Adolescenta urata

ma crezi ca numai suport, ca imi vine sa ma dau cu capu de peretii, sentimentul asta zace in mine, si rabufneste de multe ori, chiar si visele mele sunt oribile, de multe ori nici macar somnul care ar trebui sa fie o eliberare nu e asa odihnitor, prietena mea mi-a spus acum cateva zile ca a visat ca m-am sinucis. poate iadul meu nu va fi asa de aspru, poate dumnezeu ma va ierta, poate voi putea sa imi spal acest pacat, dar cu cat esti mai jos cu atat iti e mai usor sa te arunci, despre viitorul meu nu am nicio speranta, caci sunt un mic alcoolic depresiv si un amator de senzatii (in grame). si as vrea sa fug... cat mai departe... caci pan la urma cate lucruri am de pierdut? parintii mei.? imi va parea enorm de rau pt ei, dar nu vreau sa ma gandesc la asta, fiinca imi e greu, m-as duce chiar in clipa asta la ei si le-as povesti tot, m-as simtzi pe moment mai usurat, dar apoi imi voi blestema zilele.

Am o durere mare in suflet si cind sint in astfel de stari i-mi pierd cuvintele. Nu stiu ce as mai putea spune. Sa stii ca nimeni nu se naste pe aceasta lume prin vointa lui proprie. Ne nastem pt ca parintii nostrii ne doresc, vor sa aibe copii. Nu cred ca poti intelege pina nu ai tu la rindul tau. Eu mi-am dorit copii foarte mult chiar daca de multe ori i-mi dau seama ca viata este grea ca au si neimpliniri ca nu pot sa le ofer tot ce-si doresc, ca nu intotdeauna am fost asa cum ar fi vrut ei. Am incercat sa fiu din toate puterile, mele din tot sufletul sa fiu o mama buna dar sint constienta ca nu am reusit intru totul.Asa e viata.Nu putem toti sa ne sinucidem. Incearca sa gindesti pozitiv. Cum esti cu parintii?Mi-ar placea sa stiu din ce zona a tarii esti. Nu indraznesc sa-ti cer mai mult. Ai grija de tine!aym

Muntenia, nu vreau sa dau mai multe amanunte.

buna seara vreau si eu sa vb cu cineva despre probleme mele ;( ku 2 ani in urma mia murit surioara mea de 5 anisori.. de atunci viata mi se pare un adevarat calvar. urasc tot ce e imprejur mi se face tiama de tot si de toti... dupa moartea ei un coleg de al meu de clasa ma sustinut practic in momentele cele cele mai grele dupa kum a urmat eu si el niam indragostit unul in altul... dupa aia el mia propus intilnire si eu fiind nesigura pe mine nu puteam sai dau nici un raspuns p-u ca va inchipuiutzi si voi nu ma intilneam cu nimeni niciodata si el era sa fie primul baiat... imi era rusine sai rasp DA ca il iubesc si ka vreau sa fiu ku el dar totusi ceva ma oprea asa ca iam cerut tip dupa asta el nu a mai pomenit de asa ceva si a inceput sa ma numeasca sa ma loveasca intru cuvint sasi arate ca ma uriste ( CU TOATE CA OBSERVAM CA INCA MAI TZINE LA MINE DAR NU VREEA SASI MAI ARATE P-U CA SE TEMEA CA IAR IL VOI REFUZA ) cu toate ca nu iam zis nici da nici nu iam cerut timp sa ma gindesc dar dupa cum vedetzi acest timp el nu era gata sa mil acorde. ;( dupa asta trecuse un an eram in relatii normale tot ne inpakam ne sfadeam si tot asa timp diun an.. acest an lam iubit ( dupa parerea mea si el pe mine doar ca nu dorea sasi arate ) dupa asta incercam sal uit cu orice pret si esiam cu un prieten de al lui tot coleg de al meu de clasa zicea ca ma iubste si ca nu poate fara mine dar eu nul iubeam nici macar nul placeam.. dar totussi stiind prin ce trec eu.. adika ca iubesc si nu mi se ofera aceeasi la schimb am acceptat sa es cu el ori de cite ori venea la mine dra jur ca niciodata nu mam sarutat cu el absolut niciodata nu ii dadeam voie sa ma atinga... dupa asta a plecat in GRECIA. si a stat jumate de ann incepusem deja sal iubesc... 4 luni eram inpreuna... adica ma rog ma suna vb pe net... si tot asa 4 luni la rind. il iubeam deja mi se facusera dor... el din ce in ce era mai indiferent si mai indiferent fatza de mine. dupa asta am intilnit un baiat ft ft dragutz ma iubeste tzine enorm la mine dar ce folos???????? daca eu nui pot oferi iubirea ceea pa care ar trebui so merite el... deja suntem de 9 luni impreuna... si ne impakam dar eu cu el nu sunt fericita. incerc mereu sai satisfac placerile sa vb frumos sai arat ca "TZIN LA EL" cel putzin asa sa creada el.. ;((((( nushtiu ce sa fac???? cel mai mult ma gindesc la cel care e plecat acum in CRECIA trebuie sa vina acum la anul nou. mentzionez ca dupa parerea mea el inca mai tzine la mine dar si in acelasi timp ma uraste... p-u ca ma rog lam schimbat pe actualul meu prieten... dar el ma uraste din simplu motiv ca mereu asculta de prietenii lui care la rindul lor ma urask si ei.. si a ajuns si el sa ma urasca.. dar mai tzin si la asta de aici care cu mult timp in urma il iubeam acum a mai ramas ceva in suflet dar nu prea mult pur si simplu simt nevoia de a vb cu el deseori.. in fine ce sa fac???????? 3 baietzi sunt dintre care la actualul nu tzin delok.. la cel care ma ajutat sa depasesc momentele grele tzin undeva vreo 30% din 100% si la cel de la GRECIA probabil ca tzin undeva 90% si simt ca el tzine vreo 60% precis.. ce sa fac?????? kum sa procedez.. mentionez ca peste 2-3 luni trebuie sa plec in amerika definitiv doar ca numai in vacantza de vara voi veni aici in ROMANIA. ce sa fac ??????

