Tulburarea Afectiv Bipolara - Solutii
hopeforbipolars,
Am fost plăcut impresionată de felul în care această criză spirituală (cu implicaţii psihiatrice), te-a determinat să-ţi reconstruieşti personalitatea şi viziunea asupra vieţii. Cât adevăr în ceea ce afirmi: viziunile 'bolnavilor' sunt pline de Adevăr, însă codate în limbaj simbolic. De aceea NU putem/NU este benefic să urmăm în mod habotnic mesajele, care ne parvin (în stările alterate ale conştiinţei), ci trebuie să le discernem adevăratul înţeles, adecvându-l personalităţii noastre.
Mi-ar face plăcere să vorbim pe messenger; (eventual) să particip la reuniunile, pe care le organizezi. Îţi las pe privat mail-ul meu.
Am fost plăcut impresionată de felul în care această criză spirituală (cu implicaţii psihiatrice), te-a determinat să-ţi reconstruieşti personalitatea şi viziunea asupra vieţii. Cât adevăr în ceea ce afirmi: viziunile 'bolnavilor' sunt pline de Adevăr, însă codate în limbaj simbolic. De aceea NU putem/NU este benefic să urmăm în mod habotnic mesajele, care ne parvin (în stările alterate ale conştiinţei), ci trebuie să le discernem adevăratul înţeles, adecvându-l personalităţii noastre.
Mi-ar face plăcere să vorbim pe messenger; (eventual) să particip la reuniunile, pe care le organizezi. Îţi las pe privat mail-ul meu.
hopeforbipolars
Dacă am reacţionat cu emoţie faţă de experienţa ta... - NU înseamnă neapărat că am scăpat din vedere faptul că sunt foarte dese cazurile de tulburări psihice, care izbucnesc pe fondul neuro-somatic al unor organisme marcate de DEFICIT DE DEZVOLTARE /(deficit de dezvoltare = diferite dizabilităţi neurologice). În asemenea cazuri este vorba de tragedii, a căror intensitate NU putem nici măcar să ne-o închipuim...
Acestei categorii de DEFAVORIZAŢI i se adresează psihiatria şi medicaţia psihiatrică.
Referitor la persoanele la care dezechilibrul psihic a apărut pe fondul unei REBELIUNI / (rebeliune, în ultimă instanţă de SORGINTE SPIRITUALĂ) a minţii/sufletului lor faţă de maşinăria odioasă a SISTEMULUI:
acele persoane au şanse reale de a-şi găsi echilibrul în soluţii alternative!!!!
Dacă am reacţionat cu emoţie faţă de experienţa ta... - NU înseamnă neapărat că am scăpat din vedere faptul că sunt foarte dese cazurile de tulburări psihice, care izbucnesc pe fondul neuro-somatic al unor organisme marcate de DEFICIT DE DEZVOLTARE /(deficit de dezvoltare = diferite dizabilităţi neurologice). În asemenea cazuri este vorba de tragedii, a căror intensitate NU putem nici măcar să ne-o închipuim...
Acestei categorii de DEFAVORIZAŢI i se adresează psihiatria şi medicaţia psihiatrică.
Referitor la persoanele la care dezechilibrul psihic a apărut pe fondul unei REBELIUNI / (rebeliune, în ultimă instanţă de SORGINTE SPIRITUALĂ) a minţii/sufletului lor faţă de maşinăria odioasă a SISTEMULUI:
acele persoane au şanse reale de a-şi găsi echilibrul în soluţii alternative!!!!
Buna ziua tuturor
Nu sunt sigura ca ma aflu in locul potrivit dar poate, povestindu-va cu ce ma confrunt, imi veti spune dvs daca sotul meu este bipolar sau nu.
Nu mai retin cand a inceput totul, cert este ca, probleme avem demult dar in ultimii 2-3 ani lucrurile merg din ce in ce mai prost.Am observat de cativa ani ca este un om pesimist, negativist, in orice lucru, indiferent cat e de frumos si de special el gaseste partea urata si rea.In ultimii ani este tot mai inchis in sine, prefera sa-si petreaca timpul liber de unul singur, in fata calculatorului sau a televizorului.Se enerveaza din orice, pentru orice prostioara si reactioneaza violent verbal iar daca eu spun ceva risc sa ma loveasca, intr-atat il irita, , curajul, , meu de a-l infrunta.Ii loveste si pe copii, ii tine in pozitie de, , drepti, , sau, , culcat, , cum simte el la momentul respectiv.Dimineata are asemenea iesiri iar seara se asteapta ca toti sa zambim si sa ne prefacem ca nu s-a petrecut nimic.Spre deosebire de ceea ce am citit despre aceasta boala el nu simte nevoia sa cheltuie excesiv, dimpotriva, este foarte grijuliu cu banii dar, in schimb, are si el zile cand are chef de, , construit, reparat, mesterit, , , incepe anumite proiecte si le lasa balta.De cativa ani se imbolnaveste mereu de ceva...Merge la doctor, face analize, acestea ies relativ bine dar el tot bolnav se declara.
La nervi sparge, distruge lucruri, ne ameninta ca se sinucide, ca ne omoara pe toti.Este tot timpul trist, nimic nu-l multumeste, nu-l face fericit., este irascibil mereu, este misogin si rasist.E trist sa spun toate aceste lucruri despre sotul meu, tatal copiilor mei dar...acesta e adevarul.Un adevar care ma imbolnaveste, care ne trage pe toti in jos, ne invrajbeste ca familie...Sunt obosita si bolnava, sunt la capatul puterilor, nu stiu cum sa mai fac fata situatiei.Este groaznic sa-ti astepti sotul sa vina acasa, sa fii ingrozita ca nu stii in ce stare e.Sa traiesti zilnic cu acest, , nod, , in stomac al incertitudinii, ca e bine azi sau va face iar o criza de nervi...
Pentru el este exclus sa-l duc la doctor.Gandul ca va fi dependent de medicamente toata viata, si financiar vorbind, il impiedica sa recunoasca ca are nevoie de ajutor specializat.
Nu stiu ce sa ma fac cu el...Boala lui a devenit boala noastra..Baietelul nostru ii poarta frica, spune ca tata e nebun, fetita e prea mica sa inteleaga acum, iar eu plang zilnic si ma rog pt el.Eu am devenit o persoana rece, inchisa, recalcitranta cu cei din jurul meu.Asta datorita vietii nefericite pe care o duc alaturi de el, viata de care nu pot vorbi nimanui si pe care trebuie s-o infrunt singura.
Astept sfaturi si poate, solutii din partea dvs.
Va multumesc si va doresc sanatate tuturor.
Nu sunt sigura ca ma aflu in locul potrivit dar poate, povestindu-va cu ce ma confrunt, imi veti spune dvs daca sotul meu este bipolar sau nu.
Nu mai retin cand a inceput totul, cert este ca, probleme avem demult dar in ultimii 2-3 ani lucrurile merg din ce in ce mai prost.Am observat de cativa ani ca este un om pesimist, negativist, in orice lucru, indiferent cat e de frumos si de special el gaseste partea urata si rea.In ultimii ani este tot mai inchis in sine, prefera sa-si petreaca timpul liber de unul singur, in fata calculatorului sau a televizorului.Se enerveaza din orice, pentru orice prostioara si reactioneaza violent verbal iar daca eu spun ceva risc sa ma loveasca, intr-atat il irita, , curajul, , meu de a-l infrunta.Ii loveste si pe copii, ii tine in pozitie de, , drepti, , sau, , culcat, , cum simte el la momentul respectiv.Dimineata are asemenea iesiri iar seara se asteapta ca toti sa zambim si sa ne prefacem ca nu s-a petrecut nimic.Spre deosebire de ceea ce am citit despre aceasta boala el nu simte nevoia sa cheltuie excesiv, dimpotriva, este foarte grijuliu cu banii dar, in schimb, are si el zile cand are chef de, , construit, reparat, mesterit, , , incepe anumite proiecte si le lasa balta.De cativa ani se imbolnaveste mereu de ceva...Merge la doctor, face analize, acestea ies relativ bine dar el tot bolnav se declara.
La nervi sparge, distruge lucruri, ne ameninta ca se sinucide, ca ne omoara pe toti.Este tot timpul trist, nimic nu-l multumeste, nu-l face fericit., este irascibil mereu, este misogin si rasist.E trist sa spun toate aceste lucruri despre sotul meu, tatal copiilor mei dar...acesta e adevarul.Un adevar care ma imbolnaveste, care ne trage pe toti in jos, ne invrajbeste ca familie...Sunt obosita si bolnava, sunt la capatul puterilor, nu stiu cum sa mai fac fata situatiei.Este groaznic sa-ti astepti sotul sa vina acasa, sa fii ingrozita ca nu stii in ce stare e.Sa traiesti zilnic cu acest, , nod, , in stomac al incertitudinii, ca e bine azi sau va face iar o criza de nervi...
Pentru el este exclus sa-l duc la doctor.Gandul ca va fi dependent de medicamente toata viata, si financiar vorbind, il impiedica sa recunoasca ca are nevoie de ajutor specializat.
Nu stiu ce sa ma fac cu el...Boala lui a devenit boala noastra..Baietelul nostru ii poarta frica, spune ca tata e nebun, fetita e prea mica sa inteleaga acum, iar eu plang zilnic si ma rog pt el.Eu am devenit o persoana rece, inchisa, recalcitranta cu cei din jurul meu.Asta datorita vietii nefericite pe care o duc alaturi de el, viata de care nu pot vorbi nimanui si pe care trebuie s-o infrunt singura.
Astept sfaturi si poate, solutii din partea dvs.
Va multumesc si va doresc sanatate tuturor.
Si uite cum oameni negativisti, rai, cu probleme pe care le au, dar nu le recunosc, ajung sa distruga atatea vieti!
Ofera-i ajutorul tau neconditionat, spune-i ca vei face orice ca el sa se vindece, numai sa fie de acord sa se trateze, sa-si schimbe comportamentul sau orice altceva care va aduce liniste si pace in casa. Dar daca nu va fi de acord si va continua sa va terorizeze, atunci divorteaza, lasa-l!
Uite-asa devin copiii victimele parintilor lor si te intrebi de ce-i gasesti pe la psihiatrie mai tarziu, in loc sa fie veseli, zambitori, sa fie fericiti!
O casnicie are rolul de a crea cel mai cald, echilibrat si armonios climat din lume!! Daca in casa sunt tipete si e teroare, arunca teroristul afara din viata voastra!
Ca sa ramai cu el numai de dragul copiilor, inseamna sa-i condamni pe ei la un viitor de adulti cu probleme grave de comportament sau cu tulburari psihice!
Sa puna mana sa citeasca, sa se dezvolte, sa se duca la psiholog, sa invete sa nu mai urasca, sa invete sa respecte, sa-si iubeasca familia frumos si neconditionat, nu sa o distruga!
Succes si nu uita ca ai dreptul sa fii fericita si ocrotita de sotul tau, nu terorizata! Cine e el, dumnezeul vostru, sa calce pe sufletele si demnitatea voastra? Ce-i porcaria asta?!???
Ofera-i ajutorul tau neconditionat, spune-i ca vei face orice ca el sa se vindece, numai sa fie de acord sa se trateze, sa-si schimbe comportamentul sau orice altceva care va aduce liniste si pace in casa. Dar daca nu va fi de acord si va continua sa va terorizeze, atunci divorteaza, lasa-l!
