Este sufletul real? Un neurochirurg explorează dovezile

Michael Egnor, neurochirurg premiat și profesor la Stony Brook University, este cunoscut nu doar pentru cariera sa medicală impresionantă – peste 7.000 de operații pe creier realizate de-a lungul a patru decenii – ci și pentru preocupările sale legate de marile întrebări despre conștiință, minte și suflet. Format inițial ca materialist și ateu, experiența practică din sala de operație și întâlnirea cu cazuri clinice ieșite din comun i-au schimbat radical perspectiva. În cadrul conferinței „2025 Dallas Conference on Science & Faith”, Egnor a prezentat o pledoarie pentru existența sufletului, bazându-se pe experiența medicală și pe dovezi provenite din neuroștiințe.

Întrebările fundamentale

Egnor își structurează reflecțiile pornind de la trei întrebări simple, dar decisive:

• Există sufletul ca realitate distinctă de creier?

• Ce este sufletul?

• Este sufletul nemuritor?

Deși aceste teme au fost tradițional domeniul filosofiei și teologiei, el consideră că neuroștiința oferă răspunsuri surprinzător de relevante. Experiențele clinice și studiile din neurologie pun sub semnul întrebării modelul materialist clasic, conform căruia mintea este doar o emanație a creierului.

De la materialism la o nouă înțelegere a minții

Dr. Egnor își începe expunerea cu propria poveste. Ca tânăr student la medicină, el era convins că neuroanatomia și neurofiziologia vor dezvălui misterul conștiinței. Însă practica medicală l-a confruntat cu pacienți a căror stare contrazicea așteptările teoretice.

Printre cazurile evocate se află:

• O tânără lipsită de două treimi din creier, diagnosticată la scurt timp după naștere, dar care a crescut normal, a avut rezultate excelente la școală și duce o viață obișnuită.

• Un băiat căruia i s-a recomandat inițial să nu fie hrănit, din cauza malformațiilor cerebrale severe; în prezent, este absolvent de liceu și sportiv.

• O studentă lipsită de cerebel, care a obținut un master în literatură engleză și a devenit muzician publicat.

• Un copil cu paralizie cerebrală, fără emisfere cerebrale, dar conștient, capabil să râdă și să manifeste emoții.

Astfel de situații, afirmă Egnor, arată că mintea umană nu poate fi redusă doar la structura materială a creierului.

Întrebarea esențială: este creierul organul minții?

Paralela făcută de Egnor este provocatoare: inima este organul circulației, rinichii sunt organele producătoare de urină – dar poate fi creierul în întregime organul minții?

Răspunsul nu este atât de simplu. Neurochirurgul evocă cercetările lui Wilder Penfield, pionier al chirurgiei epilepsiei. În timpul operațiilor pe creier cu pacienți treji, Penfield a descoperit că stimularea anumitor regiuni producea mișcări, senzații, emoții sau amintiri, dar niciodată gândire abstractă. Nu exista un „centru al rațiunii” în creier. Această constatare l-a condus la ideea că rațiunea și capacitatea de abstractizare provin dintr-o sursă non-materială.

Experimente similare, realizate în a doua jumătate a secolului XX, au consolidat această viziune. De exemplu:

• Roger Sperry, laureat Nobel, a demonstrat că pacienții cu emisfere cerebrale deconectate (în urma operațiilor pentru epilepsie) continuau să funcționeze aproape normal, fapt inexplicabil printr-o abordare strict materialistă.

• Cercetătoarea Justine Sergent a arătat că pacienții cu „split brain” puteau compara informații prezentate separat fiecărei emisfere, deși nici o parte a creierului nu primea simultan datele complete.

• Experimentele ulterioare, inclusiv cele conduse de Pinto, au confirmat existența unui nivel de integrare al minții care depășește suportul neuronal vizibil.

Problema liberului arbitru

Un alt aspect central abordat de Egnor este liberul arbitru. Penfield a observat că pacienții supuși stimulării corticale își puteau da seama imediat dacă o mișcare le fusese indusă artificial sau era rezultatul propriei voințe. Această claritate sugerează că voința liberă nu este produsul exclusiv al creierului.

Ulterior, experimentele lui Benjamin Libet au adus nuanțe suplimentare. Libet a constatat că înaintea unei decizii simple există un „vârf” de activitate cerebrală, ceea ce ar sugera determinism biologic. Dar atunci când participanții alegeau să își „vetoze” decizia, această acțiune de refuz nu avea corespondent neuronal detectabil. Astfel a apărut conceptul de „free won’t”, ideea că libertatea nu constă doar în inițierea unei acțiuni, ci mai ales în capacitatea de a o opri.

Conștiința dincolo de leziuni cerebrale

O contribuție importantă vine și din studiile lui Adrian Owen, care a investigat pacienți aflați în stare vegetativă persistentă. Prin tehnici de rezonanță magnetică funcțională, el a demonstrat că până la 40% dintre acești pacienți răspund la stimuli cognitivi complecși, inclusiv rezolvarea de calcule sau recunoașterea numelor persoanelor apropiate. Aceasta arată că mintea poate supraviețui și se poate exprima chiar și în condițiile unei distrugeri cerebrale severe.

