problema atractie sexuala dupa casnicie

Buna ziua,

In primul rand as dori un raspuns de la un psiholog.
Problema mea este ca sotia s-a ingrasat mult...de la 55 kg si 1, 62 cm inaltime in doi ani a juns la 80 kg.
Nu mi-a placut niciodata sa fiu badaran asa ca nu prea i-am facut reprosuri ci am incercat finut sa o conving sa slabeasca si sa mearga la endocrinolog pentru analiza...dar pur si simplu nu o intereseaza...zice da da da dupa care mai manaca o ciocolata, inghetata, etc.
Ne intelegeam din toate punctele de vedere dar cu kg in plus nu mai am apetit sexual...este 0.
Ma deranjeaza ca imi reproseaza tot timpul ca nu mai fac sex cu ea asa des, iar cel mai mult ma deranjeaza ca nu incearca sa slabeasca.
Casnicia a devenit in timp un comar pentru mine...pur si simplu ma uit cum cei mai frumosi ani ai nostri ii irosim (avem 27 ani).
Devin din ce in ce mai abatut, nu mai dau randament la serviciu, ii reprosez in gand tot timpul ca s-a ingrasat si nu vrea sa face ceva in privinta asta.
Am inceput sa ma uit pe strada ca un caine in calduri dupa fete...dar niciodata nu am apelat la amanta sau tipe cu servicii.
Cateodata ma invinuiesc ca poate sunt eu egoist dar pana la urma fiecare om are anumite preferinte de la partenerul de viata...nu i-am cerut niciodata ca sa arata ca un model dar nici la 80 kg.
Pur si simplu nu mai am cum sa am o atractie sexuala fata de o femeie care are burta ca un barbat si cantareste cu 15 kg mai mult decat mine.
Incerc sa vb cu ea de 1, 5 ani dar ea este in continuare nepasatoare si doar reproseaza ca nu mai sunt activ sexual.
Am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai des la divort cu toate ca este ultimul lucru care il doresc. Ce sa mai fac?
Intre noi oricum este o ruptura, ne certam din orice. S-a obisnuit sa dea comenzi la orice implica miscare...gen dute si inchide tu lumina (intrerupatorul fiind langa ea) si alte chestii de genul asta.
Am nevoie de un sfat pentru ca sunt din ce in ce mai deprimat...oscilez intre nemultumirea fata de sine (ca poate sunt eu egoist) si nemultumirea fata de ea ca nu-i pasa si nu vrea sa fie o femeie puternica.
Scuze scoate tot timpul.nu vrea sa alerge ca nu are unde, nu vrea sa faca gimnastica pentru ca este obosita etc.
Prin acest mesaj m-am descarcat dar mi-ar prinde bine si sfatul unui psiholog.

Am incercat aseara sa discut deschis depre aceasta problema. Raspunsul ei fiind ca daca o iubesc trebuie sa o plac asa cum este si daca nu sa caut pe altcineva.
La psihoterapeut am mai incercat sa o conving sa mergem dar fara rezultat.
Acum dupa ce am vorbit cu ea pur si simplu a ales tacearea. In dimineata asta nu a vrut nici macar un cuvant sa-mi zica.
Am incercat sa-i explic ca de cat ne cunoastem a avut o gramada de pretentii de la mine si pentru majoritatea m-am conformat cu toate ca mi-a fost greu. I-am zis ca a venit randul ca sa am si eu o singura pretentie dar se pare ca nu-i pasa.
I-am spus ca nu vreau neaparat rezultate miraculoase dar m-ar bucura si multumi mult doar sa o vad ca incearca sa slabeasca. Tot timpul apreciez la un om incercarea si nu neaparat rezultatul.
Va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra si voi mai incerca sa o conving sa o conving sa mergem la psihoterapeut.

Sunt curios la raspunsul care mi l-a dat "daca ma iubesti ma placi asa cum sunt" daca m-as apuca de baut, de baruri si femei ar fi valabil si in cazul meu...este mai mult o gluma dar nu cred ca i-ar conveni.

Paul, esti pe o pista usor gresita ! Sotia ta este dependenta de zahar si deocamdata nu are nevoie de psiholog ci de un nutritionist bun, care sa actioneze cu tact si inteligenta pt a o scapa de aceasta adictie ! Deocamdata simte ca nu poate renunta singura ptc probabil este in varful dependentei si de aceea iti spune sa o accepti asa cum este ! Odata rezolvata problema principala, celelalte aspecte vor reintra si ele in normal ! Deocamdata iubeste mai mult zaharul ! :)

Bafta !