Nu stiu ce s-a intimplat, Ti-am mai scris ceva dar nu s-a inregistrat Sper ca esti bine. I-ti spuneam ca nu nue nastem prin dorinta noastra ci prin voia lui Dumnezeu si a parintilor nostrii. Eu mi-am dorit copii asa de mult incit nu concepeam viata fara ei iar acum cu atit mai mult.Dar nu totdeauna am reusit sa fiu o mama atit de buna pe cit as fi vrut si nu am putut sa le ofer tot ce si-ar fi dorit. Cu totii avem neimpliniri si nerealizari uneori chiar deceptii dar nu ne putem sinucide toti. Sper sa treci de fazele acestea. Cum esti cu parintii? Ce relatie aveti? Mi-ar fi placut sa stiu dun ce zona a tarii esti. Nu-ti pot cere mai mult.Ai grija de tine!

am ajuns, sper pentru ultima oara acasa. mi-a parut bine... ma duc sa mananc o mancare calda si hranita cu dragoste. pace in suflete, va las voua calitatile ca sa elimin defectele.

user58950 sa nu crezi ca daca tu "pleci" dintre noi o sa ramina in lume numai oameni plini de calitati. Toti avem mai multe defecte decit calitati. Asa e lumea cu bune si rele iar omul cu calitati si defecte. Numai Dumnezeu este perfect si fara pacat. Imi pare rau ca esti atit de suparat.Eu am sperat si mai sper ca o sa depasesti aceasta stare. Si eu iti doresc cu adevarat sa-ti gasesti pacea sufleteasca. Numai bine! aym

aym, poate ca gandurile tale bune sau ale altora m-au salvat iar... de asta data nu am avut puterea decat sa bag de 3 ori seringa... am vazut ca nu merge si imi venea in cap in continuu imaginea parintzilor mei, mi-o imaginam pe mama singucigaduse si ea, si pe tata nebun pe strazi, si am renuntzat.

aproape ca vedeam imaginea aia in fatza, practic aproape visam...

