vid psihic in depresie-cum se trateaza, "vindeca"?

A avut cineva printre simptomele depresiei, si acest simptom de vid psihic, ceata mentala, simt ca am amutit intelectual ca am un blocaj psihic/emotional si pur si simplu nu mi mai vin ideile in cap. Dupa un soc emotional-despartire-de mai bine de 4 ani, am intrat intr-o stare de leguma incat nu mai simt nici o emotie, sentiment in afara de panica, teama, neliniste...

Am avut o perioada de cateva luni aproape un an in care am simtit ca incepeam sa imi revin, eram comunicativa, energica, sociabila-fara a face psihoterapie sau a lua medicamente-reuseam sa memorez lucruri noi, dar nu eram 100% eu.apoi iar am cazut.

Mi-am facut analizele, mi s a spus ca am sindromul burn outoboseala cronica, ma simteam epuizata, fiecare zi era un chin incepand cu trezitul si supravietuitul la serviciu, mi s a recomandat calciu magneziu si vagostabil pentru palpitatiile de la inima. Am urmat tratamentul dar nu simteam nici o ameliorare, si dupa o luna, am fost sa mi fac si un RMN pentru ca ma deranjau din ce in ce mai tare durerile groaznice de cap, starea de ceata mentala, nu ma puteam concentra..Rezultatul analizelor a fost bun, neurologul mi a spus ca totul este ok.

Chiar si in prezent manifest simptomele acestea: nu pot memora, nu ma pot concentra, uit foarte repede, am o stare de oboseala in tot corpul, senzatie de maini si picioare grele, mi e greu si sa ma imbrac, nu am pofta de mancare, am o greata atunci cand trebuie sa mananc, am si slabit cateva kilograme, nu pot dormi, odihni si ma simt tot timpul ametita, am stari de neliniste, m am introvertit si comunic foarte putin, parca pur si simplu nu pot dezvolta nici o idee asa de inhibata sunt, nu observ chestiuni de detaliu, am o lentoare mentala nu pot analiza situatii incat sa deduc rationamente, sau sa fac asocieri, , , , mi e foarte greu, pur si simplu nu ma mai recunosc si sincer nu vad vreo iesire din aceasta situatie.

Am incercat cateva sedinte de terape de relaxare si psihoterapie, dar fara nici un rezultat, cuvintele parca zboara pe langa mine si tot ce se discuta nu mi trezea nici o emotie, sau vreo reactie incat sa constientizez sau sa fiu atenta, sa fiu implicata..ascultam dar nu puteam sa exprim parerea mea sau sa comunic eficient cu psihoterapeutul.
Nu stiu ce sa fac sa ies din aceasta stare, nu ma mai suport in halul acesta! !

S-a vindecat cineva de acest gen de depresie, de vidul psihic? Pentru mine psihoterapia nu a functionat, probabil stadiul depresiei e destul de avansat, major? Ce antidepresive as putea lua, si daca medicamentele de genul aduc rezultate?Va rog din suflet sfatuiti ma ce as putea face?

Ioana ce ai tu se vindeca de catre medicul specialist psihiatru, mergi cat mai repede !
Insa as avea o intrebare : vreunul din parinti a avut probleme cu alcoolul (tata de obicei) sau alte probleme in sfera psihica chiar si minore ?!

Eu am incercat sa ma implic cat mai mult in munca, pentru ca simptomele acestea m au cam impiedicat sa imi mai fac prieteni noi in ultima vreme. Am ajuns sa lucrez si cate 10 h pe zi si mi am cam neglijat alimentatia, iar miscare faceam maxim 15 minute pana la serviciu si inapoi petrecandu-mi 8 h aproape integral la birou stand pe scaun. Inainte sa am aceste stari eram veselia intruchipata, foarte increzatoare si sociabila legam foarte usor prietenii dar in prezent mi e imposibil.
Parintii mei nu cred ca au fost niciodata multumiti de mine desi am fost premianta din clasa intai si pana in a 12 a, licenta am luat o in stiinte economice cu 10.mi e greu sa transpun in cuvinte amalgamul de stari si sentimente pe care le simt.
In momentul de fata sunt plecat in Germania si aici nu stiu cum as putea ajunge la un psihiatru, mi e frica mi e rusine de ce am ajuns.

Tatal meu consuma bauturi alcoolice si facea scandaluri, stiu ca mi era frica de el si cand stateam in vacante impreuna...putea urla din orice la noi. Apoi in liceu eu sora si fratele ne am mutat la oras la Sibiu, si ne vedeam cu tata din ce in ce mai rar, el locuind la tara cu mama si faceau naveta la Sibiu. Pot numara pe degetele de la o mana, datile in care a venit sa ne vada la Sibiu sa ne intrebe ce facem daca avem nevoie de ceva, mama era baza...ea se zbatea.

Mi a recomandat un doctor din Cluj sa iau amitriptilina, ca si antidepresiv pentru cateva luni. A mai folosit cineva acest medicament ?Si daca a avut rezultate? Multumesc astept cu interes sfaturi si raspunsuri.

