Psihoterapie pentru trup și suflet, din perspectiva spirituală: misterul suferinței!

Draga Gregory,

Nu te cunosc, dar am simturile f. bine dezvoltate :)), asa cum spunea Nick undeva mai sus, citez: "Eu văd în fiecare om o lumină. Iar acea lumină nu mă lasă să aprofundez decât sufletul", simt ca esti un Om cu calitati sufletesti deosebite, cum rar mai intalnesti printre tinerii din ziua de azi. Deci, Gregory, nu te cunosc, dar te simt!! Iti multumesc pt sfat, e bine venit.
Iti doresc o zi de toamna minunata, cu soare si cer senin!!

Dumnezeu sa te binecuvinteze mereu!!
Cu drag Viol3ta

Salutări călduroase tuturor. Domnişoară / doamnă Violeta slăvit să fie Domnul pentru calităţile pe care vi le-a dat. Fiţi binecuvântată. Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Din păcate, uneori, aparenţele sunt înşelătoare. Eu sunt un om foarte păcătos. Tot ceea ce avem de la Domnul este, întru slava Lui. Mă bucur că aţi primit cu blândeţe sfatul meu. Şi că veni vorba de zile tomnatice, pot spune că de dimineaţă a fost o zi de toamnă cu cer înnorat, exact cum anunţaseră la meteo, şi nici că ne mai gâdeam că o să iasă soarele, însă după ora prânzului, lucrurile s-au schimbat, iar soarele ne zâmbeşte chiar şi în acest moment. Vă doresc să aveţi parte de o zi cu mult soare, aşa ca aici la noi, şi cu multă energie pozitivă. :)

Buna seara si bine v-am gasit pe toti! Acest topic este o binecuvantare pentru suflet si constat cu bucurie, ca iau parte la el persoane bineplacute Lui Dumnezeu. D-le Nick, pildele postate sunt de o invatatura divina si daca este posibila citirea printre randuri, ele ne ajuta mai mult decat ne putem imagina(tin sa va multumesc pentru initiativa de a deschide acest topic). Insa, trebuie sa recunosc faptul ca pilda " Te caut, nu Te simt, dar Te intalnesc mereu" m-a rascolit profund si a spulberat o confuzie din sufletul meu, pe care o cunosteam, dar nu aveam siguranta ca a existat. Multumesc pentru postarea ei! Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti! Cu respect si prietenie, Tamanna!

NICIODATA nu am inteles de ce unele persoane nu va suporta. Dumnezeu lucreaza atat de frumos prin fiinta dvs, d-le Nick. Si constat cu bucurie ca si dvs practicati arta scrierii de versuri (talentul (impropriu spus) cu care Dumnezeu a inzestrat unii oameni si prin intermediul caruia reusim sa ne descarcam sufletul atat in momente de bucurie, cat si in momente de tristete). Acum, eu as avea nevoie de un sfat. Cum ar trebui sa procedeze un om, care ani la rand a ajutat o persoana indiferent de situatie, iar dupa atata timp, realizeaza cu parere de rau ca a fost pur si simplu folosit? Ar trebui sa-si intoarca fata de la acea persoana sau sa continue sa o ajute, desi cunoaste situatia? Va multumesc! Dumnezeu sa va binecuvanteze! Cu respect si prietenie, Tamanna!

Da-i Doamne sanatate si putere lui Nick, ca nu stiu cum altfel am sa-i pot multumi vreodata !!!

Am citit demult si din nou acel posting, si toate celelalte de la adresa indicata mai sus!
Ma doare f rau capul acum, si nu ma pot concentra sa-ti raspund cu privire la analize, cred ca le voi scana si le voi trimite pe e-mail.

Va salut si va iubesc pe toti: Nick, Gregory, Tamanna...
Dumnezeu sa dea sanatate tuturor prietenilor si neprietenilor mei, cat si luminarea mintii spre infaptuirea de lucruri bune!
Viol3ta