Uite-asa devin copiii victimele parintilor lor si te intrebi de ce-i gasesti pe la psihiatrie mai tarziu, in loc sa fie veseli, zambitori, sa fie fericiti!
O casnicie are rolul de a crea cel mai cald, echilibrat si armonios climat din lume!! Daca in casa sunt tipete si e teroare, arunca teroristul afara din viata voastra!
Ca sa ramai cu el numai de dragul copiilor, inseamna sa-i condamni pe ei la un viitor de adulti cu probleme grave de comportament sau cu tulburari psihice!
Sa puna mana sa citeasca, sa se dezvolte, sa se duca la psiholog, sa invete sa nu mai urasca, sa invete sa respecte, sa-si iubeasca familia frumos si neconditionat, nu sa o distruga!
Succes si nu uita ca ai dreptul sa fii fericita si ocrotita de sotul tau, nu terorizata! Cine e el, dumnezeul vostru, sa calce pe sufletele si demnitatea voastra? Ce-i porcaria asta?!???
Multumesc de raspuns
Problema este ca, in ciuda greutatilor, copii isi iubesc tatal iar eu imi iubesc sotul.Atunci cand nu e nervos e un sot si un tata bun.Boala lui, stresul si problemele cotidiene l-au transformat in ceea ce este azi.Mi-e foarte greu pentru ca am fost toata viata o fire optimista, vesela si sociabila iar problema aceasta m-a transformat si pe mine intr-o fire posaca si trista.Mi-e greu fiindca as vrea sa-i scutesc pe copii mei de certurile si iesirile lui violente, mi-am dorit o altfel de copilarie pentru ei.Mi-e greu fiindca nu putem avea o viata normala, pentru ca viata noastra este o mare minciuna in fata tuturor.Nu stie nimeni de accesele lui de furie iar eu cred ca sunt cea mai buna actrita fara diploma.
Cu toate acestea, stiu ca nu trebuie sa-l parasesc acum cand e bolnav, Stiu ca are nevoie de mine, stie si el asta, n-ar fi corect sa-l las singur in nefericirea lui, nici nu cred c-ar face fata dealtfel...
am fost tentata sa-l parasesc, am incercat de cateva ori dar m-a luat inapoi de fiecare data plangand si regretand ce-a facut.Si nu-mi doresc sa-l am pe constiinta fiindca stiu ca depinde de mine in multe privinte si daca l-as parasi s-ar, , trezi, , singur cu boala si nefericirea lui si ar face un gest necugetat.
Eu sper si ma rog in continuare pt el, stiu ca intr-o zi se va intampla ceva bun, chiar nu stiu ce, dar speranta ma tine in viata, iar atunci voi privi in urma la toate acestea ca la un episod mai greu si trist al vietii mele.
Problema este ca, in ciuda greutatilor, copii isi iubesc tatal iar eu imi iubesc sotul.Atunci cand nu e nervos e un sot si un tata bun.Boala lui, stresul si problemele cotidiene l-au transformat in ceea ce este azi.Mi-e foarte greu pentru ca am fost toata viata o fire optimista, vesela si sociabila iar problema aceasta m-a transformat si pe mine intr-o fire posaca si trista.Mi-e greu fiindca as vrea sa-i scutesc pe copii mei de certurile si iesirile lui violente, mi-am dorit o altfel de copilarie pentru ei.Mi-e greu fiindca nu putem avea o viata normala, pentru ca viata noastra este o mare minciuna in fata tuturor.Nu stie nimeni de accesele lui de furie iar eu cred ca sunt cea mai buna actrita fara diploma.
Cu toate acestea, stiu ca nu trebuie sa-l parasesc acum cand e bolnav, Stiu ca are nevoie de mine, stie si el asta, n-ar fi corect sa-l las singur in nefericirea lui, nici nu cred c-ar face fata dealtfel...
am fost tentata sa-l parasesc, am incercat de cateva ori dar m-a luat inapoi de fiecare data plangand si regretand ce-a facut.Si nu-mi doresc sa-l am pe constiinta fiindca stiu ca depinde de mine in multe privinte si daca l-as parasi s-ar, , trezi, , singur cu boala si nefericirea lui si ar face un gest necugetat.
Eu sper si ma rog in continuare pt el, stiu ca intr-o zi se va intampla ceva bun, chiar nu stiu ce, dar speranta ma tine in viata, iar atunci voi privi in urma la toate acestea ca la un episod mai greu si trist al vietii mele.
Afla mai intai daca are o boala, apoi altfel vei vedea situatia.
Stii ce? O sa fiu dura cu tine.
Tatii ca el isi nenorocesc copiii, dar mame ca tine ar putea sa-i salveze, insa nu o fac! Le pun crucea definitiv!
Mers urgent la psiholog..dar nu asa, o sedinta ca sa scape de tine si gata.
TU din pacate va trebui sa alegi. Ori dragostea pentru sot (desi sa ma ierte dumnezeu daca mai pot vedea vreodata iubirea intr-un barbat care loveste in ce are el mai scump, sotia si copiii), ori iubirea pentru copii. Numai cand ma gandesc la baietelul ala al tau care indura umilinte si violente, imi vine mie sa-l arunc pe individ pe fereastra!
Daca nu vei pune piciorul in prag, lucrurile se vor inrautati.
Cu ruga nu faci nimic, TREBUIE SA IEI EFECTIV MASURI! Speranta ta e falsa, sotul tau e deja calaul copiilor tai! Nu societatea o sa-i distruga, o sa ajunga deja distrusi acolo!
Tu crezi ca are tulburare-afectiv bipolara? Eu zic sa lasi doctorii sa decida asta. S-ar putea sa nu fie decat o mizerabila educatie primita in familia lui.
Chiar nu realizezi ca VICTIMELE sunteti voi, si nu el??
Ar fi fost el in situatia in care s-ar fi imbolnavit din cauze care nu tineau de el, ti-ar fi cerut ajutorul, ar fi vrut sa se vindece, iar tu l-ai fi parasit sau i-ai fi facut viata un cosmar.
Eu vad violenta, ura, negativism, agresivitate vazuta si copiata din familia lui, pe care acum le revarsa asupra propriei familii, din anumite frustrari.
Ramane sa descoperi frustrarile care il determina sa se simta si el superior, si o face batjocorindu-si familia. Dar nu vei reusi tu, ci un psiholog sau un psihoterapeut.
Am cunoscut pe cineva care a trait cam cum traiti voi. Mama nu a divortat, 'ca sa aiba copilul tata'. Copilul a crescut mare, traieste cu medicamente, are increderea in sine facuta praf, are fobii si isi uraste parintii ca a crescut in teroare, iar pe mama o acuza mereu ca ar fi preferat sa aiba doar un parinte, dar sa creasca normal, ca alti copii.
Situatia ta e grava pentru ca baietelul si fetita ta sunt exact la anii cand acest tata le va transforma psihicul pentru totdeauna!
Solutii.
1) Mers la doctori si diagnosticarea bolii (daca are)
2) Inceput urgent tratamente de tot felul
3) Indiferent de boala, mers la psiholog sa-l ajute sa-si depaseasca ura, frustrarile
4) Daca boala e mai grava, facut neaparat psihoterapie
Asa cum stiu ca e mentalitatea in Romania, din pacate tare mi-e teama ca vei deturna sansa copiilor tai de la o viata normala si fara traume.
Nu mai sta sa te inchini si sa te rogi, NU VEI REZOLVA NIMIC CU ASTA!!! Comportamentul lui nu se va schimba prin "rugaciune" si "speranta", ci se va agrava pe zi ce trece!
NU-I MAI DA VOIE SA FIE CALAUL FAMILIEI!!
Actioneaza urgent, aici nu mai e vorba de ani, poate nici luni!
Daca nu vrea sa faca cele 4 puncte de mai sus, si nu peste 5 ani, ci imediat!, atunci mai fa o incercare: implica si familiile voastre, sa stie ce se intampla si sa-l determine sa se trateze. Dar tare mi-e teama ca cel putin in familia lui nu vei gasi nici un sprijin, pentru ca tot ce face el acum a preluat fix de la tatal lui (posibil si de la mama).
Da-ti tu termen. De ex., daca dupa discutia serioasa pe care o vei avea, nu va accepta sa inceapa lupta cu el si cu demonii lui (prin psiholog, tratamente de tot felul si altele) in cel mult o saptamana, atunci vei pune in discutie divortul.
Daca va duceti la un consilier marital, e prea putin, pentru ca abuzul asupra copiilor lui tine deja de psihoterapie! Cel putin!
Cei care isi innebunesc familiile joaca foarte bine rolul de victima atunci cand sunt parasiti, si manipuleaza usor prin lacrimi si promisiuni. S-a schimbat el cumva in urma unor altfel de promisiuni? Nici vorba! Dimpotriva, totul se agraveaza in familia voastra.
Vrei sa stii ceva?
Deja baietelul tau va dezvolta probleme imense la maturitate 'numai ' cu tratamentele aplicate pana acum ! Ce faci? Ce astepti? Sa ajunga la o varsta la care nu-si poate invinge traumele din trecut si sa se sinucida?
Despre ce iubire vorbesti tu???? Ca eu nu vad decat ura, frustrari, VIOLENTA, teroare, boli psihice mai tarziu la copiii tai !!
Si la urma urmei, si tu, ca femeie, ai dreptul la normalitate, dar mai ales la demnitate!
Femeile din Romania chiar nu vor sa se trezeasca odata si sa traiasca frumos si DEMN langa un barbat normal?!? Nu te simti umilita? Cum poti trai cu sentimentul ca esti o carpa de sters pe jos pentru un om care te injoseste si te tine in teroare? Te umileste ca sa te aduca sub nivelul lui, pentru ca stie ca are frustrari. Frustrarile se pot rezolva, dar cu munca multa, cu vointa, cu ajutor specializat. Dar de ce-ar depune efort cand are la indemana cea mai simpla supapa a refularilor lui? Vezi de ce e vinovat? Ca s-ar putea rezolva, dar nu vrea! Vezi de ce esti vinovata? Ca ACCEPTI toata mizeria asta in viata ta!
Undeva trebuie sa se rupa lantul in Romania, trebuie sa fie o generatie de femei care sa inceteze sa mai accepte mostenirea de secole din familia in familie, ca viata se traieste cu urlete, tipete, umilire, agresare!
De-aici vin bolile, din familie!! Din generatie in generatie!
Stii ce? O sa fiu dura cu tine.
Tatii ca el isi nenorocesc copiii, dar mame ca tine ar putea sa-i salveze, insa nu o fac! Le pun crucea definitiv!
Mers urgent la psiholog..dar nu asa, o sedinta ca sa scape de tine si gata.
TU din pacate va trebui sa alegi. Ori dragostea pentru sot (desi sa ma ierte dumnezeu daca mai pot vedea vreodata iubirea intr-un barbat care loveste in ce are el mai scump, sotia si copiii), ori iubirea pentru copii. Numai cand ma gandesc la baietelul ala al tau care indura umilinte si violente, imi vine mie sa-l arunc pe individ pe fereastra!
Daca nu vei pune piciorul in prag, lucrurile se vor inrautati.
Cu ruga nu faci nimic, TREBUIE SA IEI EFECTIV MASURI! Speranta ta e falsa, sotul tau e deja calaul copiilor tai! Nu societatea o sa-i distruga, o sa ajunga deja distrusi acolo!
Tu crezi ca are tulburare-afectiv bipolara? Eu zic sa lasi doctorii sa decida asta. S-ar putea sa nu fie decat o mizerabila educatie primita in familia lui.
