trauma si ideile delirante

Buna ziua
Toate probleme au inceput la scoala, prin clasa 5, cand colegi au inceput sa ma evite, sa nu vorbeasca cu mine spunand ca miros urat.intradevar parintii nu prea faceau curatenie si intr-o oarecare masura au avut dreptate.De atunci am inceput sa ma izolez si sa-mi fie rusine cand ma intalneam cu ei, am inceput sa ma gandesc ca vorbesc depre mine atunci cand ma intalneam cu ei(ma refer la mirosul urat), desi nu sunt sigur faca o faceau sau nu.din pacate totul a culminat cu renuntarea la scoala si o tentativa de sinucidere.
Psihiatrul mi-a pus diagnosticul de tulburare deliranta si mi-a dat tratament, dar problema pe care o am atunci cand ma intalnesc cu fostii colegi nu s-a schimbat.totul a ramas exact ca inainte:(((
Este posibil nu fie o idee deliranta?Din cate am citit o persoana isi sustine ideea cu tarie in ciuda dovezilor in timp ce eu nu sustin 100% pentru ca nu sunt sigur ca ei vorbesc cu adevarat despre mine

Nu inteleg cum se incadreaza in tipul somatic, din cate stiu in tulburare delirantă de tip somatic pacientul are convingerea ca emite un miros urat.in timp ce eu nu sinteam nici-un miros, colegii erau cei care spuneau ca se simte un miros urat

Cu persoanele noi nu am problema asta, adica nu am senzatia ca vorbesc despre mine si chestii de genul asta.totusi ramane frica sa nu miros urat si oricat ma ingrijesc aceasta teama nu o pot depasi
Diagnosticul pe care l-am mentionat nu a fost pus pe internet, a fost pus de un medic psihiatru si nu vreau sa primesc un alt diagnostic pe internet.vreau sa stiu daca simptomele mentionate se incadreaza in ideile delirante

Cred ca nu am formulat eu bine textul sau nu l-ati inteles dvs.La scoala am renuntat pentru ca colegii tot spuneau ca miros urat, ma evitau.mi-aduc si acum aminte cum un coleg i-a cerut dirigintei sa-l mute din banca cu mine pentru ca miroseam urat(repet, eu nu simteam nici-un miros neplacut) si bineinteles ca am inceput sa-i evit pe colegi dupa ce am renuntat la scoala, abia dupa un timp am inceput sa am senzatia ca vorbesc despre mine atunci cand ii vedeam(la scoala nu se fereau de mine cand vorbeau cu altii despre faptul ca miros si am ramas cu frica sa nu mai stie si altii). tentativa de sinucidere a fost mai mult un mod de-a rezolva probleme cu mirosul din casa, de ai face pe parintii sa constientizeze cat de tare ma afecteaza dupa ce nu am rezolvat nimic prin discutii(mi-au spus ca o facem si au trecut 2 ani fara sa se schimbe nimic)
Dati-mi voie sa va contrazic cand ati spus ca este o idee deliranta pe care o cred cu tarie.niciodata nu am crezut cu tarie ca ei inca vorbesc despre mine, mereu m-am indoit de ea.In primul rand ma gandeam ca au si lucrurui mai importante de facut in viata decat sa vb de mine dar in acelasi timp nu pot uita ca mai demult prin scoala vorbeau si cu altii despre mine

Normal ca e dificil sa intelegi toate aspectele mintii, e dificil si pentru specialisti sa inteleaga cu atat mai mult pentru mine care nu am studiat medicina, nu am inceput subiectul pentru a primi un diagnostic.am citit mai multe despre delir si nu am inteles de ce problema mea se incadreaza intr-o tulburare deliranta, "o idee deliranta este un delir care nu este bizar, ciudat si care este fix si de necontenit, nestramutat", daca definitia pe care am citat-o nu este corecta va rog sa-mi spune-ti
Cum hotaraste un medic ce se incadreaza in delir, care sunt criteriile?.cand am incercat sa vorbesc cu doctorul care mi-a dat diagnosticul mi-a ramas ca nu are rost sa discutam, el crede ca diagnosticul este corect si nu mi-a ramas care sunt criteriile pentru acest diagnostic
multumesc pentru sfaturi, cu siguranta voi merge sa discut cu alt medic