S-a ivit o raza de lumina :).
Aseara am insistat sa vorbim despre noi intr-un mod calm si matur.
Am reusit sa-i explic ce este in inima mea si in primul rand cate se pot intampla cu sanatatea ei din cauza kg in plus. M-a surprins ca de data aceasta a fost receptiva.
I-am zis ca nu vreau minuni in timp record ci sa slabeasca treptat.de exemplu 10 kg intr-un an de zile si ca sunt alaturi de ea pe toata perioada, chia r si la exercitiile fizice, alergat etc.
I-am aratat doua poze, una de acum trei ani cand avea 55 kg si una de acum si i-am explicat si evolutia noastra sexuala in raport cu trecerea timpului si kg in plus.
Apoi am facut o lista cu ce o deranjeaza la mine si ce ma deranjeaza la ea ca sa putem remedia problemele.
Acum sper sa se tina de cuvant si sa inceapa un regim la sfatul unui nutritionist, sa faca niste analize la edocrinologie si speram sa fie bine. Ma bucur ca am ales impreuna metoda cea mai grea cea de a lupta pentru casnicie si nu am ales metoda usoara care o fac multi tineri...cea de a divorta.
Se pare ca rabdarea mea a dat in sfarsit rezultate. In sfarsit am dormit si eu linistit.
Va multumesc la toti pentru sfaturi!

Buna Paul !

Felicitari si din partea mea si totodata scuze pt balbaiala din primul mesaj ! Se pare ca repetitia tripla pe acest topic este o fatalitate ! :)

Este mare un pas inainte faptul ca ai reusit sa-i captezi atentia sotiei tale si sa o scoti din starea de resemnare in care se afla ! Este bine si ca ai facut aceasta separatie intre ea ca persoana si kilogramele aparute, sa zicem accidental, intre timp ! :) Sprijinul neconditionat in asemenea situatii e de un mare ajutor, femeile tind sa se culpabilizeze mult mai mult decat o arata !
Insa nu este nevoie de o perioada atat de mare de timp pt a slabi, cu dieta si ceaiurile potrivite sunt suficiente cateva luni pt a scapa de kilogramele in plus ! Uitati-va amandoi f atenti pe site-ul asta : http://www.veramed.ro/rezultate.htm

Gasiti acolo tot ce trebuie, inclusiv analizele medicale care ar trebui facute (daca vreti ) iar daca puteti ajunge chiar la tanti asta, sunteti ca si scosi ! Uitat-va atent si pe fituicile alea de la diete personalizate acolo gasiti o multime de amanunte si ponturi ! Daca nu va descurcati va mai pot da si eu cateva ! O varianta de luat in seama pana ajungeti la un consilier de nutritie este sa introduca 2-3 zile vegetale /saptamana , mai ales ca acum este si o perioada potrivita !

Sanatate si succes !

buna seara, dle doctor Andrei Dumitrescu !

eu sunt in sittuatia sotiei dlui Paul...adica 55 kg cand ne-am cunoscut si 80 dupa ce am nascut.si de atunci , au trecut cativa ani si am tot 78-80. evident ca rezultatul este cel reclamat si de domnia sa.
in situatia mea nu spun car fi si scuze dar varsta e putin mai mare, am 37 de ani si slabesti mai greu...sau deloc?! e exact ca in postarea de mai sus, inghetata, ciocolata... desi nu ingurgitez cantitati mari, sunt suficient de mari ca sa "ma mentin".
cred ca e important ca sotul sa vrea sa arati bine fara sa te preseze. al meu nu cred ca vrea sa arat in niciun fel, dar asta e alta poveste...stiti, ochiul stapanului ingrasa vita...parca asa era vorba, doar ca aici ar fi invers.

multumesc, dle doctor!

pai eu nu pot manca la ore fixe, mananc cate un sandwich sau te miri ce... chiar daca familiei ii pregatesc mancare gatita zilnic, eu nu suport sa stau la masa , de obice rontai stand in picioare. mananc putin dar cu prea multa paine si in anumite perioade mananc noaptea . dulciurile le iau ca pe un stimulent pt energie daca am treaba si ma simt obosita.