Aseara am fost plecata si am venit venit obosita si nu am intrat pe net, mi-a fost putin si rau iar acum mi-am facut timp sa vad ce ai mai facut si uite ca tu persisti in a-ti face rau. user58950 eu personal cred ca ai nevoie de ajutorul unui medic. Tu trebuie sa-ti intaresti sistemul nervos si cred ca te-ar ajuta foarte mult niste medicamente dar nu din acelea care sa te faca o "leguma" si sa tot dormi ci niste vitamine, minerale, calciu poate si ceva ca distonocalmul...Asta se poate face in urma unui control nu neaparat la psiholog. Ai doctor de familie cu care poti vorbi deschis? Iar i-mi spun parerea si nu prea o sa-ti placa dar cred ca TREBUIE sa vorbesti cu mama ta (sau cu unul dintre parinti cu care esti mai apropiat).Nu stiu cind ai aceste "intentii".Poate ca inainte consumi alcool, poate ca mai iei si tussin si aceste combinatii proaste te aduc in starea sa nu mai vezi partea buna a lucrurilor.Nu stiu de cind consumi alcool, nu stiu ce altceva mai folosesti ca sa iesi din starile proaste dar CU SIGURANTA nu te vor ajuta, dimpotriva mergi din rau in mai rau. Sinuciderea nu este o solutie. Solutia sint parintii tai care sigur sint niste parinti buni pt ca altfel nu ti-ar parea rau de ei. Nu le distruge viata! Incearca sa discuti cu ei si o sa gasiti o cale sa te sprijine. As vrea sa stiu daca ei nu au observat nimic in comportamentul tau, daca nu vad ca te-ai schimbat intr-un anumit fel. Daca nu au observat nimic s-ar putea ca tu sa te "camuflezi" foarte bine si asta da dovada de dragoste fata de ei si totodata de vigilenta. Inca nu ai pierdut ceea ce e frumos intr-un om-sentimentele de dragoste, de mila (fata de parintii tai).Aceste lucruri vin de la Dumnezeu pt ca nimic bun nu locuieste in om, doar ceea ce vine de la El.Gindurile oamenilor sint in mare parte indreptate spre rau dar Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a alege ceea ce este bun. El ne arata binele si raul, viata si moartea si totodata ne sfatuieste sa alegem viata.Fie ca si tu sa faci aceasta alegere de azi inainte. aym

aym. nu o lua ca pe un atac, dar nu-l mai amesteca pe Dumnezeu in toate, Dumnezeu e acolo ca sa ne judece dupa ce murim, el nu intervine in viatza omului, el ne-a aratat o cale candva (acum 2009 ani), si ne-a spus "daca mergi pe aici itzi va fi bine, daca nu itzi va fi rau", atat, el nu intervine in trairile, sentimentele si deciziile noastre, avem liberul arbitru asupra vietii, si vorba aceea: "pan la dumnezeu te manca ingerii". sunt de acord cu faptul ca eu nu am murit pentru ca "asa trebuie", nimic altceva. nu ca a venit dumnezeu la mine si mi-a coodronat mana, totul este in mintea si constiinta noastra. Cand te rogi la Dumnezeu nu cersesti, ci doar o iei pe calea pe care el tzi-a lasat-o, si tzi-a descris-o, ca tie sa iti fie usor. In momentele in care o iei de aratura si ceva "supranatural" te salveaza, se intampla doar pentru ca "asa trebuie". probabil ca daca m-as fi aruncat de la etajul 15, (in momentul in care cele mai primare instincte de conservare ale mele ar fi murit) nici dumnezeu nu m-ar fi salvat...

user58950 sa stii ca nu o iau ca pe un atac esti liber sa gindesti cum crezi de cuviinta dar in ultimele doua fraze chiar si eu am spus ca Dumnezeu lasa pe fiecare sa-si aleaga calea. Tu ai dreptate ca daca nu a sosit momentul sa plecam de pe aceasta lume ne salveaza "ceva supranatural".Probabil ca asa trebuie. Se poate ca tu sa nu-ti fi indeplinit menirea pe aceasta lume si atunci TREBUIE sa mai stai printre noi.Eu nu pot decit sa ma bucur pt. acest lucru. Vreau sa-ti spun ca eu nu obisnuiesc sa stau pe net.De cind am vazut "apelul" tau si am luat legatura cu tine intru de cite ori pot ca sa vad ce mai faci. Sper ca o sa te scapi de toate problemele si ca totul sa intre in normal.Adevarul este ca la virsta ta altfel ar trebui sa vezi lucrurile. Nu stiu ce as mai putea spune dar stiu un lucru- sint alaturi de tine si sper din toata inima sa fi impacat cu tine insuti. Sper sa-ti recapeti acea stare de bine pe care ar trebui sa o aiba orice tinar. Cu tot dragul. aym

???

sunt aici :)... sunt bine... tocmai vroiam sa ma uit la un film, sa ne auzim numai de bine!