Chiar nu realizezi ca VICTIMELE sunteti voi, si nu el??
Ar fi fost el in situatia in care s-ar fi imbolnavit din cauze care nu tineau de el, ti-ar fi cerut ajutorul, ar fi vrut sa se vindece, iar tu l-ai fi parasit sau i-ai fi facut viata un cosmar.
Eu vad violenta, ura, negativism, agresivitate vazuta si copiata din familia lui, pe care acum le revarsa asupra propriei familii, din anumite frustrari.
Ramane sa descoperi frustrarile care il determina sa se simta si el superior, si o face batjocorindu-si familia. Dar nu vei reusi tu, ci un psiholog sau un psihoterapeut.
Am cunoscut pe cineva care a trait cam cum traiti voi. Mama nu a divortat, 'ca sa aiba copilul tata'. Copilul a crescut mare, traieste cu medicamente, are increderea in sine facuta praf, are fobii si isi uraste parintii ca a crescut in teroare, iar pe mama o acuza mereu ca ar fi preferat sa aiba doar un parinte, dar sa creasca normal, ca alti copii.
Situatia ta e grava pentru ca baietelul si fetita ta sunt exact la anii cand acest tata le va transforma psihicul pentru totdeauna!
Solutii.
1) Mers la doctori si diagnosticarea bolii (daca are)
2) Inceput urgent tratamente de tot felul
3) Indiferent de boala, mers la psiholog sa-l ajute sa-si depaseasca ura, frustrarile
4) Daca boala e mai grava, facut neaparat psihoterapie
Asa cum stiu ca e mentalitatea in Romania, din pacate tare mi-e teama ca vei deturna sansa copiilor tai de la o viata normala si fara traume.
Nu mai sta sa te inchini si sa te rogi, NU VEI REZOLVA NIMIC CU ASTA!!! Comportamentul lui nu se va schimba prin "rugaciune" si "speranta", ci se va agrava pe zi ce trece!
NU-I MAI DA VOIE SA FIE CALAUL FAMILIEI!!
Actioneaza urgent, aici nu mai e vorba de ani, poate nici luni!
Daca nu vrea sa faca cele 4 puncte de mai sus, si nu peste 5 ani, ci imediat!, atunci mai fa o incercare: implica si familiile voastre, sa stie ce se intampla si sa-l determine sa se trateze. Dar tare mi-e teama ca cel putin in familia lui nu vei gasi nici un sprijin, pentru ca tot ce face el acum a preluat fix de la tatal lui (posibil si de la mama).
Da-ti tu termen. De ex., daca dupa discutia serioasa pe care o vei avea, nu va accepta sa inceapa lupta cu el si cu demonii lui (prin psiholog, tratamente de tot felul si altele) in cel mult o saptamana, atunci vei pune in discutie divortul.
Daca va duceti la un consilier marital, e prea putin, pentru ca abuzul asupra copiilor lui tine deja de psihoterapie! Cel putin!
Cei care isi innebunesc familiile joaca foarte bine rolul de victima atunci cand sunt parasiti, si manipuleaza usor prin lacrimi si promisiuni. S-a schimbat el cumva in urma unor altfel de promisiuni? Nici vorba! Dimpotriva, totul se agraveaza in familia voastra.
Vrei sa stii ceva?
Deja baietelul tau va dezvolta probleme imense la maturitate 'numai ' cu tratamentele aplicate pana acum ! Ce faci? Ce astepti? Sa ajunga la o varsta la care nu-si poate invinge traumele din trecut si sa se sinucida?
Despre ce iubire vorbesti tu???? Ca eu nu vad decat ura, frustrari, VIOLENTA, teroare, boli psihice mai tarziu la copiii tai !!
Si la urma urmei, si tu, ca femeie, ai dreptul la normalitate, dar mai ales la demnitate!
Femeile din Romania chiar nu vor sa se trezeasca odata si sa traiasca frumos si DEMN langa un barbat normal?!? Nu te simti umilita? Cum poti trai cu sentimentul ca esti o carpa de sters pe jos pentru un om care te injoseste si te tine in teroare? Te umileste ca sa te aduca sub nivelul lui, pentru ca stie ca are frustrari. Frustrarile se pot rezolva, dar cu munca multa, cu vointa, cu ajutor specializat. Dar de ce-ar depune efort cand are la indemana cea mai simpla supapa a refularilor lui? Vezi de ce e vinovat? Ca s-ar putea rezolva, dar nu vrea! Vezi de ce esti vinovata? Ca ACCEPTI toata mizeria asta in viata ta!
Undeva trebuie sa se rupa lantul in Romania, trebuie sa fie o generatie de femei care sa inceteze sa mai accepte mostenirea de secole din familia in familie, ca viata se traieste cu urlete, tipete, umilire, agresare!
De-aici vin bolile, din familie!! Din generatie in generatie!
Se spune ca femeile sunt mai abile decat barbatii.
Hai sa profitam nitel de treaba asta. Atunci cand sotul tau se plange ca e bolnav, accentueaza-i nitel starea si convinge-l sa mearga la medic.
Inainte de a merge la medic, mergi tu la acesta si descriei medicului accesele de furie. Cu siguranta ii va da un tratament care sa-l linisteasca si sa-i potoleasca nervii.
Vei vedea diferenta.
In astfel de situatii ESTE Necesar instituit tratamentul psihiatric pentru binele pacientului si linistea familiei.
Referitor la mentalitate, poate romancele sunt mai conservatoare, in nici-un caz proaste, dar in nici un caz schimbarea mentalitatii unui popor nu se face prin "instruire online" facuta cu o atitudine care mai mult te scoate din sarite gen "voi romancele, vai ce inapoiate sunteti, ar trebui sa luati notite de la noi cele maritate in strainataturi"
Vai draga ce inapoiate sunteti!!! bleah iara ma ia greata
Hai sa profitam nitel de treaba asta. Atunci cand sotul tau se plange ca e bolnav, accentueaza-i nitel starea si convinge-l sa mearga la medic.
Inainte de a merge la medic, mergi tu la acesta si descriei medicului accesele de furie. Cu siguranta ii va da un tratament care sa-l linisteasca si sa-i potoleasca nervii.
Vei vedea diferenta.
In astfel de situatii ESTE Necesar instituit tratamentul psihiatric pentru binele pacientului si linistea familiei.
Referitor la mentalitate, poate romancele sunt mai conservatoare, in nici-un caz proaste, dar in nici un caz schimbarea mentalitatii unui popor nu se face prin "instruire online" facuta cu o atitudine care mai mult te scoate din sarite gen "voi romancele, vai ce inapoiate sunteti, ar trebui sa luati notite de la noi cele maritate in strainataturi"
Vai draga ce inapoiate sunteti!!! bleah iara ma ia greata
In afara de o vizita obligatorie la medic, impreuna sau chiar numai dv singura daca nu, incercati sa-i supravegheati putin dieta sotului ! De cele mai multe ori accesele de furie sunt descarcari ale (meridianului) ficatului excedat de consumul de grasimi, prajeli, cafea..! Exista posibilitatea ca sotul dv sa fie nervos deoarece organismul sau nu poate digera mancarea de peste zi pana spre seara cand se si calmeaza ! Ce spuneti despre asta !?
Daca este asa, solutiile feministe extreme nu vor rezolva absolut nimic ! Cred ca nu e cazul sa divortati pt niste slanina, carnati si oua prajite in exces ! :)..Zic si eu !
Daca este asa, solutiile feministe extreme nu vor rezolva absolut nimic ! Cred ca nu e cazul sa divortati pt niste slanina, carnati si oua prajite in exces ! :)..Zic si eu !
Sunt multe de spus...dar nu cred ca sunt nici slaba, nici lasa si nici proasta.
Nu sunt slaba pentru ca sunt o luptatoare, nu sunt lasa pentru ca nu am abandonat lupta si nu sunt proasta fiindca stiu ca parasindu-l nu-i fac un bine nici lui dar nici mie sau copiilor.
El este bolnav.Asta e cert.Cum se numeste boala lui nu stiu dar cu siguranta e o BOALA.Si-atunci:ce lectie de viata le-as da copiilor nostrii parasindu-l?I-as invata ca omul e bun atat timp cat e sanatos si te face fericit iar cand da de greu si se imbolnaveste trebuie abandonat?
Boala e boala.Indiferent ce nume poarta.Privind lucrurile asa ar trebuii abandonati si cei cu diabet, leucemie, cancer, ca doar sunt bolnavi, nu?Boala psihica e una crunta.In primul rand trebuie sa convingi pacientul ca are o problema si-apoi sa duci o lupta cu el sa-l convingi sa se vindece.
Mi-ar fi ft simplu sa-l parasesc.Sa divortez, sa fac partaj la o casa, un apartament, o masina si alte bunuri.Sunt tanara(33 ani), cu toata modestia, consider eu, frumoasa.Mi-as putea reface viata imediat.As putea gasi un barbat care sa ma iubeasca si sa ma respecte 2-3 ani iar apoi sa dea in patima alcoolului, sa ma insele ori sa se imbolnaveasca si el si...va trebuii sa-l parasesc, nu?Ca nu merit si nu trebuie sa suport asa ceva.Sau as putea gasi un barbat care sa ma iubeasca si sa ma respecte toata viata, un barbat care sa-mi iubeasca copii si sa ma faca fericita pana la sfarsitul zilelor.Cine stie ce mi-ar rezerva viitorul?
Dar nu cred ca asta e solutia!
Eu il vreau inapoi pe barbatul care ma facea sa rad, care ma coplesea cu atentie si atentii, care mi-ar fi pus luna si stelele la picioare.Cu el m-am casatorit din dragoste, cu el am facut 2 copii din dragoste si stiu ca e acolo, undeva, captiv.
Imi este ft greu sa-l vad acum asa..sufar enorm...Dar merita sa incerc TOT si ORICE ca sa-l recapat.
Iau in calcul ipoteza d-ului sau d-nei Stevens pt ca in toate analizele i-a iesit grasime la ficat.Nu m-am gandit pana acum la o asemenea eventualitate dar...nimic nu e exclus.
Pe aceasta cale va rog d-le sau d-na Stevens, daca cunoasteti detalii privind aceasta afectiune si eventual remedii, va rog sa ma puneti la curent.
Va multumesc pt pareri si sfaturi si va doresc sanatate si sa nu aveti parte de boala sau bolnavi in preajma.
Nu sunt slaba pentru ca sunt o luptatoare, nu sunt lasa pentru ca nu am abandonat lupta si nu sunt proasta fiindca stiu ca parasindu-l nu-i fac un bine nici lui dar nici mie sau copiilor.
El este bolnav.Asta e cert.Cum se numeste boala lui nu stiu dar cu siguranta e o BOALA.Si-atunci:ce lectie de viata le-as da copiilor nostrii parasindu-l?I-as invata ca omul e bun atat timp cat e sanatos si te face fericit iar cand da de greu si se imbolnaveste trebuie abandonat?
Boala e boala.Indiferent ce nume poarta.Privind lucrurile asa ar trebuii abandonati si cei cu diabet, leucemie, cancer, ca doar sunt bolnavi, nu?Boala psihica e una crunta.In primul rand trebuie sa convingi pacientul ca are o problema si-apoi sa duci o lupta cu el sa-l convingi sa se vindece.