Lucram aproape integral cele 8h sau 10 h la calculator, s a pus presiune pe mine si in perioada jobului.Lucram ca si economist junior in contabilitate si am ajuns sa fiu stresata si acasa de problemele de la serviciu, nu ma puteam odihni desi dormeam cele 8 h dar nu era un somn suficient parca ma trezeam si mai obosita, nu era deloc un somn odihnitor.

Chiar daca eram dupa serviciu acasa sau in timpul liber continuam sa ma gandesc la cum sa rezolv problemele intampinate la serviciu.Si chiar daca i am comunicat sefului meu ca volumul de munca este foarte mare pt o persoana, eu eram persoana implicata in rezolvarea problemelor pe conta desi aveam o contabila care trebuia sa ne ofere servicii externalizate de contabilitate, seful nu a facut nimic in acest sens. Iar eu treptat am inceput sa ma simt desconsiderata, eram nervoasa iritata mai tot timpul, ajunsesem sa mi se para dificil de rezolvat si cele mai uzuale banale probleme la serviciu.

Seful si contabila nu erau persoane implicate in munca prestata si eu am inceput sa ma simt eu responsabila de rezolvarea multora din problemele care i vizau pe ei de fapt.
Ajunsesem sa fac multe lucruri in acelasi timp, multi tasking care nu e foarte sanatos pentru creierasul nostru, dar ajunsesem sa ma intreb oare ce furnizori am platit, daca i am platit...adica incepusem sa uit foarte repede si sa nu ma mai pot concentra, sa nu mai pot memora...

Ioana incepe tratamentul cu jumatate din doza recomandata, impreuna cu un anxiolitic in primele 10-14 zile, dupa care scazi anxioliticul si cresti putin antidepresivul daca simti ca iti este bun ! Amitriptilina este principalul antidepresiv care s-a folosit la noi in tara pana acum cativa ani ! Insa daca te stii sensibila poate ar trebui sa incerci un ad mai nou gen cipralex, cu mai putine efecte secundare si care se gaseste peste tot !

Treaba cu alcoolismul parintilor am banuit-o de la inceput, deoarece acesti copii au un genetic mai vulnerabil care la un soc sau o suprasolicitare iese la suprafata imediat, cu depresii, cu tulburari schizotipale diverse ! De asta trebuie sa-ti cauti un mediu propice, mai protector, prietenos acasa si la serviciu ( un program de munca adaptat posibilitatilor), cat mai aproape de preot, de biserica, care poate oferi acel grup de sprijin de care spunea doamna doctor inainte !

Buna Ioana,
Simptomele pe care le descrii tu, le-am avut si eu. Sunt mult ma i bine acum dupa tratamentul medicamentos. Te rog sa mmergi la medic. Eu mi-am revenit dupa aprox o luna. Iau in prezent cipralex si xanax. Ai incredere! O sa iti revii.

Buna all,

Am si eu probleme de aprox 1 an, exact cum sunt descrise de ioana mai sus...sunt mai mult ca sigur ca aceste probleme la mine au survenit dupa o lunga perioada de luptat cu o infectie helicobacter si cu niste dureri lombare care le am si acum..pe langa acestea cumulat, jobul sedentar care l am avut si de la care a trebuit sa renunt in definitiv ca imi facea tot mai mult rau, plus viata dezordonata cu distractie pana la ziua, seri nedormite, bautura cat cuprinde si bineinteles factorul care eu il consider determinant aparitii acestor probleme:lipsa de miscare(eu pana la jobul asta avand o viata activa), neintampiinand astfel de stare.
De luni de zile incoace fac analize peste analize bineinteles ca toate rezultatele sunt bune, am incercat acupunctura, homeopatia fara vreo schimbare in bine :(...am citit acum pe acest forum despre psihiatrie, o sa incerc si aceasta ramura exact cum a ti incercat si voi..poate Domnul o sa ma auda si o sa mi calauzeasca pasii, asa sa va ajute si voua, tuturor celor ce treceti prin astfel de momente dificile.
P.S. Ioana_26;Daniela_c cum va mai este??urmati un tratament anume si acum??
Multa multa sanatate tuturor! Pace in suflet!

Buna seara, Ioana in legatura cu vidul psihic, asemenea simptome am si eu, nu ma pot concentra, memora, uit repede chiar si data in care am fost ieri si in fiecare zi la fel de aproape 3 luni, am impresia ca nu inteleg cand vorbeste lumea cu mine si tot intreb " ce ai zis" ?, alt simptom aparut faptul ca nu pot purta o conversatie corect cu lumea nu imi vin anumite cuvinte, ai scapat de aceste stari, ce ai luat ? Precizez Diagnosticul dat de catre psihiatrie este "Episod Depresiv ", eu am luat Cipralex dar dupa 2 luni l-am intrerupt / acum iau de 3 zile Xanax+Ginsevit+Dulsevia

Un studiu efectuat la Harvard de un grup specializat in tratamentul cu medicamente a demonstrat ca jumatate din pacientii care inceteaza sa ia antidepresive recidiveaza in mai putin de un an. In concluzie, medicamentele chiar si cele mai utile, nu sunt in cele din urma solutia ideala pentru sanatatea emotionala. Recomand cartea doctorului David Servan-Schreiber, Vindeca stresul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza dar si cartea doctorului Tim Cantopher Bolile depresive. O alta abordare a depresiei o gasiti pe ------*

(*modificat de admin)