OK ! Acum am terminat lucrul am vrut sa verific ca sa ma culc linistita. Iti doresc si tie numai bine!

??? SOS te rog raspunde!

user58950, nu trebuie sa scrii nici o propozitie doar un simplu OK e de ajuns sa stiu ca esti bine.Sint ingrijorata! Sper sa nu ti se fi intimplat nimic.

nu sunt bine, dar sunt in viata.

Ma bucur ca esti in viata.Mi-am facut fel si fel de ginduri.Nu stiu ce sa-ti mai spun.Sper sa nu-ti faci nici un rau.Sint alaturi de tine si vreau sa cred ca nu te deranjez dorind si insistind totodata sa stiu ca esti in viata.Doresc foarte mult sa poti trece peste aceste stari.Sint departe fizic dar sufleteste sint linga sufletul tau. Cu drag. aym

Imi pare rau dar te sfatuiesc sa te duci la un doctor. Vorbeste cu parintii tai! Nu te mai chinui singur!Trebuie sa fie un remediu pt. situatia ta. Te rog sa nu te superi dar te-as intreba daca parintii tai au observat ca starea ta este atit de dramatica. Daca nu au vazut nimic schimbat in comportamentul tau spune-mi cum reusesti sa te "ascunzi" atit de bine?Imi pare rau dar nu stiu cum sa te determin sa nu te mai gindesti la sinucidere. Daca te stresez si eu, te rog sa-mi spui, pt. ca intentia mea nu e sa te supar.Ai tu destule pe cap, nu vreau sa-ti mai fac si eu probleme. Sper sa fi bine la aceasta ora.Ai mai vorbit cu cineva apropiat despre starea ta? Referitor la prietena ta, in ce relatii mai sinteti? Ar fi bine sa ai pe cineva cu care sa vorbesti. Ramin in asteptare cu speranta ca o sa fi bine (in viata) si miine si poimiine.si ca o sa gasesti motive pt care sa vrei sa traiesti. aym

iti promit tie ca nu ma mai gandesc, oricum vreau sa schimb ceva in viata mea, dar prin propriile fortze :)

Ma bucur ca te-ai hotarit sa faci o schimbare in viata ta si stiu ca poti, trebuia doar sa vrei. Sa nu dai inapoi! E decizia ta sa stergi totul atita doar ca mi-ar placea sa ma bucur alaturi de tine. Stiu ca vei reusi! Iti doresc sa ai forta necesara! Cu bine! Ai grija de tine! Sper ca atunci cind crezi tu de cuviinta sa mai intri pe acest forum si sa-mi spui ca viata ta este alta si ca e mult mai bine. Foloseste-ti tineretea, nu lasa timpul sa treaca si sa ti-o rapeasca pt. ca nu se mai intoarce. Cu drag, aym

Vad ca ti s-a sters pseudonimul si simt o stringere de inima stiind ca nu o sa mai stiu nimic despre tine. Eu o sa mai intru pe acest forum o data pe saptamina in speranta ca o sa mai aflu ceva despre tine, atunci cind o sa consideri tu ca ti-ai rezolvat toate problemele, atunci cind o sa te impaci tu cu tine insuti. Sper sa reusesti! Toate cele bune! Ramii cu bine! Multa sanatate! Cu tot dragul si respectul cuvenit pt. hotarirea ta. aym

Am un sentiment ciudat acum cind deschid calculatorul si vad ca nu mai am nici o veste despre tine. Sper ca esti bine... aym

Sint aym si ma gindesc ce mai faci. Iti doresc sanatate si ginduri bune! Poate ca intr-o zi o sa intri din nou pe forum sa-mi spui ca esti OK. Numai bine!

Sper ca ai intrat in acest an cu ginduri mult mai bune. Inca ma gindesc la tine cu speranta ca o sa mai dai un semn de viata. Cu drag.aym

Esti printre noi? Nu-mi place sa nu mai stiu ce faci! Cu speranta ca o sa mai dai un semn de viata eu o sa intru din cind in cind pe forum... Pofta de viata iti doresc si multa sanatate!

Sint in fata calculatorului si inca ma gindesc la tine... Oare ce mai faci?.Un om a urcat un munte. In timp ce urca pe carare linga pasii lui se mai vadeau un rind de pasi.Omul si-a spus:Dumnezeu este cu mine si era linistit... Dar dintr-o data i-a alunecat piciorul si a pornit-o la vale. Uitindu-se alaturi nu se mai vedeau acei pasi care l-au insotit la urcare. Atunci a spus necajit: DoamneTu acum cind alunec la vale nu mai iesti cu mine? Insa Dumnezeu ii raspunde: Eu sint si acum cu tine dar tu vezi doar urmele mele nu si pe ale tale, pentru ca eu te-am luat in brate ca sa nu te lovesti de vreo stinca. Fie ca Dumnezeu sa te insoteasca la fiecare pas pe care ai hotarit sa-l faci! Cu drag aym

Buna! Am citit toate comentariile de mai sus, sunt intr-o situatie aproximativ similara. Am 17 ani, si de vreun an totul imi pare ca merge pe dos. Pur si simplu nu mai am chef de nimic, nu gasesc motiv care mi-ar putea reda pofta de viata.Tin sa mentionez ca in urma cativa ani am avut foarte mult de suferit (aprox. 3 ani) de pe urma unei relatii cu un baiat care nu m-a pretuit si care a inceput sa ma iubeasca cand era prea tarziu pentru mine. A fost o perioada groaznica, dar cu ajutorul lui D-zeu am trecut peste.Starea mea urata este "hranita" de disputele care le-am avut cu mama mea in ultimele luni, cu disputele deja la ordinea zilei care le am cu nasa mea, care imi este tutore, pentru ca nu locuiesc cu parintii mei. In august 2009 am cunoscut un baiat, mi-a placut foarte mult. La inceput parea sa fie totul perfect, nu imi puteam imagina ca totul va lua o intorsatura nasoala si ca, practic toate intalnirile mele cu el aveau de fapt sa fie niste momente care imi hranesc suferinta din prezent.Relatia noastra in prezent este intr-o cumpana...el are 21, ma asigura ca ma iubeste si ca ii pasa f mult de mine, insa spune ca este intr-o perioada aglomerata, si ca are nevoie de putin timp ca sa imi poata dovedi tot ceea ce imi spune. Imi este foarte greu, nu am cu cine vorbi, si realizez ca, involuntar senzatia de atasament fata de el se intensifica pe zi ce trece si nu stiu de ce, pentru ca aproape zilnic ma raneste cu anumite vorbe sau gesturi.As vrea sa il uit, dar este totusi ceva care ma impiedica, si nici el nu ma lasa.Imi spune...de fapt este sigur ca relatia asta are un viitor si ca apele se vor linisti pe viitor, dar trebuie sa astept putin, este sigur ca voi fii iubita lui, si ca totul va fi asa cum crede el. Pe zici ce trece parca sufar mai mult, toata ziua ma gandesc la el, la ce face...cu cine este si asa mai departe. Chiar si micile conflicte care le am cu persoanele apropiate ma afecteaza foarte mult, desi sunt constienta ca nu ar trebui si ca altii/altele in locul meu nu le-ar da atata importanta. Am zile in care gandesc ca nu mai are rost sa traiesc, ca nimic nu mai are sens si ca nimeni nu ma intelege...ca toata lumea imi sare in cap, din absolut orice motiv, orice fleac.Imi pot da vreun sfat? Este binevenita orice parere..Multumesc !

Nu am mai urmarit de ceva timp acest forum pt. ca am fost plecata. I-ti cer scuze user58590(cred ca mai urmaresti...)Eu ma mai gindesc la situatia ta si vreau sa cred in continuare ca esti bine.Poate o sa aflu si o veste buna de la tine. aym