leziuni cerebrale prin suprimarea neuroinflamației
- Insomnia este implicată în apariția durerilor de spate
- Care este arma secretă a ulieului de măsline în lupta împotriva bolii Alzheimer?
intră pe forum