Extirparea nervului și obturația de canal

Obturația canalului radicular reprezintă o ultima încercare a medicului de a salva un dinte foarte cariat sau infectat.

În centrul dintelui se află o cavitate naturală numita endodonțiu, în care se adăpostește țesutul conjunctiv vascularizat și inervat - pulpa dentară, denumită si nerv. La început, pulpa are un rol esențial în dezvoltarea dintelui, ca în cele din urmă să ajute la păstrarea sănătații acestuia, hrănind și hidratând dentina și smalțul.
Funcția țesutului pulpei este una senzorială, atenționând asupra atacurilor nocive care pot afecta dintele - fisuri, carii profunde.

În momentul în care pulpa dentara este afectată de boală sau este lezată, aceasta moare. Astfel, se deschide o cale de penetrare a bacteriilor în dinte sau chiar în osul maxilarului, ceea ce duce la formarea abcesului sau căderea dintelui. Din acest motiv, este necesar tratamentul endodontic, prin care se îndepărtează țesutul afectat și se obturează canalul radicular.

Contrar credinței populare, un dinte fără nerv nu este un dinte mort. Dacă tratamentul a fost efectuat corect, dintele va funcționa în continuare normal, deși va fi mai vulnerabil decât unul sănătos.

Pulpa dentară poate fi afectată în urmatoarele situații: în cazul unei carii profunde, dacă dintele este fisurat, atunci când se formează o carie secundară (sub obturatie), în cazul unei obturații mari sau în cazul unei traume majore în zona feței.

Simptomele infectării sau inflamării pulpei dentare sunt:

• Durere simțită în dinte în momentul mușcăturii
• Durere de dinți la mestecare
• Hipersensibilitate dentară la alimente reci sau fierbinți
• Umflarea feței
• Înnegrirea dintelui
• Gingia de la baza dintelui este inflamată și dureroasă
  

Tratamentul canalului radicular

În mod ideal, tratamentul endodontic este efectuat de către un medic specialist în aceasta ramură a stomatologiei. În primul rând, medicul va efectua o radiografie, pentru a detecta prezența infecției.

• Procedura începe cu o anestezie locală, după care dintele este izolat cu ajutorul unui separator de cauciuc - o folie numită diga.
• Se folosește freza pentru a crea o cale de acces la camera radiculară și pulpă, în același timp îndepărtându-se partea cariată a dintelui. Întreaga cavitate este curațată, lărgită și dezinfectată, fiind pregătită pentru obturare. Unii medici așteaptă o săptămână sau două înainte de a obtura canalul definitiv, pentru a se asigura că nu există durere sau infecție ulterioară. În acest caz, medicul va pune în canal medicament dezinfectant.
• Urmatoarea etapă a tratamentului este obturația radiculară, adică umplerea camerei pulpare cu paste și conuri de gutapercă, urmată de sigilare prin cimentare. Se poate introduce în rădăcină și un pivot pentru susținere.
• Ultimul pas consta în obturarea căii de acces spre canalul radicular. Uneori, poate fi este necesară reconstrucția dintelui cu o coroană din porțelan.

După tratament

În zilele următoare procedurii, dintele poate fi sensibil, din cauza inflamării țesutului, însă această neplăcere va dispărea în urma administrării de analgezice. Dacă aveți o obturație temporară, evitați mestecarea pe dintele afectat, pentru a preveni reinfectarea și fisurarea dintelui fragil.

Odată ce tratamentul a fost încheiat, dintele fără pulpa va fi mai fragil decat un dinte normal și își va pierde sensibilitatea la rece sau fierbinte. De asemenea, este posibil să își schimbe culoarea în timp, acest fapt neconstituind un pericol pentru sănătatea sa.

Cauzele nereușitei unui tratament endodontic

Tratamentul canalului radicular este o procedură sigură, încheiată cu succes în aproximativ 95% din cazuri. Există însă o serie de complicații ce pot duce la eșuarea tratamentului, ceea ce implică repetarea procedurii.

Cauzele unui tratament nereușit includ:

• Un extra-canal - este posibil ca unii dinți să aibă un canal în plus, ce nu este evident pentru medic
• Unii pacienți au dinți cu rădăcini deformate, care nu permit extragerea nervului
• Neîndepărtarea totală a pulpei infectate - principala cauză a eșuării tratamentului
• Hipersensibilitate - unii pacienți sunt alergici la materialul utilizat în tratamentul radicular
• Dacă obturația nu este efectuată corect, este posibilă penetrarea bacteriilor, fapt ce duce la infectare
• Uitarea instrumentelor în canalul radicular - se poate întâmpla ca bucăți din acele și materialele folosite să se rupă și să rămână în canal.
• O fisură nedetectată în rădăcina dintelui
• Descompunerea în timp a materialului folosit la obturare

Deoarece cariile profunde, procedurile stomatologice repetate și obturațiile mari sunt cauzele infectării pulpei, prevenirea constă în urmarea unei igiene orale corecte: periajul dinților de două ori pe zi, utilizarea aței dentare o dată pe zi, vizitele periodice la stomatolog și protejarea feței în cazul unor activități sau sporturi agresive.