eu am pb cu anxietatea si nu cred ca e ceva nativ ci mai mult urmare a multor experiente negative. ( mai ales in copilarie ) anxietatea / fobie sociala (zic eu) cauzate de niste complexe de inferioritate /superioritate.de ex, cand eram mai tanara, zvelta si aratam bine, eram convinsa ca sunt urata si complexul asta m-a macinat. aum e mai usor de suportat pt ca la 37 de ani si 80 kg ar fi culmea sa se mai astepte cineva sa fiu frumoasa! cam asta e mecanismul...cu sotul e o poveste mai complicata, implica niste fetisuri ale lui si banuiala de bisexualitate/homosexualitate. si nu imi explic de ce am reusit sa trec peste ceva asa de grav atat de usor.poate din cauza ca in relatiile anterioare ma intrebam constant "cum ma vede partenerul".acum probabil imi e comod ca nu ma vede.

complexul de superioritate care balanseaza pe primul se manifesta asa : daca o persoana pe care eu o percep ca inferioara mie (inferioara ca pozitie sociala sau studii sau principii) incearca sa imi vorbeasca "de sus" , am reactii necontrolate , devin ori agresiva verbal ori ma retrag si nu imi pot gestiona emotiile. asa imi explic eu fobia sociala, daca asta este...si pt asta as vrea sa incerc psihoterapie sau hipnoza pt ca nu cred sa se vindece cu medicamente..
pe langa anxietatea asta sociala (care v-am zis ca se manifesta selectiv ) mai sunt alte vagi frici, ingrijorare, probabil normale. am luat o perioada scurta anafranil cu 10 ani in urma. evident a functionat cateva luni dupa care am fost ca inainte.

in rest, toate bune!...functionez normal, socializez normal (pt ca prietenii ii alegem ), am avut rezultate bune in scoala, facultate , loc de munca. par timida si nu se vede mai mult..

as vrea sa existe niste tehnici de relaxare sau ceva ...

Revin din nou...dar extrem de dezamagit. Minunea a tinut exact 5 zile, timp in care facea seara miscare pe steper, era mai atenta la ce mananca si cat mananca...dupa care iar pauza exercitii, manaca de toate, si scoate diverse scuze fara sens...una dintre el a fost ca nu mai face stepper pt ca scartaie :)) (rad dar cu lacrimi).
Am ajuns la concluzia ca nu mai pot face nimic...las timpul sa ne rezolve relatia...care oricum cred ca nu o sa mai reziste.
Am incercat sa-mi impun sa o accept asa cum este si intr-o seara am vrut sa fiu "taur" dar pur si simplu nu am putut sa duc treaba pana la capat.ramaneam fara erectie...ma simteam prost si vinovat intr-un fel pt ca sunt constient ca si ea s-a simtit prost. De atunci in viata de zi cu zi ne impacam perfect in conversatii dar nici unul dintre noi nu mai aduc in dicutie sexul sau sa incerce sa-si se duca partenerul.
Sunt constient ca pana la urma unul dintre noi v-a ceda si o sa se ajunga la infidelitate.
Acum ma bate doar gandul la divort...mai bine acum cat suntem tineri si ne putem reface viata.

Hai mai Paul ca si femeile mai grasute sint frumoase. Chiar pot spune ca au un farmec al lor. Singurul lucru de care mi-as face probleme ar fi sanatatea.
Dar ea ce zice, ar vrea sa slabeasca sau nu ? Ca s-ar putea sa vrea dar sa nu stie cum. Chestia asta cu "fa miscare" sau "nu mai minca aia" nu prea da rezultate la toata lumea. De ex. eu maninc de toate (si prajit si dulciuri si piine si inainte de culcare) si nu prea fac miscare deloc si tot nu ma ingras. Eu cred ca problema asta e mai mult hormonala, e ceva defect prin organism.

paul singura metoda de a slabi fara multa complexitate sant pastilele de slabit, desi eu nu le folosesc toate vecinele mele au luat-o razna cum sant aproape toate femeile aleg cea m-ai usoara cale de a slabi dar vad ca dau rezultate una a slabit intro luna 12 kg si eu sant femeie dar prefer sportul decat pastilele. Tot timpul ma cantaresc si cand vad ca am 2 kg m-ai mult ma apuc si fac abdomene, gimnastica sau mananc m-ai putin, nu sant nici adepta dulciurilor iar la1, 79 ma pastrez la 69-70 de kg.peste probleme trebuie sa treceti daca va m-ai iubiti

daca o iubesti cat de cat si kilogramelei sunt singura problema , atunci explica-i ce mult inseamna pt tine aspectul fizic si ajut-o mai mlt.

