Paralizie in somn

05-04-2011
sanda cochinescu
Nu este medic/terapeut
sanda cochinescu
Buna ziua!

In urma cu 8 luni am suferit o pierdere totala de constienta, vreme de cateva zeci de secunde. A debutat ca un lesin, cu negru in fata ochilor, numai ca in acesta nu am mai stiut de mine nimic. Cand am revenit la viata, am constatat ca tot corpul meu era inert. Nu il resimteam. Treptat, am resimtit furnicaturi in membre si mi-am revenit. Totul a fost pus pe seama caniculei, a ceea ce mancasem, a lipsei de calciu, a deshidratarii etc.

Intrucat senzatia de lesin revenea, combinata fiind si cu alte simptome, care s-au succedat in timp, mi-am facut un set complet de analize, in urma carora a reiesit ca sunt sanatoasa tun.
Senzatiile succedate in timp, cu care senzatia de lesin se combina, au fost, pe rand :
-neputinta de a avea scaun din lipsa de contractii musculare suficient de puternice (o luna mi-am facut clisme);
-urinam fara sa resimt o contractie musculara a sfincterului, pe care il simteam inert, moale;
-imposibilitatea de a mai inghiti bolul alimentar (m-am trezit, de mai multe ori, cu mancarea in gatlej, neputand-o inghite, creierul meu parand a fi uitat cum se da comanda deglutitiei);
-vajaiala in urechi;
-senzatie de surzeala partiala.

Cand senzatia de lesin aparea, imi controlam respiratia, asa cum mi se spusese ca trebuie sa fac. Dupa ce trecea, aveam frisoane (frig, tremuraturi), meteorism (ma simteam mai bine cand regurgitam si mergeam la toaleta, lucru care se intampla imediat).

Nu mi-am mai pierdut cunostinta de atunci. Starile de lesin reveneau, dar le evitam prin controlul respiratiei. De regula apareau noaptea, in timpul somnului, dupa un vis recurent (in care, cu variatii, visam o lume secreta, avand legatura cu lumea pierduta a copilariei, o lume in care totul era foarte misterios, frumos, dar extrem de trist). Ma trezeam cu o stare de cadere in gol (dar indreptata in sus, nu in jos). O senzatie ciudata, ca de iesire din propiul corp, care ma aducea din starea de somn in starea constienta, speriata. Stare urmata, cum spuneam, mai intai de meteorism, apoi de frisoane, apoi de transpiratie rece si abundenta (patul ud).

Somnul meu a devenit o corvoada, o sursa de spaima. Astfel, simt inainte de a adormi si in prima parte a somnului o trepidatie interioara devenita, in ultima vreme, tot mai puternica. Pe fondul unei nelinisti asemanatoare celei dinaintea unui examen greu, reusesc cu greu sa adorm. Dar somnul meu se mentine in starea de atipeala, din care nu ma aleg cu nici un pic de odihna, dimpotriva. Orice zgomot brusc, oricat de fin, ma readuce in starea de veghe, dar intr-o stare de alerta fizica. Starea de neliniste interioara dinaintea adormirii se transforma, in urma unui asemenea zgomot, in emotie puternica, ca dupa ce trecerea unui pericol, in care corpul iti tremura abia dupa ce pericolul a trecut si simti in picioare o revarsare de adrenalina. In urma cu cateva luni m-am dat jos din pat mai mult adormita, inspaimantata ca e cutremur. Visasem cutremur si visul era atat de autentic, inca m-am trezit plina de spaima, incercand sa ies din casa.

Asa ceva nu s-a mai repetat de atunci, desi starea proasta a somnului a revenit, in alte modalitati, dar cu aceeasi puternica emotie ca si atunci, cand simti ca se prelinge ceva fierbinte prin picioarele tale, care incep sa tremure. Am inghitit calciu, magneziu, am baut cantitati importante de ceai de levantica - mai nimic.

Sa mai spun ca, printre altele, visez ca imi e o foame crancena, desi mananc extrem de bine si cat de tarziu pot. Daca nu ma trezeste starea de lesin, ma trezeste cea de foame. Uneori, cele doua se combina. Foamea am remediat-o band apa minerala in timpul noptii. Din acest motiv, manand enorm in ultima vreme, dar nu ma ingras deloc, dimpotriva, ma topesc.

Sa mai spun ca senzatia de lesin/foame vine cu un somn aproape dureros, din care sint nevoita sa ma trezesc ca sa imi revin.

Dupa cum se observa, mi-am analizat atent -poate prea- toate starile proaste. Cand am nopti bune, sint vesela, fericita, nespus de optimista. Invers, sint deprimata, infricosata la gandul ca e inceputul sfarsitului, pe care nu il inteleg atat de devreme (am 36 de ani). In timpul zilei, imi concentrez atentia asupra lucrurilor care imi fac placere, ca sa uit, dar le fac cu un sentiment de mare tristete, ca pentru ultima data. Nu imi doresc sa mor, deci nu ma incearca altfel de ganduri. Simt, doar, un mare regret si nu incetez sa vorbesc despre moarte.