Mi-ar fi ft simplu sa-l parasesc.Sa divortez, sa fac partaj la o casa, un apartament, o masina si alte bunuri.Sunt tanara(33 ani), cu toata modestia, consider eu, frumoasa.Mi-as putea reface viata imediat.As putea gasi un barbat care sa ma iubeasca si sa ma respecte 2-3 ani iar apoi sa dea in patima alcoolului, sa ma insele ori sa se imbolnaveasca si el si...va trebuii sa-l parasesc, nu?Ca nu merit si nu trebuie sa suport asa ceva.Sau as putea gasi un barbat care sa ma iubeasca si sa ma respecte toata viata, un barbat care sa-mi iubeasca copii si sa ma faca fericita pana la sfarsitul zilelor.Cine stie ce mi-ar rezerva viitorul?
Dar nu cred ca asta e solutia!
Eu il vreau inapoi pe barbatul care ma facea sa rad, care ma coplesea cu atentie si atentii, care mi-ar fi pus luna si stelele la picioare.Cu el m-am casatorit din dragoste, cu el am facut 2 copii din dragoste si stiu ca e acolo, undeva, captiv.
Imi este ft greu sa-l vad acum asa..sufar enorm...Dar merita sa incerc TOT si ORICE ca sa-l recapat.
Iau in calcul ipoteza d-ului sau d-nei Stevens pt ca in toate analizele i-a iesit grasime la ficat.Nu m-am gandit pana acum la o asemenea eventualitate dar...nimic nu e exclus.
Pe aceasta cale va rog d-le sau d-na Stevens, daca cunoasteti detalii privind aceasta afectiune si eventual remedii, va rog sa ma puneti la curent.
Va multumesc pt pareri si sfaturi si va doresc sanatate si sa nu aveti parte de boala sau bolnavi in preajma.
O complectare
.Poate nu am dezbatut suficient subiectul copiilor si cat de afectati sunt ei.Fetita e mica, nu pricepe mare lucru.Baiatul are 12 ani iar lui, evident ca i-am explicat ca, tata e bolnav, el nu vrea sa fie asa, el este sub impulsul nervilor atunci cand se cearta cu noi si eventual ma loveste.Normal ca nu-mi place aceasta ipostaza si ca sufar enorm fiindca trebuie sa suporte asa ceva dar de la el am invatat(de la copil) sa tac cand sotul meu se rasteste, sa vb cu el cand e calm, sa iert si mai ales sa uit!Copii sunt altfel...Cel putin al meu a invatat si prea devreme si prea dur o lectie a vietii: cu cearta si scandal nu rezolvi nimica.Copilul a invatat sa paraseasca camera cand tata e nervos, sa nu-i stea in cale iar cand lucrurile se calmeaza baietelul l-a iertat deja si a uitat.Bine...stiu...probabil ca nu a uitat si ca vor fi lucruri triste de care isi va aminti toata viata dar cred ca in unele privinte e mai puternic decat mine si trece mai bine peste greutati.Mi-a spus intr-o zi; nu am sa-mi tratez niciodata sotia asa cum face tata cu tine fiindca vad cat de mult suferi.Poate, spun numai poate, acesta este un lucru bun.Din suferinta mea a invatat ca o femeie e fericita, o familie e fericita cand e liniste si pace.Probabil si din cauza situatiei actuale baietelul e ft apropiat de mine.Vorbim deschis despre orice.Avem o relatie foarte stransa.Eu incerc, cu toate ca poate nu reusesc, sa compensez si afectiunea tatalui in zilele cand acesta il priveaza de aceasta.Nu e cazul baietelului meu sa devina vreodata depresiv sau altfel...Imi seamana mie prea mult.E o fire vesela, sociabila, deschisa si comunicativa.O persoana optimista.Asa m-as descrie si pe mine pana acum...cativa ani...De cand cu problema aceasta accentuata am uitat sa mai rad, sa mai socializez, sa ma mai bucur de viata...
.Poate nu am dezbatut suficient subiectul copiilor si cat de afectati sunt ei.Fetita e mica, nu pricepe mare lucru.Baiatul are 12 ani iar lui, evident ca i-am explicat ca, tata e bolnav, el nu vrea sa fie asa, el este sub impulsul nervilor atunci cand se cearta cu noi si eventual ma loveste.Normal ca nu-mi place aceasta ipostaza si ca sufar enorm fiindca trebuie sa suporte asa ceva dar de la el am invatat(de la copil) sa tac cand sotul meu se rasteste, sa vb cu el cand e calm, sa iert si mai ales sa uit!Copii sunt altfel...Cel putin al meu a invatat si prea devreme si prea dur o lectie a vietii: cu cearta si scandal nu rezolvi nimica.Copilul a invatat sa paraseasca camera cand tata e nervos, sa nu-i stea in cale iar cand lucrurile se calmeaza baietelul l-a iertat deja si a uitat.Bine...stiu...probabil ca nu a uitat si ca vor fi lucruri triste de care isi va aminti toata viata dar cred ca in unele privinte e mai puternic decat mine si trece mai bine peste greutati.Mi-a spus intr-o zi; nu am sa-mi tratez niciodata sotia asa cum face tata cu tine fiindca vad cat de mult suferi.Poate, spun numai poate, acesta este un lucru bun.Din suferinta mea a invatat ca o femeie e fericita, o familie e fericita cand e liniste si pace.Probabil si din cauza situatiei actuale baietelul e ft apropiat de mine.Vorbim deschis despre orice.Avem o relatie foarte stransa.Eu incerc, cu toate ca poate nu reusesc, sa compensez si afectiunea tatalui in zilele cand acesta il priveaza de aceasta.Nu e cazul baietelului meu sa devina vreodata depresiv sau altfel...Imi seamana mie prea mult.E o fire vesela, sociabila, deschisa si comunicativa.O persoana optimista.Asa m-as descrie si pe mine pana acum...cativa ani...De cand cu problema aceasta accentuata am uitat sa mai rad, sa mai socializez, sa ma mai bucur de viata...
Eu cred ca este chestiune de durata cu scosul grasimii din alimentatie. Desigur este o solutie, dar care poate fi cuplata cu un tratament.
Inteleg ca treaba e destul de urgenta si apasatoare, asadar mergeti cu el la medic, dar eventual incercati sa aveti o conversatie cu medicul in care ori ii prezentati simptomatologia, ori il duce medicul in zona in care sa-si exprime el accesele de furie, desi ma gandesc ca mai greu se poate ajunge acolo. Insa nu se stie niciodata.
Of cu lovitul asta, ma intristeaza mult de tot. Faceti ceva ce poate duce la amelioraraea simptomatologiei sotului.
Baiatul cu siguranta Merita o viata mai buna, mult mai buna.
In privinta loviturilor, am trait intr-o familie de abuzati si abuzatori. Nu stiti cat am suferit si dintr-un copil vesel pus pe sotii, iata-ma adult, mama, sotie fericita, dar..o parte din sufletul, creierul meu...bolnava.
Mai reflectati!
Prozac
Inteleg ca treaba e destul de urgenta si apasatoare, asadar mergeti cu el la medic, dar eventual incercati sa aveti o conversatie cu medicul in care ori ii prezentati simptomatologia, ori il duce medicul in zona in care sa-si exprime el accesele de furie, desi ma gandesc ca mai greu se poate ajunge acolo. Insa nu se stie niciodata.
Of cu lovitul asta, ma intristeaza mult de tot. Faceti ceva ce poate duce la amelioraraea simptomatologiei sotului.
Baiatul cu siguranta Merita o viata mai buna, mult mai buna.
In privinta loviturilor, am trait intr-o familie de abuzati si abuzatori. Nu stiti cat am suferit si dintr-un copil vesel pus pe sotii, iata-ma adult, mama, sotie fericita, dar..o parte din sufletul, creierul meu...bolnava.
Mai reflectati!
Prozac
Nici nu-mi vine sa cred cum poti sa pui problema!
Raluca, e multa victimizare si...atat! Nu faci nimic concret nici pentru sotul tau, dar cu atat mai putin pentru copiii tai!
Cum poti admite ca tu sa fii lovita, cum poti accepta aceasta umilinta si degradare?
Cum poti admite ca baiatul sa fie nevoit sa invete prin comportamentul tatalui sau sa devina o victima, viitorul adult care NU SE VA DESCURCA SI VA CLACA IN FATA VIETII?
Tu crezi ca daca pleaca din fata lui, gata, problema e rezolvata si nu lasa urme?
De ce nu-l duci pe sot la doctori sa-l diagnosticheze si apoi sa inceapa tratamentele, dar mai ales psihoterapia?
Sa stii ca atitudinea asta a ta de "uite ce sotie iubitoare sunt eu, ca nu-mi parasesc sotul la greu, chiar daca ai mei copii vor fi niste adulti handicapati afectiv si emotional, cu mari tulburari psihice sau alte belele", e total gresita!
Nu-ti ridica nimeni vreo statuie ca accepti violenta si teroare in casa, doar in amintirea unor vremuri frumoase!
Baiatul tau promite acum ca se va purta frumos cu sotia lui. Asta daca va fi in stare vreodata sa aiba vreuna, cu toate traumele cu care va pleca din casa parintilor lui!
Fa ceva, e incorect cum procedezi!
Pffffff...
Raluca, e multa victimizare si...atat! Nu faci nimic concret nici pentru sotul tau, dar cu atat mai putin pentru copiii tai!
Cum poti admite ca tu sa fii lovita, cum poti accepta aceasta umilinta si degradare?
Cum poti admite ca baiatul sa fie nevoit sa invete prin comportamentul tatalui sau sa devina o victima, viitorul adult care NU SE VA DESCURCA SI VA CLACA IN FATA VIETII?
Tu crezi ca daca pleaca din fata lui, gata, problema e rezolvata si nu lasa urme?
De ce nu-l duci pe sot la doctori sa-l diagnosticheze si apoi sa inceapa tratamentele, dar mai ales psihoterapia?
Sa stii ca atitudinea asta a ta de "uite ce sotie iubitoare sunt eu, ca nu-mi parasesc sotul la greu, chiar daca ai mei copii vor fi niste adulti handicapati afectiv si emotional, cu mari tulburari psihice sau alte belele", e total gresita!
Nu-ti ridica nimeni vreo statuie ca accepti violenta si teroare in casa, doar in amintirea unor vremuri frumoase!
Baiatul tau promite acum ca se va purta frumos cu sotia lui. Asta daca va fi in stare vreodata sa aiba vreuna, cu toate traumele cu care va pleca din casa parintilor lui!
Fa ceva, e incorect cum procedezi!
Pffffff...
Buna seara ! Sfatul meu este sa mergeti cu analizele respective la un medic nutritionist sau si mai bine la unul naturist-fitoterapeut ! Este nevoie de supraveghere atenta a alimentatiei altfel nici un remediu nu are efect ! Medicii de familie sunt destul de ignoranti cu aceasta infiltrare grasa a ficatului si iata ca se ajunge la tragedii in familie ! Totusi pana cand reusiti sa implementati un regim alimentar corect pt situatia de fapt, puteti apela si la un psihiatru pt niste pastile calmante ( rudotel sau chiar 2-3 picaturi de haloperidol ), crizele de nervi vor mai dura pana cand se va curata ficatul si se va drena bila ! De aici provine comportamentul bilios, furios ! :)
Concentrati-va toata atentia asupra dietei (vegetale) recomandate, ceaiuri amare, sedative, colebil, alte remedii pana cand analizele revin in parametrii normali ! Parerea mea !
Concentrati-va toata atentia asupra dietei (vegetale) recomandate, ceaiuri amare, sedative, colebil, alte remedii pana cand analizele revin in parametrii normali ! Parerea mea !