Ziua bună, fraţilor, şi un călduros "La mulţi ani !" tuturor celor care poartă frumoasele nume ale Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Doamnă / domnişoară Tamanna, sărut mâna, şi bine aţi venit în cadrul acestui binecuvântat topic. Mă bucur să citesc că învăţăturile respective v-au fost de un real folos. Să ne ajute Dumnezeu să învăţăm cât mai multe lucruri mântuitoare.
Mr. Nick, cu plăcere. Bine ai revenit. Frumos şi emoţionant. Nici nu-mi găsesc cuvintele. Printre ispitele şi nebuniile acestei vieţi, slavă Domnului că El a rânduit să mai avem parte de astfel de alinări. Eşti un frate numai bun de iubit. :) Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil să te ocrotească.
Salutări călduroase şi dumneavoastră, doamnă Violeta. :) Clearogen este unul dintre cele mai bune produse pentru acnee. Şi pe mine m-a ajutat foarte mult, şi îl recomand, cu drag, tuturor celor care au astfel de probleme. Urmaţi cu încredere sugestiile lui Mr. Nick. :) Sper ca problema, de această natură, să fie soluţionată curând.
Doamnă / domnişoară Tamanna... ce coincidenţă... şi eu aştept cu entuziasm răspunsul lui Mr. Nick la problema dumneavoastră, deoarece şi eu mă confrunt în momentul de faţă cu o astfel de situaţie. Bănuiesc eu cam care ar fi răspunsul, însă vreau un răspuns bine bătut în cuie. ;) Cum le rânduieşte Domnul pe toate...
Tuturor, vă doresc să aveţi parte de o săptămână axată pe multiple lucruri bune.

Buna seara! D-le Nick, va multumesc din suflet pentru sfat. Exact asa voi face, desi din pacate, doare. Cineva mi-a spus ca Dumnezeu ma va rasplatii pentru tot ceea ce fac pentru acea persoana. Dar trebuie sa recunosc faptul ca eu nu astept rasplata Lui, ci astept indreptarea acelei persoane, sa realizeze ceea ce face. In alta ordine de idei, ma bucur ca ati revenit cu bine din pelerinaj. Presupun ca din fiecare pelerinaj, sufletul se intoarce mai implinit si mai dornic de a slavi pe Dumnezeu. D-le Gregory va imbratisez si va multumesc frumos pentru intampinare. Sunt sigura ca raspunsul primit ne va fi de un real folos amandurora. Va doresc toate cele bune tuturor! Cu respect si prietenie, Tamanna!