Am fost diagnosticata ca avand atacuri de panica si suferind de sindrom anxios. Mi s-a spus ca trebuie sa elimin cauza (stresul), ceea ce am incercat sa fac, prin psihoterapie. De precizat ca nu am luat medicamentele prescrise de psihiatru. Am crezut ca pot face fata situatiei prin autocontrol, ceea ce am si reusit, temporar. Din cate am inteles din parerile altora, medicamentele doar acopera temporar problema, rezultatul fiind doar acela ca devii permanent sedat, dependent de acele droguri. In plus, nu sint convinsa de diagnosticul pus. Tocmai pentru ca nu e decelabila prin rezultate de laborator, interpretarea simptomelor mi se pare subiectiva si am aceasta temere ca diagnosticul ar putea sa fie gresit. Sa fie acestea atacuri de panica? Suna atat de generic! Si, totodata, mult prea simplu.

Acum va scriu, insa, pentru ca am devenit realmente ingrijorata, din cauza accentuarii acestor asa-numite atacuri de panica.

Iar aceasta pentru ca, recent, am facut succesiv (la intervale de 2 saptamani) 2 asemenea atacuri in timpul somnului, cu aceleasi simptome. De data aceasta, insa, m-am trezit si cu diverse parti ale corpului amortite : la primul atac mi-a amortit gusa si maxilarul, la cel de-al doilea piciorul drept iar in maini simteam furnicaturi fierbinti, la fel ca la prima mea pierdere de constienta. De precizat ca puteam sa le misc (dupa cum puteam si vorbi), dar aveam senzatia de inexistenta a acestor parti ale corpului meu. Exact ca la prima mea cadere, de acum 8 luni.

Spre dimineata ma linistesc (uneori cu Spasmomen, alteori apeland la un Extraveral), dar mai simt extrem de epuizata.
Medicii neurologi care m-au consultat au exclus varianta epilepsiei.

Intrebarea mea este :
-sunt un caz de neurologie sau de psihiatrie?
-daca ceea ce fac acum, pe fondul spaimei, sunt atacuri de panica, cum se poate denumi "atac de panica" primul meu atac (cu care cele ulterioare sunt asemanatoare), cand nu m-am speriat de nimic, nu aveam nicio frica nelamurita, ci doar m-am trezit ca ma intind pe jos, fara cunostinta?
-cat de bolnava par sa fiu si ce sanse de insanatosire mai am?
-poate deveni mai grav de-atat?

Va multumesc pentru raspuns si imi cer scuze pentru dimensiunea mesajului, in care am tinut sa dau toate detaliile, pentru o mai buna intelegere.

Sunt, de fapt, in cautarea unui diagnostic. L-as putea gasi aici? Atunci, unde in alta parte? Imi e atat de greu sa iau din nou medicii la rand. Familia mea ma respinge, ca ipohondra. Imi e rusine sa mai vorbesc despre "boala" mea, ca sa nu par penibila, desi ea ma face sa ma simt atat de rau. Ca orice bolnav, as vrea sa fie totul la fel ca inainte, cand nu stiam ce este boala iar gandul ca nu va mai fi ma deprima. Sau cand eram ocazional bolnava, dar stiam ca medicamentul cutare ma va face sigur bine -si ma facea.
3 comentarii
0
06-04-2011, ora 04:10
musaraf
Identitate neconfirmată
musaraf
Buna ziua. Situatia dvs. pare sa fie mai curand de psihiatrie decat de neurologie. Un episod de pierdere a cunostintei (asa cum ati avut), trebuie investigat de neurolog, ca sa se excluda epilepsia, asa cum ati facut. Se poate sa fi fost o sincopa simpla (lesin), sau ceva de cardiologie (putin probabil, dar un EKG ar merita facut). In depresie si anxietate pacientul poate descrie senzatii fizice (amorteli, dureri etc.), care tin totusi de problema psihologica. Situatia pe care o descrieti, ca va este frica sa adormiti din cauza ca va este teama de cosmaruri este tipica. Lipsa placerii pentru activitati zilnice ar putea indica depresie. Diagnosticul de atac de panica nu este greu de pus, este foarte probabil ca a fost corect. Incercarea de a depasi boala psihica prin "vointa" nu functioneaza intotdeauna, si este riscanta. Ar trebui sa luati tratamentul de la psihiatrie, medicamentele moderne NU dau sedare semnificativa, au efecte secundare putine, calitatea vietii creste. Cateva aspecte de igiena somnului, ca sa adormiti mai usor: folositi patul pentru dormit, nu cititi / stati ziua in pat, nu mancati cu cel putin doua ore inainte de culcare, nu faceti efort fizic sau intelectual inainte de culcare. Multa sanatate!
0
06-04-2011, ora 12:15
sanda cochinescu
Nu este medic/terapeut
sanda cochinescu
Multumesc foarte mult!
0
08-04-2011, ora 09:12
verticala
Nu este medic/terapeut
verticala
buna ziua

am vazut ca descrieti foarte bine starile prin care treceti si simptomele ce le insotesc dar nu spuneti nimic despre ceea ce va framanta in viata de zi cu zi: stres, ingrijorari, temeri, regrete, probleme care va pot afecta pana intr-atat incat sa somatizeze: probleme sufletesti care afecteaza si fizicul ( corpul)

din ce povestiti, am senzatia ca pe partea asta ar trebui sa mergeti si sa mergeti la un psihoterapeut care va poate ajuta sa va lamuriti care este cauza acestor stari si ce anume le-a declansat. si medicamentele sunt bune, dar ele nu lucreaza la cauza ci doar acopera/ linistesc simptomele o perioada.

decizia va apartine insa important este sa faceti ceva pt ca din experienta va spun ca aceste stari se pot agrava pana la paralizarea vietii sociale

mult succes
Adaugă un comentariu / răspuns

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.