Raluca, tu si copiii tai sunteti victimele, nu sotul tau, care doar te santajeaza emotional cand iti spune ca ii pare rau si plange ca sa te convinga sa te intorci la el, ca dupa aceea sa-si reia vechiul comportament violent. Degeaba il crezi, esti naiva! Problema e ca persoanele dominatoare, de genul lui, nu recunosc ca au o problema in adancul lor si nici atat nu vor sa se trateze si sa faca ceva in privinta asta. Incearca totusi, nu ai ce pierde, poate o sa vrea sa mearga la medic si eventual sa faca psihoterapie. Daca nu functioneaza, incearca cu niste tranchilizante. Mai in gluma, mai in serios, cred ca are nevoie de tratament medicamentos care sa il calmeze, pe langa sedintele cu un psiholog/psihoterapeut. Incearca sa ii schimbi putin si dieta cu una mai sanatoasa, cu mai multe legume si fructe si mai saraca in carnuri si grasimi, cum te-a sfatuit stevens. Sper din tot sufletul sa ai rezultate!
Proful meu de conta din facultate ne spunea ca exista o relatie de simbioza intre abuzator-victima. Vreau sa cred ca nu este adevarat!
Stiu ca intr-o relatie, si cu atat mai mult intr-o casnicie, trebuie facute niste compromisuri, dar ele trebuie facute de catre ambii parteneri si pana la un anumit punct. Daca vezi ca lucrurile degenereaza, poate ca va fi mai bine daca iei in calcul varianta ca trebuie sa-ti refaci viata si sa n-o lasi sa treaca pe langa tine in felul acesta.
@Ciorapel
Nu sunt intru totul de acord cu faptul ca toti copiii care nu provin din familii tocmai OK nu ajung bine in viata. Am vazut si cazuri cand, din cauza restrictiilor, lipsurilor sau a dezamagirii legate de proprii parinti/propria familie, mai mult s-au ambitionat si si-au croit un drum in viata, pe cand unii copii din familii bune, care au fost tratati foarte bine si/sau au avut de toate ori au ajuns sa aibe probleme cu legea, ori au avut anumite probleme la maturitate. Dau doar niste exemple generale. Depinde si de personalitatea copilului, de vointa lui, de conditiile socio-economice (de exemplu tata a plecat de acasa la 14 ani, a facut profesionala, liceu si facultate in alte orase, ajutat fiind de bursa acordata de catre stat celor care depaseau o anumita medie, nu de catre parinti). In fine, desigur ca si familia, mediul si educatia sunt elemente foarte importante in formarea persoanei de mai tarziu.
Proful meu de conta din facultate ne spunea ca exista o relatie de simbioza intre abuzator-victima. Vreau sa cred ca nu este adevarat!
Stiu ca intr-o relatie, si cu atat mai mult intr-o casnicie, trebuie facute niste compromisuri, dar ele trebuie facute de catre ambii parteneri si pana la un anumit punct. Daca vezi ca lucrurile degenereaza, poate ca va fi mai bine daca iei in calcul varianta ca trebuie sa-ti refaci viata si sa n-o lasi sa treaca pe langa tine in felul acesta.
@Ciorapel
Nu sunt intru totul de acord cu faptul ca toti copiii care nu provin din familii tocmai OK nu ajung bine in viata. Am vazut si cazuri cand, din cauza restrictiilor, lipsurilor sau a dezamagirii legate de proprii parinti/propria familie, mai mult s-au ambitionat si si-au croit un drum in viata, pe cand unii copii din familii bune, care au fost tratati foarte bine si/sau au avut de toate ori au ajuns sa aibe probleme cu legea, ori au avut anumite probleme la maturitate. Dau doar niste exemple generale. Depinde si de personalitatea copilului, de vointa lui, de conditiile socio-economice (de exemplu tata a plecat de acasa la 14 ani, a facut profesionala, liceu si facultate in alte orase, ajutat fiind de bursa acordata de catre stat celor care depaseau o anumita medie, nu de catre parinti). In fine, desigur ca si familia, mediul si educatia sunt elemente foarte importante in formarea persoanei de mai tarziu.
Da, ai dreptate, sunt situatii si situatii, dar eu spuneam altceva:
Intr-o familie unde exista un astfel de agresor care agreseaza intr-o asa maniera, copiii sigur nu au cum sa devina adulti normali! Multi nu stiu de ce au viata ratata, nu se incadreaza in societate, sufera, au fobii, depresii si alte afectiuni, nu leaga relatii etc...pentru ca sunt plini de traume.
Intr-o familie unde exista un astfel de agresor care agreseaza intr-o asa maniera, copiii sigur nu au cum sa devina adulti normali! Multi nu stiu de ce au viata ratata, nu se incadreaza in societate, sufera, au fobii, depresii si alte afectiuni, nu leaga relatii etc...pentru ca sunt plini de traume.
Ai dreptate cu simbioza, e perfect corect!
Ba si mai mult, cand intervine neutrul (de ex. un Ciorapel), victima se coalizeaza cu agresorul..
De-aceea se recomanda statul deoparte..
Dar cum suntem pe un forum si nu risc sa primesc un pantof in cap...
Ba si mai mult, cand intervine neutrul (de ex. un Ciorapel), victima se coalizeaza cu agresorul..
De-aceea se recomanda statul deoparte..
Dar cum suntem pe un forum si nu risc sa primesc un pantof in cap...
:)
O fi un fel de Sindrom Stockholm intr-o relatie abuziva... sau pur si simplu optimismul naiv al femeii ca poate schimba in bine comportamentul agresiv al barbatului.
O fi un fel de Sindrom Stockholm intr-o relatie abuziva... sau pur si simplu optimismul naiv al femeii ca poate schimba in bine comportamentul agresiv al barbatului.
Multumesc ptr raspunsuri.
Crede-ma Ciorapel ca nu as fi capabila sa-ti dau un pantof in cap nici daca am sta fata in fata la o cafea ;)) iar pe aceasta cale a comunicarii mi-e cu atat mai greu :)
Ar insemna sa nu fiu cu nimica mai buna decat sotul meu al carui comportament il judec si ponegresc aici...Daca am invatat ceva din aceasta nenorocire este ca violenta nu duce nicaieri...Apreciez faptul ca imi doresti binele, realizez asta din indarjirea cu care imi ceri sa fac ceva pt mine, pt copii.Apreciez si-ti multumesc.Nu as putea vreodata sa ma supar pe cineva care tine la mine(poate e mult spus) chiar daca vorbele cu care incerci sa ma, , salvezi, , sunt de dojana si critica.E greu insa, sa stii!Poate ti-e atat de usor sa-mi spui sa-l las fiindca nu esti casatorita, nu ai copii.Sau poate esti casatorita si ai copii dar esti fericita asa cum merita orice femeie, orice om...Stii...lucrurile privite din exterior sunt intotdeauna mai simple.E ori alb ori negru.Dar in practica intalnesti adeseori gri.
Mi-ar placea sa fie atat de simplu pe cum vrei tu sa para.Nu iti doresc sa ajungi vreodata in locul meu.Sa te fereasca D-zeu!Dar iti garantez ca daca ai fi in situatia mea, nu una similara, ai sta si tu pe ganduri si ai analiza toate posibilitatile inainte sa iei o asemenea decizie.
Fii sincera cu tine insati, fa-ti un examen de constiinta, nu trebuie sa-mi spui rezultatul...Vei vedea ca nu-i atat de simplu.Sunt convinsa ca si eu daca nu as fi in situatia aceasta as da acelas sfat ca si tine.Pt ca ai dreptate: nimeni nu merita asa o soarta.Dar lucrurile se schimba complect si dramatic cand vorbesti in nume propriu...
Crede-ma Ciorapel ca nu as fi capabila sa-ti dau un pantof in cap nici daca am sta fata in fata la o cafea ;)) iar pe aceasta cale a comunicarii mi-e cu atat mai greu :)
Ar insemna sa nu fiu cu nimica mai buna decat sotul meu al carui comportament il judec si ponegresc aici...Daca am invatat ceva din aceasta nenorocire este ca violenta nu duce nicaieri...Apreciez faptul ca imi doresti binele, realizez asta din indarjirea cu care imi ceri sa fac ceva pt mine, pt copii.Apreciez si-ti multumesc.Nu as putea vreodata sa ma supar pe cineva care tine la mine(poate e mult spus) chiar daca vorbele cu care incerci sa ma, , salvezi, , sunt de dojana si critica.E greu insa, sa stii!Poate ti-e atat de usor sa-mi spui sa-l las fiindca nu esti casatorita, nu ai copii.Sau poate esti casatorita si ai copii dar esti fericita asa cum merita orice femeie, orice om...Stii...lucrurile privite din exterior sunt intotdeauna mai simple.E ori alb ori negru.Dar in practica intalnesti adeseori gri.
Mi-ar placea sa fie atat de simplu pe cum vrei tu sa para.Nu iti doresc sa ajungi vreodata in locul meu.Sa te fereasca D-zeu!Dar iti garantez ca daca ai fi in situatia mea, nu una similara, ai sta si tu pe ganduri si ai analiza toate posibilitatile inainte sa iei o asemenea decizie.
Fii sincera cu tine insati, fa-ti un examen de constiinta, nu trebuie sa-mi spui rezultatul...Vei vedea ca nu-i atat de simplu.Sunt convinsa ca si eu daca nu as fi in situatia aceasta as da acelas sfat ca si tine.Pt ca ai dreptate: nimeni nu merita asa o soarta.Dar lucrurile se schimba complect si dramatic cand vorbesti in nume propriu...
Ce trebuie sa intelegi tu, DE FAPT EL!, e ca indiferent de situatie, nimeni, dar absolut nimeni nu are voie sa loveasca pe cineva! Iar daca mai e si barbat si stie bine ca el are forta fizica pe care o femeie nu o are, si profita de asta, atunci inseamna ca are niste frustrari imense si niste complexe de inferioritate pe care si le rezolva cu pumnul, iar solutia e ori mersul la doctori si psihoterapeut, ori divortul!
Pfffff...iar m-am enervat.. (si iar imi vine sa-l arunc pe fereastra-)).
Mici scenarii -))
Varianta 1)
Te loveste? Atunci rupi tigaia (magica) pe el!
Continua sa te loveasca? Spargi si ceaunul de capul lui. Nu invers.
Dupa ce va sta o luna cu ţeasta bandajata, NU va ma incerca sa te loveasca niciodata. De ce? Va sti ce e aia frica.
Varianta 2)
Il inviti frumusel la doctori si la psihoterapeut. Nu vrea? Il conditionezi: "-Daca nu mergi, inseamna ca nu vrei sa faci nici un efort pentru casnicia si copiii nostri. Iar daca tu nu vrei, eu de ce-ar mai trebui sa-ti suport teroarea?"
Varianta 3)
Nu exista varianta 3.
Hai si Varianta 4, adica adica varianta ta.
Te amagesti, speri, faci cruci, cazi in genunchi la icoane, iti lasi baietelul sa fie torturat psihic si batut, il rogi, plangi, accepti sa te loveasca ("e, ma bate acum, da' m-a iubiiiiiit pe vremuri, saracul..."), devii leguma, vei avea copii cu mari tulburari psihice, el va deveni din ce in ce mai tiran si mai rau, te vei ofili, iti vei pierde orice speranta, demnitatea, increderea in tine, sansa la viata frumoasa. Si uite-asa vor trece anii pe langa tine, intr-o crunta amagire ca se va schimba, iar cand vei vrea sa faci ceva, nu vei mai putea pentru ca nu vei mai avea vlaga, tinerete, copiii tai vor fi distrusi iar sotul tau va continua sa se hraneasca cu suferinta voastra!
