Exercițiul fizic de anduranță întărește sistemul imunitar al vârstnicilor prin adaptări celulare și metabolice ale limfocitelor natural killer

Un studiu internațional publicat în Scientific Reports în anul 2025 și sprijinit de Fundația de Cercetare din São Paulo (FAPESP) a demonstrat că exercițiul fizic regulat de anduranță – precum alergarea pe distanțe lungi, ciclismul, înotul, canotajul sau mersul susținut – nu doar fortifică mușchii, plămânii și inima, ci și întărește sistemul imunitar. Echipa a analizat funcția și metabolismul celulelor natural killer (NK) la adulți vârstnici cu un istoric de peste 20 de ani de antrenamente de rezistență, descoperind o imunitate mai adaptabilă, mai eficientă și mai puțin inflamatorie.

Context

Celulele natural killer fac parte din sistemul imun înnăscut și au rol esențial în eliminarea celulelor infectate viral sau transformate malign. Odată cu înaintarea în vârstă, activitatea acestor celule scade, fiind afectată de factori precum sedentarismul, obezitatea, stresul cronic și tratamentele imunosupresoare. Studii anterioare realizate de același grup de cercetare au arătat că stilul de viață sedentar și obezitatea accelerează îmbătrânirea prematură a celulelor imune, favorizând inflamația cronică de grad scăzut (inflammaging).

Pornind de la aceste observații, cercetătorii au dorit să afle dacă exercițiile de anduranță practicate constant timp de decenii pot avea efectul opus, adică pot conserva sau chiar îmbunătăți competența imună a organismului la vârste înaintate.

Despre studiul actual

Studiul a analizat nouă adulți vârstnici cu o vârstă medie de 64 de ani, împărțiți în două grupuri:

• persoane neantrenate, cu stil de viață sedentar;

• persoane antrenate în exerciții de anduranță de peste 20 de ani.

Cercetătorii au investigat fenotipul, funcția și metabolismul mitocondrial al celulelor NK, precum și răspunsul acestora la stimuli inflamatori și la blocaje farmacologice specifice.

Au fost folosite două medicamente:

• Propranololul, un beta-blocant care inhibă calea adrenergică, responsabilă de eliberarea adrenalinei și noradrenalinei, cu rol în mobilizarea și activarea celulelor imune.

• Rapamicina, un inhibitor al complexului mTORC1, implicat în controlul creșterii, proliferării și metabolismului celular.

Prin aceste intervenții farmacologice, echipa a putut evalua sensibilitatea căilor de semnalizare și capacitatea de adaptare metabolică a celulelor NK la stres.

Rezultate

Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative între indivizii antrenați și cei sedentari:

• Celulele NK provenite de la persoanele antrenate au prezentat un fenotip mai matur și o funcție imună mai eficientă, chiar și în condițiile blocării căilor adrenergice sau mTOR.

• În schimb, celulele indivizilor sedentari au manifestat semne de epuizare celulară și răspuns inflamator insuficient atunci când au fost expuse acelorași condiții experimentale.

• Chiar și sub tratament cu rapamicină (100 ng/mL), care a redus expansiunea in vitro a celulelor NK, cele provenite de la persoanele antrenate au continuat să mențină o activitate imună robustă.

Aceste constatări sugerează că antrenamentul de anduranță pe termen lung induce adaptări imunometabolice protective, care mențin funcționalitatea și vitalitatea celulelor NK în ciuda proceselor de îmbătrânire. Celulele devin mai rezistente la stres metabolic, mai puțin senescente și capabile să regleze inflamația fără a o suprima excesiv.

Profesorul Fábio Lira de la FCT-UNESP a subliniat că aceste beneficii reflectă o reglare fină a echilibrului inflamator, în care activitatea imună este eficientă, dar controlată. „Comparativ cu vârstnicii sedentari, cei cu un istoric de exerciții de anduranță au prezentat mai puțini markeri inflamatori și o expresie crescută a mediatorilor antiinflamatori”, a explicat cercetătorul.

Răspunsul inflamator și adaptarea imunitară

Într-un studiu paralel, echipa a comparat răspunsul imun al sportivilor tineri și al sportivilor veterani („master athletes”) înainte și după o sesiune acută de exercițiu.

• Lotul a inclus 12 sportivi veterani (vârstă medie 52 de ani, peste 20 de ani de antrenamente continue) și sportivi tineri (vârstă medie 22 de ani, cu peste 4 ani de experiență în antrenament).

• Cercetătorii au analizat sângele integral și fracțiunea mononucleară (PBMC), care include limfocite și monocite.

După stimularea cu un agent patogen (lipopolizaharid – LPS), ambele grupuri au prezentat o creștere a interleukinei-6 (IL-6), dar răspunsul a fost mult mai pronunțat la tineri. În plus, factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) a crescut doar la grupul tânăr, nu și la cel veteran.

Aceste date indică faptul că sportivii mai în vârstă, cu un istoric îndelungat de exercițiu, manifestă o reglare mai fină a răspunsului inflamator, evitând reacțiile excesive. Potrivit Lucielei Minuzzi, cercetător principal al studiului, organismul acestor persoane este obișnuit să facă față episoadelor inflamatorii, necesitând stimuli mai puternici pentru a genera răspunsuri intense.

Astfel, antrenamentul regulat de anduranță „educă” sistemul imun: acesta continuă să reacționeze la agresori, dar fără hiperactivitate, menținând o stare de echilibru inflamator benefică pentru îmbătrânirea sănătoasă.

Concluzii

Rezultatele studiului arată că activitatea fizică susținută de tip anduranță nu doar conservă masa musculară și funcția cardiovasculară la vârstnici, ci modifică profund arhitectura imună prin:

• creșterea eficienței metabolice a celulelor NK;

• reducerea stresului inflamator cronic;

• îmbunătățirea rezilienței la stimuli inflamatori și farmacologici;

• limitarea senescenței celulare.

Aceste adaptări contribuie la menținerea unei imunități eficiente și echilibrate în procesul de îmbătrânire și oferă dovezi solide că exercițiul fizic regulat poate fi considerat o strategie imunomodulatoare naturală, cu implicații pentru prevenția bolilor cronice și oncologice.