Salut Nick!
In sfarsit, iata-ma aici! Nu stiu cum sa incep, asa ca voi intra abrupt direct in subiect.
Nu mai merg la biserica. Nu mai am incredere in preoti. Dar de ce? Pai sa zicem ca la un moment dat m-au dezamagit. Povestea interactiunii mele cu Dumnezeu si biserica e lunga, cateodata frumoasa, uneori dureroasa, de aceea nu vreau sa redau decat anumite secvente care m-au contrariat sau m-au pus pe ganduri. De exemplu acum multi ani, dupa ce m-am imbolnavit, intr-o criza ingrozitoare, am strigat printre hohote de plans : "Nu exista nici un dumnezeu, totul e o minciuna!" Eu strigam asta, eu care citisem si recitisem Sfanta Scriptura, eu care crezusem si sperasem in El. Multa vreme m-am intrebat (chiar si acum) de ce m-a lasat Dumnezeu sa ma lepad de el in acele momente, sa cad in deznadejde, sa-L reneg, cand aveam mai multa nevoie decat oricand de ajutorul Lui? Sigur, nu acest incident a fost cauza ruperii legaturii cu biserica. Asta s-a intamplat mai de curand (vreo doi ani) si nu brusc ci in urma mai multor intamplari. Untr-un anumit context, stand de vorba cu duhovnicul meu, acesta mi-a spus, aproape contrariat, "...de ce stai singur si nu te recasatoresti, Biserica iti da voie voie sa faci acest lucru de patru ori?..." Am ramas consternat. Nu i-am raspuns; n-am avut curajul sa-l infrunt pe loc si sa-l intreb: "bine parinte dar IIsus de cate ori ne-a dat voie?". Dupa ce ne-am despartit m-am gandit mult la cele intamplate; si mi-am zis :"ce relatie mirean-duhovnic mai poate exista intre mine si acest preot? Raspunsul a venit destul de repede; am renuntat la acea relatie si dupa o vreme de framantari mi-am cautat alt duhovnic. Si am gasit: in persoana unui preot fost calugar de manastire. Cu toate ca era mai tanar ca mine, i-am acordat toata increderea. In vremea aceea aproape ca nu lipseam duminica (lucram mult pe teren) de la Sfanta Liturghie sau de la Masluri. De multe ori la slujbe erau invitati preoti batrani de la manastiri din tara, care, dupa oficierea slujbelor ramaneau si spovedeau. Am fost si eu indrumat alaturi de alti mireni (chiar de catre duhovnicul meu), sa ma marturisesc la unul din ei. Am facut-o iarasi din toata inima si cu toata nadejdea ca "o sa fiu cercetat bine" in problemele mele. Cand i-am pomenit insa preotului despre bola mea si suferinta care o indur, acesta a avut o replica de genul: "laso-ncolo de depresie, asta e boala de femei, iar tu trebuie sa fii barbat." Am ramas iarasi fara cuvinte iar dupa scurt timp s-a instalat dezamagirea. M-am gandit ca oamenii acestia care au fost trimisi de IIsus in lume sa cerceteze sufletele semenilor lor, sa nu piarda pe nici unul, de fapt ori nu stiu, ori nu au rabdarea necesara sa o faca. Depresia, daca nu stiati domnule preot, nu e boala a femeii, si chiar de ar fi, toti avem o latura feminina in trupul nostru care trebuie tratata daca se imbolnaveste. Daca m-am suparat? Evident ca da! Dar avea sa se termine totul aici? Nu, ar fi fost prea simplu si prea curand. Increderea mea in preoti si in biserica, cu toate ca fusese zdruncinata, s-a manifestat in continuare...pana cand... Dar acum cand scriu ma intreb daca nu sunt prea exigent sau prea necredincios. Este actul meu o punere la zid, o judecare a bisericii? Sa nu fie! Nu e treaba mea, biserica si slujitorii ei vor fi mai aspru judecati decat noi, muritorii de rand. Dar atunci ce fac eu daca am ajuns sa nu ma mai simt protejat, indrumat corect de catre biserica? Dar, parca fiind abonat la dezamagiri, intr-unul din posturile mari m-am spovedit din nou cu speranta unei noi curatiri a trupului si sufletului. Imi era foarte rau, dar duhovnicul meu m-a asigurat in timpul spovedaniei ca dupa ce o sa iau Sfanta Impartasanie, sigur o sa ma simt mai bine. In umila mea credinta am crezut asta din tot sufletul. M-am impartasit cred ca duminica, in timpul Sfantei Liturghii, iar dupa slujba, cand m-am miruit preotul m-a intrebat dandu-si de fapt singur raspunsul: "Nu-i asa ca te simti mai bine?" Nu, nu ma simteam deloc bine, ba dimpotriva, dar dupa o clipa de naucire am ingaimat un "da" incremenit de durere; de durerea bolii mele, dar mai ales de durerea ca iarasi fusuesem... dar cum sa mai spun ca m-am simtit, ca am uzat prea mult de cuvantul "dezamagire"? cine se credea tipul asta de fapt? Un sfant vindecator sau ce? Daca eu nu ma simteam bine asa cum vroia sau credea el, ce trebuia sa fac sau sa cred? Eram eu vinovat pentru necredinta mea? Se prea poate, dar fa-ma sa-mi dau seama de asta. Ma rog, ajuns acasa, dupa ce m-am dezmeticit, m-au lovit in cap toate celellalte evenimente neplacute legate de experientele mele cu biserica si slujitorii ei si un gol imens mi-a patruns in suflet. Un gol ce cu greu mai poate fi umplut. Doar credinta mea nestatornica in Dumnezeu il mai poate umple si speranta ca intr-o zi voi intalni un slujitor al Lui caruia sa-i mai pot incredinta sufletul meu asa cu bune si cu rele. Desigur ca la cele scrise mai sus mai pot adauga si alte imprejurari, in care biserica si-a aratat o fata pe care n-as vrea acum sa o prezint. Ma opresc insa aici, e destula amaraciune pentru o seara...Totusi nu exclud posibilitatea ca eu sa fiu problema in acest periplu de amintiri, de aceea astept parerile tale Nick, si de ce nu, si al altora care cred ca au ceva de spus.
Doamne ajuta!