Raluca, nu am spus sa il parasesti acum, am spus sa il duci la doctori URGENT si mai ales la psihoterapie, si numai daca nu vrea sa se schimbe, atunci sa te gandesti bine la viata ta. Ti-am spus ca din pacate va trebui sa alegi intre iubirea (ma rog...) de sot si cea de copii pentru ca de obicei acesti AGRESORI nu vor sa se schimbe!!!
Stai sa vezi cand o sa vina vremea sa-ti fie frica si de umbra ta..
Auzi, dar tu chiar nu vrei sa fii fericita? Atat de putin ceri de la viata? Umilinte si toata mizeria pe care o face el in viata a 3 suflete?
Ia uita-te putin si in familiile normale, unde se traieste frumos, armonios, decent, fara frica.Tu de ce n-ai avea dreptul la asa ceva?
Deci, doctori, tratamente, SCHIMBARE TOTALA SI URGENTA A LUI, dar mai ales psihoterapie!
Pfffff...iar m-am enervat.. (si iar imi vine sa-l arunc pe fereastra-)).
Mici scenarii -))
Varianta 1)
Te loveste? Atunci rupi tigaia (magica) pe el!
Continua sa te loveasca? Spargi si ceaunul de capul lui. Nu invers.
Dupa ce va sta o luna cu ţeasta bandajata, NU va ma incerca sa te loveasca niciodata. De ce? Va sti ce e aia frica.
Varianta 2)
Il inviti frumusel la doctori si la psihoterapeut. Nu vrea? Il conditionezi: "-Daca nu mergi, inseamna ca nu vrei sa faci nici un efort pentru casnicia si copiii nostri. Iar daca tu nu vrei, eu de ce-ar mai trebui sa-ti suport teroarea?"
Varianta 3)
Nu exista varianta 3.
Hai si Varianta 4, adica adica varianta ta.
Te amagesti, speri, faci cruci, cazi in genunchi la icoane, iti lasi baietelul sa fie torturat psihic si batut, il rogi, plangi, accepti sa te loveasca ("e, ma bate acum, da' m-a iubiiiiiit pe vremuri, saracul..."), devii leguma, vei avea copii cu mari tulburari psihice, el va deveni din ce in ce mai tiran si mai rau, te vei ofili, iti vei pierde orice speranta, demnitatea, increderea in tine, sansa la viata frumoasa. Si uite-asa vor trece anii pe langa tine, intr-o crunta amagire ca se va schimba, iar cand vei vrea sa faci ceva, nu vei mai putea pentru ca nu vei mai avea vlaga, tinerete, copiii tai vor fi distrusi iar sotul tau va continua sa se hraneasca cu suferinta voastra!
Raluca, nu am spus sa il parasesti acum, am spus sa il duci la doctori URGENT si mai ales la psihoterapie, si numai daca nu vrea sa se schimbe, atunci sa te gandesti bine la viata ta. Ti-am spus ca din pacate va trebui sa alegi intre iubirea (ma rog...) de sot si cea de copii pentru ca de obicei acesti AGRESORI nu vor sa se schimbe!!!
Stai sa vezi cand o sa vina vremea sa-ti fie frica si de umbra ta..
Auzi, dar tu chiar nu vrei sa fii fericita? Atat de putin ceri de la viata? Umilinte si toata mizeria pe care o face el in viata a 3 suflete?
Ia uita-te putin si in familiile normale, unde se traieste frumos, armonios, decent, fara frica.Tu de ce n-ai avea dreptul la asa ceva?
Deci, doctori, tratamente, SCHIMBARE TOTALA SI URGENTA A LUI, dar mai ales psihoterapie!
pt acular,
buna.
uite eu am TAB si pt ca mama a facut ce faci tu- adica a fost mai mult sotie decat mama.
a vrut sa nu fie femeie divortata si noi sa avem un tata(mai am un frate).
urmarea a fost ca ne-a distrus pe amandoi, eu cu problema asta pe care o gestionez destul de bine ajutata de un psihiatru iar fratele meu a cedat in fata bauturii. iar mama tot mai suporta magariile si comportamentul uneori deplasat al tatalui.
eu nu te judec, pt ca si eu sunt mama, spun doar din experienta ca acesti copii sufera.
da-i sotului un ultimatum. sa mergeti impreuna la dr si sa rezolvati problema, daca e de astfel de natura.
gandeste-te ca tu ai de ales dar copiii nu.
mult succes si sanatate sotului.
buna.
uite eu am TAB si pt ca mama a facut ce faci tu- adica a fost mai mult sotie decat mama.
a vrut sa nu fie femeie divortata si noi sa avem un tata(mai am un frate).
urmarea a fost ca ne-a distrus pe amandoi, eu cu problema asta pe care o gestionez destul de bine ajutata de un psihiatru iar fratele meu a cedat in fata bauturii. iar mama tot mai suporta magariile si comportamentul uneori deplasat al tatalui.
eu nu te judec, pt ca si eu sunt mama, spun doar din experienta ca acesti copii sufera.
da-i sotului un ultimatum. sa mergeti impreuna la dr si sa rezolvati problema, daca e de astfel de natura.
gandeste-te ca tu ai de ales dar copiii nu.
mult succes si sanatate sotului.
Dragii mei,
a trecut ceva timp de cand nu am mai contribuit cu nimic la aceasta tema, nu am stat insa degeaba. Am citit intre timp cartea Dr. Stanislav Grof - Emergenta Spirituala si am tras cateva concluzii pe care cred ca ar fi bine sa le impartasesc cu voi.
In plus in urma cu cateva zile am avut si o experienta pe care am tendinta sa o numesc vis, numai ca s-a petrecut in acele momente dimineata devreme cand suntem cu totii intre vis si trezire, sau mai precis intr-o stare similara cu cea de veghe (nu ne-am trezit inca dar nici nu mai dormim profund). In cadrul experientei am avut o conversatie cu o persoana ce semana foarte tare cu samanita din Anglia cu care am facut cursurile de medicina energetica samanica in urma cu ceva timp. Mesajul a fost foarte simplu si clar: ofera procesele de vindecare samanica tuturor celor ce au nevoie de ele indiferent daca pot plati sau nu pentru ele. Cei etichetati cu TAB ca si tine sunt oameni speciali care traiesc experiente de constiinta extinse si au treziri spirituale. Trebuiesc ajutati cu orice pret/sacrificiu. Dupa ce mi-a transmis acest mesaj, Chris (acesta este numele samanitei despre care vorbesc) a inceput sa se transforme aratand din ce in ce mai batrana, dupa care m-am trezit.
Am stat si m-am gandit la acest vis si la cartea citita si realizez ca sunt conexiuni evidente:
Hai sa discutam un pic despre criteriile pe care Dr. Grof le enumera in apendixul unei lucrari a domniei sale pentru a diferentia emergenta spirituala de boala mintala:
1. Examinarea medicala nu arata nici o patologie sau boala care sa afecteze creierul.
Ma intreb daca vreuna din analizele medicale efectuate de voi au aratat cu certitudine ca creierul vostru este biologic defect (artera lipsa, parte a creierului lipsa, deficit sau surplus al vreunei substante chimice ce ar trebui secretata de creier) sau mai degraba toate analizele au aratat un creier ce functioneaza perfect normal conform tuturor analizelor efectuate?
2. Intelectul si memoria sunt provocate dar intacte.
Oare intelectul si memoria voastra au avut de suferit iremediabil in timpul primei crize pe care ati avut-o sau a fost o perioada in care au fost afectate, dar ulterior si-au revenit? Sigur, mai putin deteriorarea produsa de efectele secundare ale medicatiei administrate.
3. Functionare sociala adecvata si relatii sanatoase inainte de episod.
Oare nu ati avut prieteni la care ati tinut si care au tinut la voi, cu care petreceati timp impreuna si cu care purtati conversatii interesante inainte de primul episod? Chiar ati fost complet izolati si respinsi de oameni inainte de primul episod? Sau dimpotriva, ati avut prieteni, ati fost admirat si invidiat, ati avut succes, talent, etc.?
4. Incredere suficienta pentru a fi capabil sa comunici si sa cooperezi in timpul episodului.
Ma intreb daca de la primul episod ati fost violenti si agresivi cu cei din jurul vostru si v-ati impotrivit sugestiilor lor sau dimpotriva ati incercat sa impartasiti cu ei experienta si trairile voastre iar ei n-au facut altceva decat sa va pacaleasca cumva ca sa mergeti la spital.
5. Lipsa comportamentului auto-destructiv, agresiv sau a refuza ajutorul.
Oare ati incercat sa va sinucideti sau ati refuzat orice fel de ajutor chiar de la primul episod sau dimpotriva au fost momente in care poate chiar voi le-ati cerut ajutorul?
6. Sentimentul ca se intampla ceva important, vindecator, chiar spiritual. Teme spirituale ca moartea/nasterea sunt prezente in experienta.
Nu vi s-a parut deloc ca ceea ce se intampla cu voi este ceva important? Nu ati avut niciodata impresia ca ceva din voi moare pentru ca alceva sa renasca sau sa prinda viata?
Analizati fiecare experienta proprie si puteti vedea singuri daca ceea ce traiti nu este cumva emergenta spirituala si nicidecum boala mintala.
Acum hai sa analizam fiecare dintre simptomele pe care medicii psihiatrii le bifeaza atunci cand pun diagnosticul de TAB:
1. Valul de energie care ne cuprinde la declansarea episodului maniacal:
Pai analizati un pic starea generala pe care o aveati cand s-a declansat prima oara episodul maniacal: oare mancati vegetarian sau vegan, oare faceati sport, oare aveati succes in proiectele sau in cariera voastra, oare erati intr-o relatie frumoasa, oare va simteati excelent per ansamblu? Si daca lucrurile asa stateau, de ce sa nu aveti energie din ce in ce mai mare cu fiecare zi?
2. Unitatea - simtim ca suntem una cu tot ceea ce ne inconjoara:
Si oare nu este de fapt asa? Daca prin toti curge aceasi energie divina si campurile noastre energetice interactioneaza unul cu altul indiferent la ce distanta suntem unii de altii oare nu suntem cu totii una si aceasi creatie divina?
3. Simti ca acesezi un nivel mult mai profund de intelegere.
Pai calugarii budhisti sau sfintii care au trait acele experiente deosebite oare nu au accesat nivele mult mai profunde de intelegere in meditatiile sau viziunile lor?
4. Simturile sunt mult crescute, mult mai dezvoltate.
Oare este asa anormal sa vedem mai bine, sa auzim mai bine, sa fim mai sensibili in atingere, sa intuim gandurile celorlati, sa vedem dincolo de materie?
5. Atemporalitate.
Si ma rog cine a inventat timpul si de ce avem nevoie de el? Ca sa fim stresati ca nu ajungem la servici sau ca nu avem timp pentru noi si cei dragi noua? Nu cumva este tot rodul unui sistem creat pentru a ne tine intr-o sclavie perpetua peste generatii?
6. Sentimentul coplesitor de iubire pe care il simti pentru toti oamenii, si pentru tot ceea ce te inconjoara.
Si oare este atat de gresit sa iubim tot ce ne inconjoara? Oare nu ar trebui sa fim cu totii asa, in loc sa ne invidiem unii pe altii, sa concuram unii cu altii, sa ne uram unii pe altii si respectiv sa ne omoram unii pe altii in razboaie?