uite cum : te inarmezi cu rabdare cateva luni, ii platesti abonament la sala, sa mearga cat mai des ( o conduci tu la inceput) , ii face nutritionistul o schema cu ce are voie sa manance, ii spui din cand in cand ca arata bine.ca sa fie si ea motivata. stii cu cat nu estu tu atras de ea, cu atat simte si ea acest lucru si mai baga niste ciocolata ca sa ii treca supararea..
sa stii ca a scapa de 10-20 kg nu e floare la ureche, organismul nu vrea sa renunte la shunci.

E mai usor sa renunti/divortezi decat sa lupti...lucru care nu-l vreau...intotdeauna am ales in viata ce este mai greu nu ce este mai usor nu.va.grabiti.la.copii.
Nu percep viata ca un tip care sa umble din floare in floare plin de libertate si nearealizat pe plan sentimental si familial...lucru de care multi isi dau seama la batranete cand este prea tarziu.
Am incercat sa ma auto analizez si incep sa-mi dau seama ca o parte din problemele care le am cu ea se datoreaza si stresului enorm de la meseria care o am.
Acum am incercat sa nu ma mai implic asa tare in job-ul meu si sa ma axez mai mult pe ideea de familia si nu dupa goana de bani.
Intr-adevar cred ca am nevoie de psihoterapie pentru ca uneori refuz a face sex cu sotia deoarece ma simt prea obosit, lipsit de putere.

Mda...incepe sa ajunga spre 80 kg.
Am inceput sa fac eu sport ca poate se "molipseste" de la mine, dar nu a functionat decat doua zile dupa care sta in pat si se joaca pe laptop in timp de au fac exercitii. Nu stiu ce sa mai zic.

Cred ca degeaba iti doresti tu sa slabeasca, daca NU este si dorinta ei. E posibil sa te inteleaga gresit cand ii atragi atentia ca s-a ingrasat, ca ar trebui sa faca miscare etc. Aveam si eu momente in care ma iritam daca sotul se "lega" de greutatea mea si parca imi venea sa mananc si mai mult ca "sa-i fac in necaz". Nu stia cum sa-mi transmita, de fapt. Insa dorinta de a fi mereu in forma, de a fi activa, de a da jos surplusul (am acumulat 23kg in sarcina) a pornit din interiorul meu IN TOTALITATE. La cei 38 de ani am 57kg, dar fac sport, aerobic, fitness, alergare, dansez, am grija sa nu ma indop (asta nu inseamna ca nu mai scap in oalele cu mancare!). Insa sportul ma pasioneaza, nu este o corvoada! Sincera sa fiu, nu stiu cum as fi reactionat daca sotul mi-ar fi spus ca-si doreste pe alta pt ca eu m-am ingrasat. Poate ca surplusul de greutate este un motiv minor, adaugat altor probleme mai mari in casnicie.

Nu stiu daca este si alt motiv in afara de kg in plus a sotiei.
Ideea este ca niciodata nu am agreat persoanele care au o gramada se kg in plus fie ele femei sau barbati.
Din punct de vedere sexual nici nu am conceput vreodata sa fiu cu o persoana care are peste 20 kg fata de greutatea normala...
Feminitatea pentru mine consta in finete si forma corpului, o glezna subtire, un picior frumos conturat dar eu ce feminitatea sa mai vad la sotia mea care are burta ca un tractorist si butuci in loc de picioare?
La nivel conversational (ca prieteni) ne intelegem foarte bine, dar pur si simplu nu o mai pot vedea ca un partener sexual. Nu am mai facut sex de ~ 4 luni, pentru ca pur si simplu nu ma mai atrage. Am incercat sa-mi impun ca trebuie sa o accept asa cum este dar nu pot. Eu vad dragostea si sexul ca doua chestii paralele dar in care nu se poate una fara alta intr-o casnicie.
Concluzia...o stiu...nu mai facem sex...eu fustrat, ea fustrata...probabil va pleca cu altul, probabil am sa ajuns sa o insel si eu...si de aici rezulta inevitabil un divort. Eu m-am satura sa ma gandesc numai la altii, trebuie sa ma mai gandesc si la mine.