Experiențele de moarte clinică și dovada separării minții de creier

Pentru Michael Egnor, experiențele de moarte clinică reprezintă unul dintre cele mai convingătoare argumente în favoarea existenței sufletului. Deși nu toate sunt autentice, un procent de aproximativ 20% dintre relatări pot fi verificate prin detalii obiective – pacienți care descriu cu acuratețe conversații, instrumente chirurgicale sau evenimente petrecute în sala de operație, în momente în care activitatea cerebrală era absentă.

Un caz celebru este cel al lui Pam Reynolds, operată pentru un anevrism în 1999. În timpul intervenției, medicii i-au oprit inima și i-au drenat complet sângele din creier, ceea ce a produs o stare echivalentă cu moartea cerebrală. După operație, pacienta a relatat că a „plutit” în afara corpului și a descris fidel atât instrumentele chirurgicale, cât și muzica ce răsuna în sală. Pentru Egnor, astfel de mărturii nu pot fi reduse la halucinații: ele indică faptul că mintea poate funcționa independent de suportul material al creierului.

Un alt element comun în literatura medicală privind moartea clinică este prezența „tunelului de lumină”. Nimeni nu raportează persoane vii la capătul tunelului, ci exclusiv rude sau prieteni decedați, uneori despre a căror moarte pacientul nici nu știa în momentul experienței. Acest fenomen, afirmă Egnor, este greu de explicat prin ipoteze materialiste.

Mintea, rațiunea și limitele creierului

Criticii susțin adesea că leziunile cerebrale schimbă radical personalitatea, invocând celebrul caz al lui Phineas Gage, muncitorul din secolul XIX al cărui comportament s-a modificat după un accident sever. Pentru Egnor, însă, acest exemplu nu contrazice existența sufletului. Leziunile cerebrale pot altera emoțiile și comportamentul, dar nu există dovezi că afectează capacitățile abstracte fundamentale, precum raționamentul matematic sau gândirea filosofică.

Această distincție este centrală în argumentația sa:

• Creierul este organul percepției, al memoriei, al emoțiilor și al mișcării.

• Dar nu există un „organ al rațiunii” sau al voinței libere. Aceste funcții nu pot fi cartografiate neuronal, pentru că depășesc natura materială.

Este mintea o formă de calcul?

În epoca inteligenței artificiale, întrebarea dacă mintea este un proces de calcul apare inevitabil. Răspunsul lui Egnor este tranșant: nu. Computația este lipsită de semnificație intrinsecă – un program poate procesa texte fără să „înțeleagă” vreodată sensul lor. Spre deosebire de aceasta, mintea umană este întotdeauna „despre ceva”, are intenționalitate și semnificație.

Un procesor nu poate deosebi între un eseu pro și unul contra pe aceeași temă, în timp ce mintea umană nu doar înțelege diferența, ci îi atribuie valoare. De aceea, concluzionează el, mintea este opusul unei simple computații.

Evoluția și limitele selecției naturale

Întrebarea dacă mintea a evoluat prin selecție naturală este, de asemenea, respinsă de Egnor. Chiar dacă mecanismele evolutive pot explica adaptări biologice, ele nu pot genera realități imateriale precum rațiunea abstractă sau liberul arbitru. Selecția naturală poate acționa doar asupra materiei, însă sufletul, fiind parțial spiritual, nu poate fi produs de un proces strict biologic.

Natura sufletului

Din perspectiva neurochirurgului, sufletul este ceea ce animă ființa umană. El are două dimensiuni:

• Una materială, care se exprimă prin funcțiile cerebrale (percepție, emoții, memorie).

• Una spirituală, care se manifestă prin rațiune, liber arbitru și capacitatea de a iubi și de a cunoaște.

Această dimensiune spirituală are câteva caracteristici esențiale:

• Nu poate fi divizată – secționarea emisferelor cerebrale nu duce la „fragmentarea sufletului”.

• Nu are localizare fizică – experiențele de moarte clinică nu pot fi reduse la un „loc” din creier.

• Nu este limitată de timp – percepțiile raportate în apropierea morții sunt atemporale.

• Supraviețuiește morții – chiar și în cazuri de distrugere cerebrală masivă, conștiința se manifestă.

Sufletul și nemurirea

Ultima mare întrebare este dacă sufletul este nemuritor. Pentru a răspunde, Egnor propune o analogie simplă: materia moare prin descompunere (un scaun devine rumeguș, un copac se transformă în pământ), însă entitățile abstracte – precum numărul opt – nu pot „muri”.

Astfel, la fel cum un concept matematic nu poate fi distrus, nici sufletul nu poate fi anihilat. Moartea afectează corpul, dar nu spiritul. Nemurirea sufletului nu este doar un dar divin, ci o consecință naturală a caracterului său imaterial.

Viziunea finală

Pentru Egnor, omul este o punte între materie și spirit, un „hibrid” care reflectă imaginea lui Dumnezeu prin cunoaștere, iubire și acțiune. Această viziune unește teologia, filosofia și neuroștiința: toate, spune el, converg către aceeași concluzie – sufletul există și este nemuritor.

În încheierea prezentării, neurochirurgul amintește de imaginea lui Toma d’Aquino, care compara viața pământească cu lumina slabă a unei biserici luminate de lumânări. La moarte, lumânările se sting, dar răsare soarele și se dezvăluie o lumină incomparabil mai frumoasă – lumina divină prin care sufletul vede și trăiește dincolo de materie.