7. Eliberare de multe reprimari.
Ma intreb oare este normal sa stam incordati ca nu livram proiectele la timp, sa tinem in noi ceea ce gandim si simtim pentru ca sa nu fim dati afara de la servici, sa ne tinem sub presiune vezicile si intestinele pentru ca nu avem timp sa mergem la toaleta, sa stam incaltati in tot felul de pantofi incomozi toata ziua la birou sau imbracati in tot felul de costume care mai de care mai incomode... ce sa mai vorbim de tocuri si sutiene push-up? Pai cam cum se simte coloana noastra vertebrala pe tocurile respective si cam cum ne oxigenam corpul daca bustul ne este strans in menghina toata ziua?
8. Sentimentul coplesitor de sacru.
Oare nu tot ceea ce ne incojoara este creat de divin? Tot ce exista in mod natural pe acest pamant oare nu este sacru? Si daca stim acest lucru si respectam toata creatia suntem nebuni?
9. Simti ca esti testat de Dumnezeu sau ca esti Dumnezeu sau Isus sau Mesia.
Pai oceanul nu este oare format dintr-o multitudine de picaturi de apa? Asa cum noi avem in interiorul nostru scanteie divina, nu suntem oare mici parti din energia divina, nu formam oare oceanul de energie divina pe care il numim generic Dumnezeu?
10. Reintoarcerea in copilarie sau in vieti anterioare.
Daca suntem energie divina si sufletul ne este nemuritor...oare nu ramane in viata dupa ce corpul fizic moare? Si daca este asa oare nu porneste intr-o noua calatorie cu un nou corp pentru a-si continua evolutia spirituala? Nu acumuleaza experiente dealungul tuturor acestor vieti unele pozitive altele negative? Si daca acumuleaza traume oare nu are nevoie sa se elibereze de ele?
11. Incep sa ti se schimbe valorile. Simtul integritatii personale se dezvolta si in acelasi timp se largeste si constiinta. Problemele sociale precum razboaiele, saracia si foametea devin tot mai importante pentru tine.
Oare nu toti oamenii ar trebui sa fie integri si grijulii fata de ceilalti, oare nu ar trebui sa avem compasiune pentru cei aflati la ananghie?
Si daca manifestam toate aceste "simptome" suntem catalogati nebuni. Pai ma intreb oare cine este mai nebun?
In fine, trageti voi concluziile... eu le-am tras pe ale mele si tot ce imi doresc acum este sa pot ajuta cat mai multi dintre voi. De aceea voi si actiona in directia asta...si anume voi incepe sa fac sedintele de vindecare samanica numai pe baza de donatie. Voi lucra inclusiv cu cei care au o situatie financiara dificila si nu pot plati nimic. Importante sunt rezultatele sesiunilor de vindecare. De asemenea pot lucra si la distanta prin intermediul skype (litherapy). Rugamintea este doar sa-mi lasati mesaj pentru a putea programa sesiunile.
Cu drag,
Livia.
a trecut ceva timp de cand nu am mai contribuit cu nimic la aceasta tema, nu am stat insa degeaba. Am citit intre timp cartea Dr. Stanislav Grof - Emergenta Spirituala si am tras cateva concluzii pe care cred ca ar fi bine sa le impartasesc cu voi.
In plus in urma cu cateva zile am avut si o experienta pe care am tendinta sa o numesc vis, numai ca s-a petrecut in acele momente dimineata devreme cand suntem cu totii intre vis si trezire, sau mai precis intr-o stare similara cu cea de veghe (nu ne-am trezit inca dar nici nu mai dormim profund). In cadrul experientei am avut o conversatie cu o persoana ce semana foarte tare cu samanita din Anglia cu care am facut cursurile de medicina energetica samanica in urma cu ceva timp. Mesajul a fost foarte simplu si clar: ofera procesele de vindecare samanica tuturor celor ce au nevoie de ele indiferent daca pot plati sau nu pentru ele. Cei etichetati cu TAB ca si tine sunt oameni speciali care traiesc experiente de constiinta extinse si au treziri spirituale. Trebuiesc ajutati cu orice pret/sacrificiu. Dupa ce mi-a transmis acest mesaj, Chris (acesta este numele samanitei despre care vorbesc) a inceput sa se transforme aratand din ce in ce mai batrana, dupa care m-am trezit.
Am stat si m-am gandit la acest vis si la cartea citita si realizez ca sunt conexiuni evidente:
Hai sa discutam un pic despre criteriile pe care Dr. Grof le enumera in apendixul unei lucrari a domniei sale pentru a diferentia emergenta spirituala de boala mintala:
1. Examinarea medicala nu arata nici o patologie sau boala care sa afecteze creierul.
Ma intreb daca vreuna din analizele medicale efectuate de voi au aratat cu certitudine ca creierul vostru este biologic defect (artera lipsa, parte a creierului lipsa, deficit sau surplus al vreunei substante chimice ce ar trebui secretata de creier) sau mai degraba toate analizele au aratat un creier ce functioneaza perfect normal conform tuturor analizelor efectuate?
2. Intelectul si memoria sunt provocate dar intacte.
Oare intelectul si memoria voastra au avut de suferit iremediabil in timpul primei crize pe care ati avut-o sau a fost o perioada in care au fost afectate, dar ulterior si-au revenit? Sigur, mai putin deteriorarea produsa de efectele secundare ale medicatiei administrate.
3. Functionare sociala adecvata si relatii sanatoase inainte de episod.
Oare nu ati avut prieteni la care ati tinut si care au tinut la voi, cu care petreceati timp impreuna si cu care purtati conversatii interesante inainte de primul episod? Chiar ati fost complet izolati si respinsi de oameni inainte de primul episod? Sau dimpotriva, ati avut prieteni, ati fost admirat si invidiat, ati avut succes, talent, etc.?
4. Incredere suficienta pentru a fi capabil sa comunici si sa cooperezi in timpul episodului.
Ma intreb daca de la primul episod ati fost violenti si agresivi cu cei din jurul vostru si v-ati impotrivit sugestiilor lor sau dimpotriva ati incercat sa impartasiti cu ei experienta si trairile voastre iar ei n-au facut altceva decat sa va pacaleasca cumva ca sa mergeti la spital.
5. Lipsa comportamentului auto-destructiv, agresiv sau a refuza ajutorul.
Oare ati incercat sa va sinucideti sau ati refuzat orice fel de ajutor chiar de la primul episod sau dimpotriva au fost momente in care poate chiar voi le-ati cerut ajutorul?
6. Sentimentul ca se intampla ceva important, vindecator, chiar spiritual. Teme spirituale ca moartea/nasterea sunt prezente in experienta.
Nu vi s-a parut deloc ca ceea ce se intampla cu voi este ceva important? Nu ati avut niciodata impresia ca ceva din voi moare pentru ca alceva sa renasca sau sa prinda viata?
Analizati fiecare experienta proprie si puteti vedea singuri daca ceea ce traiti nu este cumva emergenta spirituala si nicidecum boala mintala.
Acum hai sa analizam fiecare dintre simptomele pe care medicii psihiatrii le bifeaza atunci cand pun diagnosticul de TAB:
1. Valul de energie care ne cuprinde la declansarea episodului maniacal:
Pai analizati un pic starea generala pe care o aveati cand s-a declansat prima oara episodul maniacal: oare mancati vegetarian sau vegan, oare faceati sport, oare aveati succes in proiectele sau in cariera voastra, oare erati intr-o relatie frumoasa, oare va simteati excelent per ansamblu? Si daca lucrurile asa stateau, de ce sa nu aveti energie din ce in ce mai mare cu fiecare zi?
2. Unitatea - simtim ca suntem una cu tot ceea ce ne inconjoara:
Si oare nu este de fapt asa? Daca prin toti curge aceasi energie divina si campurile noastre energetice interactioneaza unul cu altul indiferent la ce distanta suntem unii de altii oare nu suntem cu totii una si aceasi creatie divina?
3. Simti ca acesezi un nivel mult mai profund de intelegere.
Pai calugarii budhisti sau sfintii care au trait acele experiente deosebite oare nu au accesat nivele mult mai profunde de intelegere in meditatiile sau viziunile lor?
4. Simturile sunt mult crescute, mult mai dezvoltate.
Oare este asa anormal sa vedem mai bine, sa auzim mai bine, sa fim mai sensibili in atingere, sa intuim gandurile celorlati, sa vedem dincolo de materie?
5. Atemporalitate.
Si ma rog cine a inventat timpul si de ce avem nevoie de el? Ca sa fim stresati ca nu ajungem la servici sau ca nu avem timp pentru noi si cei dragi noua? Nu cumva este tot rodul unui sistem creat pentru a ne tine intr-o sclavie perpetua peste generatii?
6. Sentimentul coplesitor de iubire pe care il simti pentru toti oamenii, si pentru tot ceea ce te inconjoara.
Si oare este atat de gresit sa iubim tot ce ne inconjoara? Oare nu ar trebui sa fim cu totii asa, in loc sa ne invidiem unii pe altii, sa concuram unii cu altii, sa ne uram unii pe altii si respectiv sa ne omoram unii pe altii in razboaie?
7. Eliberare de multe reprimari.
Ma intreb oare este normal sa stam incordati ca nu livram proiectele la timp, sa tinem in noi ceea ce gandim si simtim pentru ca sa nu fim dati afara de la servici, sa ne tinem sub presiune vezicile si intestinele pentru ca nu avem timp sa mergem la toaleta, sa stam incaltati in tot felul de pantofi incomozi toata ziua la birou sau imbracati in tot felul de costume care mai de care mai incomode... ce sa mai vorbim de tocuri si sutiene push-up? Pai cam cum se simte coloana noastra vertebrala pe tocurile respective si cam cum ne oxigenam corpul daca bustul ne este strans in menghina toata ziua?
8. Sentimentul coplesitor de sacru.
Oare nu tot ceea ce ne incojoara este creat de divin? Tot ce exista in mod natural pe acest pamant oare nu este sacru? Si daca stim acest lucru si respectam toata creatia suntem nebuni?
9. Simti ca esti testat de Dumnezeu sau ca esti Dumnezeu sau Isus sau Mesia.
Pai oceanul nu este oare format dintr-o multitudine de picaturi de apa? Asa cum noi avem in interiorul nostru scanteie divina, nu suntem oare mici parti din energia divina, nu formam oare oceanul de energie divina pe care il numim generic Dumnezeu?
10. Reintoarcerea in copilarie sau in vieti anterioare.
Daca suntem energie divina si sufletul ne este nemuritor...oare nu ramane in viata dupa ce corpul fizic moare? Si daca este asa oare nu porneste intr-o noua calatorie cu un nou corp pentru a-si continua evolutia spirituala? Nu acumuleaza experiente dealungul tuturor acestor vieti unele pozitive altele negative? Si daca acumuleaza traume oare nu are nevoie sa se elibereze de ele?
11. Incep sa ti se schimbe valorile. Simtul integritatii personale se dezvolta si in acelasi timp se largeste si constiinta. Problemele sociale precum razboaiele, saracia si foametea devin tot mai importante pentru tine.
Oare nu toti oamenii ar trebui sa fie integri si grijulii fata de ceilalti, oare nu ar trebui sa avem compasiune pentru cei aflati la ananghie?
Si daca manifestam toate aceste "simptome" suntem catalogati nebuni. Pai ma intreb oare cine este mai nebun?