Vă salut cu respect. Slăvit să fie Domnul pentru minunatul răspuns oferit de Mr. Nick ! Mă aşteptam să fie unul pozitiv. :)
Doamnă / domnişoară Tamanna se pare că răspunsul primit este unul foarte îmbucurător şi de un real folos. :) Şi eu vă îmbrăţişez, şi vă doresc să aveţi parte de o zi cu multe zâmbete. :)
Domnule Lucian, poate nu sunt cel mai în măsură să vă dea nişte sfaturi legate de situaţia prin care treceţi, însă permiteţi-mi, vă rog frumos, să vă ofer câteva sugestii. În primul rând, citiţi partea introductivă a acestui topic cu cât se poate de multă atenţie, dar şi alte topicuri / comentarii date de Mr. Nick, care au legătură cu terapia spirituală. Eu sunt de părere că, din contră, în acest moment trebuie să vă apropiaţi şi mai mult de Sfânta Biserică. Nu priviţi latura exterioară şi nu vă pierdeţi în detalii. Vicleanul vrăjmaş urmăreşte să ne piardă sufletul cu cât mai multe capcane, însă noi să NU îi facem pe plac, ci să luptăm cât se poate de mult. Noi îl avem pe Hristos, iar cu El, în creştinătate orice este posibil, aşa după cum afirma şi vrednicul de pomenire părintele arhimandrit Arsenie Papacioc. Viaţa este o continuă luptă. Fără suferinţă nu este mântuire, iar mântuirea este strict legată de Sfânta Biserica. Este exact precum întâmplarea cu Sfântul Noe şi corabia pe care i-a porucit Domnul să o construiască. Au reuşit să se slaveze numai cei ce se aflau în ea. Ceilalţi au pierit şi au ajuns în iad, fiindcă nu au ascultat de glasul lui Dumnezeu care grăia prin acest sfânt. Este adevărat că la nivelul Sfintei Biserici există şi anumite lucruri negative (unde este credinţă multă, vrăjmaşul nu suportă, şi vine să facă dezbinare), care ne lasă uneori un gust amar, însă este bine ca noi să gustăm esenţa, gustul cel dulce şi sublim al tezaurului ortodox lăsat de Dumnezeu. Dacă preotul duhovnic nu vă mai poate oferi nişte sfaturi în concordanţă cu situaţia dumneavoastră, îi cereţi binecuvântarea şi încercaţi să găsiţi un altul. Însă mai înainte de a face pasul, încercaţi să comunicaţi cât mai mult cu el, şi rugaţi-vă mult la Dumnezeu ca respectivul să fie alesul. Puteţi să vă duceţi la o altă sau la alte Sfinte Biserici, pentru a participa la Sfintele Slujbe. Slavă Domnului avem destule, dar sub nicio formă nu trebuie să renunţaţi definitiv la ea. Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei sunt două mari şi minunate taine pe care ni le-a lăsat Atotminunatul Dumnezeu, foarte importante în drumul nostru către mântuire, iar noi ortodocşii trebuie să ne bucurăm foarte de acest mare privilegiu, şi să-l utilizăm cât mai des posibil, deoarece se face spre iertarea păcatelor noastre, spre o apropierea cât mai mare de Dumnezeu. Gândiţi-vă la Mântuitorul nostru Iisus Hristos cât a suferit pentru noi. Oare El când se afla pe cruce s-a lepădat de Tatăl Ceresc ? Maica Domnului câte a îndurat văzându-şi Fiul nevinovat, răstignit pe cruce. Sfinţii care au pătimit chinuri groaznice, ce ar fi trebuit să facă ? Sunt lucruri care trebuie să ne întărească în credinţă, şi să ne determine în a merge mai departe pentru a ajunge la limanul cel liniştit. Nu vreau să fiu pesimist, dar dacă vremurile se vor înrăutăţi şi mai tare, oare cum vom putea face faţă greutăţilor pe care le vom întâmpina ? Deci trebuie să ne pregătim încă de pe acum, să ne întărim, să ne zidim sufletele, iar această pregătire a noastră se poate numai în Sfânta Biserică. Vă rog frumos să vă gândiţi bine şi să analizaţi situaţia. Dumnezeu să va ajute. Maica Domnului să vă ocrotească, iar toţi sfinţii bineplăcuţi Lui să vă ajute cu rugăciunile lor mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi. Şi în încheiere vă recomand să ciţiţi cartea despre viaţa vrednicului de pomenire, preotul Gheorghe Calciu. Este o carte care mie mi-a răscolit întreaga fiinţă, şi pe care o sugerez cu drag tuturor. Vă mulţumesc, şi mă iertaţi.
O zi senină. :)

Bună să vă fie ziua. Citind Sfânta Scriptură, ieri şi astăzi de dimineaţă am descoperit câteva citate care i s-ar potrivi lui Mr. Nick, şi nu numai. Aceste sunt extrase din Noul Testament, mai precis din Faptele Apostolilor, din capitolele 18 şi 20: "...Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău" (capitolul 18, versetele 9 şi 10), şi "... mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu" (capitolul 20, versetele 23 şi 24).
O zi frumoasă tuturor. :)

Domnule Lucian, vă sugerez să aruncaţi o privire şi peste Cartea Plângerilor, din Vechiul Testament, cu precădere asupra capitolului 3: "Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El" (versetul 24), "Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul !, Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer !" (versetele 40 şi 41).