In fine, trageti voi concluziile... eu le-am tras pe ale mele si tot ce imi doresc acum este sa pot ajuta cat mai multi dintre voi. De aceea voi si actiona in directia asta...si anume voi incepe sa fac sedintele de vindecare samanica numai pe baza de donatie. Voi lucra inclusiv cu cei care au o situatie financiara dificila si nu pot plati nimic. Importante sunt rezultatele sesiunilor de vindecare. De asemenea pot lucra si la distanta prin intermediul skype (litherapy). Rugamintea este doar sa-mi lasati mesaj pentru a putea programa sesiunile.
Cu drag,
Livia.
, , Samanismul este cel mai vechi sistem spiritual, cea mai veche arta a vindecarii.Este un sistem care nu separa abordarea spirituala de abordarea terapeutica asa cum se petrece in cultura noastra.Din contra, ei le integreaza pe amindoua.Eu consider samanii ca fiind pioneri ai constiintei, , dr.psihiatru academician Stanislav Grof
Dragii mei,
vorbeam cu ceva timp in urma de mult controversatul subiect al dezechilibrelor chimice, chipurile prezente in creierele noastre...Clara draga, poate il contrazici si pe Dr. Psihiatru Peter Breggin pe aceasta tema...
Puteti vedea ce spune un doctor psihiatru despre dezechilibrele chimice, efectele medicatiei psihiatrice, etc. in filmul:
Dr. Peter Breggin, Ai un dezechilibru chimic?, Adevaruri simple despre psihiatrie (youtube).
Cu drag.
vorbeam cu ceva timp in urma de mult controversatul subiect al dezechilibrelor chimice, chipurile prezente in creierele noastre...Clara draga, poate il contrazici si pe Dr. Psihiatru Peter Breggin pe aceasta tema...
Puteti vedea ce spune un doctor psihiatru despre dezechilibrele chimice, efectele medicatiei psihiatrice, etc. in filmul:
Dr. Peter Breggin, Ai un dezechilibru chimic?, Adevaruri simple despre psihiatrie (youtube).
Cu drag.
Dar poate vrei sa o contrazici pe Dr. Elizabeth Bowen din America!! L-a scapat totusi pe unul din mana..., tot bipolar si insa pe final l-a blomojit!!
Aici e toata povestea:
http://www.imdb.com/title/tt0107611/
Aici e toata povestea:
http://www.imdb.com/title/tt0107611/
hopeforbipolars.
unde pot gasi si eu un produs pentru tulburare bipolara : EMPOWER PLUS ??
am inteles de la k.v ca pot intreba aici de aceasta problema.../??
unde pot gasi si eu un produs pentru tulburare bipolara : EMPOWER PLUS ??
am inteles de la k.v ca pot intreba aici de aceasta problema.../??
Produsul EMPOWER PLUS e doar pe site-urile straine, dureaza pina il puteti obtine, hopeforbipolars nu cu asta va poate ajuta ci s-o stabilizeze pe sotia, amanunte va poate da direct.Pt ca este regula sa nu afisez nr de telefon si alte informatii(desi s-au incalcat toate regulile posibile), vi le trimit pe privat.Ca sa nu pierdem timp, in ideea in care poate nu stiti sa intrati pe mesaje private, cind accesati propriul dvs.cont intrati pe, , Modificati profilul dvs., , si o sa va apara si sectiunea Mesaje.
Cei cu tulburare bipolara isi tin starile depresive si mania sub control cu carbonat de litiu(conform celor spuse de cei care-l folosesc).Ca sa nu gresiti si sa aiba efecte nefaste asupra copilului puteti intreba un medic psihiatru aici:
http://forum.romedic.ro/prod/Medicamente_antidepresive?_018651.html/91
unde activeaza dr.House si sper sa va raspunda repede, dar intrebati in mai multe directii sa puteti fi mai sigur.
Cei cu tulburare bipolara isi tin starile depresive si mania sub control cu carbonat de litiu(conform celor spuse de cei care-l folosesc).Ca sa nu gresiti si sa aiba efecte nefaste asupra copilului puteti intreba un medic psihiatru aici:
http://forum.romedic.ro/prod/Medicamente_antidepresive?_018651.html/91
unde activeaza dr.House si sper sa va raspunda repede, dar intrebati in mai multe directii sa puteti fi mai sigur.
Dragii mei,
a venit timpul sa spunem lucrurilor pe nume si sa ne deschidem cu totii ochii si mai ales inima. Pentru cei ce vor sa vorbeasca despre experientele lor si despre informatia furnizata de mine pe canalul youtube cu acelasi nume ca idul meu de aici, si in primul rand pentru cei ce vor sa descopere si partea practica a acestei informatii (adica sa se vindece) voi fi online din cand in cand pe mess cu acelasi id ca si idul de aici.
ca intotdeauna, nu costa nimic sa stam de vorba :) este dreptul nostru prin nastere.
Cu drag,
Livia.
a venit timpul sa spunem lucrurilor pe nume si sa ne deschidem cu totii ochii si mai ales inima. Pentru cei ce vor sa vorbeasca despre experientele lor si despre informatia furnizata de mine pe canalul youtube cu acelasi nume ca idul meu de aici, si in primul rand pentru cei ce vor sa descopere si partea practica a acestei informatii (adica sa se vindece) voi fi online din cand in cand pe mess cu acelasi id ca si idul de aici.
ca intotdeauna, nu costa nimic sa stam de vorba :) este dreptul nostru prin nastere.
Cu drag,
Livia.
@ hopeforbipolars
Informatiile furnizate de tine pe canalul propriu sunt fabricate de un bolnav aflat in episod psihotic.
Nu e numai parerea mea, este si parerea unui medic psihiatru care s-a uitat in treacat pe ce ai postat tu acolo si ai facut foarte rau. Foarte multi oameni vizioneaza acele filme si se pot lasa de medicamente sau pot amana sa le ia in speranta ca se vor vindeca, si boala sa se agraveze pentru ca au vazut acele filme.
Metode clare de vindecare nu sunt indicate. Filmuletele sunt o balmajeala totala care nu face decat sa dauneze bolnavilor cu tab. Un discurs dezlanat si fara nici o logica sau finalitate pertinenta. Ca dovada ca pina la finalul lor, numarul de vizionari iti scade. Oamenii se plictisesc.
Eu am tulburare afectiva bipolara de 18 ani si niciodata nu am iesit din vreun episod maniacal/psihotic decat printr-un tratament instituit in spital.
Nu cunosc nici alte persoane cu aceasta boala care sa fi iesit dintr-un asemenea episod fara medicamente.
Nu exista alt tratament la ora actuala pentru tab decat cel alopat.
Tu insati, postand acele filme fara discernamant si sfatuind oamenii sa nu ia medicamente, ca ii vindeci tu prin metode numai de tine stiute, dar fara nici o baza stiitifica, e clar ca te afli in episod si ca ar trebui sa incepi tratamentul.
Nu e in masura mea sa te judec. Mai ales ca nu esti constienta de ceea ce faci. Dar prin astfel de acte lipsite de judecata logica, cine stie catora dintre cei care au vizionat acele filme periculoase, le-ai facut rau si fie s-au lasat de tratament, fie nu au vrut sa il inceapa. Iar boala li s-a agravat. Ceea ce mi se pare un lucru extrem de periculos.
Informatiile furnizate de tine pe canalul propriu sunt fabricate de un bolnav aflat in episod psihotic.
Nu e numai parerea mea, este si parerea unui medic psihiatru care s-a uitat in treacat pe ce ai postat tu acolo si ai facut foarte rau. Foarte multi oameni vizioneaza acele filme si se pot lasa de medicamente sau pot amana sa le ia in speranta ca se vor vindeca, si boala sa se agraveze pentru ca au vazut acele filme.
Metode clare de vindecare nu sunt indicate. Filmuletele sunt o balmajeala totala care nu face decat sa dauneze bolnavilor cu tab. Un discurs dezlanat si fara nici o logica sau finalitate pertinenta. Ca dovada ca pina la finalul lor, numarul de vizionari iti scade. Oamenii se plictisesc.
Eu am tulburare afectiva bipolara de 18 ani si niciodata nu am iesit din vreun episod maniacal/psihotic decat printr-un tratament instituit in spital.
Nu cunosc nici alte persoane cu aceasta boala care sa fi iesit dintr-un asemenea episod fara medicamente.
Nu exista alt tratament la ora actuala pentru tab decat cel alopat.
Tu insati, postand acele filme fara discernamant si sfatuind oamenii sa nu ia medicamente, ca ii vindeci tu prin metode numai de tine stiute, dar fara nici o baza stiitifica, e clar ca te afli in episod si ca ar trebui sa incepi tratamentul.
Nu e in masura mea sa te judec. Mai ales ca nu esti constienta de ceea ce faci. Dar prin astfel de acte lipsite de judecata logica, cine stie catora dintre cei care au vizionat acele filme periculoase, le-ai facut rau si fie s-au lasat de tratament, fie nu au vrut sa il inceapa. Iar boala li s-a agravat. Ceea ce mi se pare un lucru extrem de periculos.
Atata timp cat nici medicamentele psihotrope nu te fac functional (ma refer aici la multi dintre noi), adica capabil sa produci, pentru tine si pentru societate, inseamna ca de fapt NU te fac bine si nu iti sunt de un real folos.
Daca unele persoane se simt atrase de samansim si alte metode de vindecare, nu vad unde e problema, daca aceste metode se dovedesc a fi intr-o oarecare masura eficiente. Poate din punct de vedere psihologic le ajuta cu ceva.
Intamplator, cunosc persoane care cred in samanism, reincarnare si alte asemenea si NU, nu sunt bolnave, nici in episod psihotic. Este dreptul fiecarei persoane sa aiba credintele spirituale pe care le considera!
Si mai ales hopeforbipolars, care ofera servicii pe baza de donatie, din cate am inteles.
Daca unele persoane se simt atrase de samansim si alte metode de vindecare, nu vad unde e problema, daca aceste metode se dovedesc a fi intr-o oarecare masura eficiente. Poate din punct de vedere psihologic le ajuta cu ceva.
Intamplator, cunosc persoane care cred in samanism, reincarnare si alte asemenea si NU, nu sunt bolnave, nici in episod psihotic. Este dreptul fiecarei persoane sa aiba credintele spirituale pe care le considera!
Si mai ales hopeforbipolars, care ofera servicii pe baza de donatie, din cate am inteles.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7nu stiu ce sa fac: sotul meu sufera de tulburare bipolara
- 66tulburare afectiva bipolara V (tratament nemedicamentos)
- 5schizofrenie in perioada prodormala sau TAB?
- 1depresie
- 21a mai incercat cineva BUPROPION (zyban, elontril)?
- 369Depresie, Anxietate, TOC, TAB, Schizofrenie:Gestionare, Terapii, Suplimente-Solutii ajutatoare
- 73TAB 'Povestiri din starea de manie'
- 4tulbulare afectiva bipolara si donarea de sange
- 4Sunt depakote și Orfril aceeași chestie?
- 1Tulburare bipolara - Schizofrenia
- 2TAB -Afectiune bipolara
- 11Sufar de episoade depresive si episoade hiperactive +obsesii.
- 4Tulburare bipolara viata normala
- 2Mama cu tulburare bipolara
- 3Tulburare Afectiva Bipolara-Permis Conducere
- 4Schimbarea diagnosticului din schizofrenie in bipolar
- 4Ajutati-ma! sunt insarcinata, am luat f mult pastile
- 1Tratament tulburare bipolara
- 8Episod depresiv major sau altceva?
Mai multe informații despre: tulburarea afectiva bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: