Ibuprofenul reduce percepția gustului dulce, sugerând un posibil mecanism de protecție metabolică

Un nou studiu publicat în British Journal of Pharmacology aduce dovezi că ibuprofenul, un antiinflamator nesteroidian frecvent utilizat, inhibă percepția gustului dulce și sensibilitatea la glucoză la oameni. Cercetarea extinde în mod semnificativ înțelegerea efectelor extra-orale ale acestui medicament, identificând o posibilă acțiune directă asupra receptorilor gustativi TAS1R2-TAS1R3, implicați și în reglarea metabolismului glucidic.

Receptorii gustativi și implicațiile lor metabolice

Receptorul uman pentru gustul dulce, format din dimerul TAS1R2-TAS1R3, este exprimat nu doar în cavitatea bucală, ci și în intestin, pancreas, mușchi scheletic, țesut adipos, creier și testicule. Acești receptori joacă un rol important în:

• detectarea zaharurilor și reglarea absorbției lor intestinale;
• stimularea secreției de insulină;
• reglarea metabolismului lipidic și a funcției adipocitare.

Această implicare metabolică a receptorilor gustativi a dus la ipoteza că modularea lor ar putea avea efecte terapeutice asupra unor afecțiuni precum diabetul zaharat sau obezitatea.

Ipoteza și obiectivele studiului

Autorii au pornit de la observații anterioare in vitro, care au arătat că ibuprofenul inhibă receptorii TAS1R2-TAS1R3 în prezența îndulcitorului aspartam. Noul studiu și-a propus să testeze dacă:

• ibuprofenul reduce percepția gustului dulce la oameni;
• ibuprofenul inhibă răspunsul receptorilor la niveluri fiziologice de glucoză, atât in vivo, cât și in vitro;
• aceste efecte ar putea contribui la o modulare a metabolismului glucidic.

Metodologie

Cercetarea a inclus o serie de experimente desfășurate pe 32 de participanți umani sănătoși, folosind:

• clătiri orale cu ibuprofen înaintea testării gustative;
• evaluarea intensității gustului dulce printr-o scară de magnitudine etichetată;
• teste de detecție a pragului pentru glucoză;
• teste in vitro pe celule HEK293 exprimate cu TAS1R2-TAS1R3.

S-au folosit atât doze mari (57 mM) cât și concentrații fiziologice de ibuprofen (0,12-0,24 mM) echivalente cu nivelurile plasmatice după ingerarea a 400-600 mg ibuprofen (2-3 comprimate de 200 mg).

Rezultate

Ibuprofenul inhibă gustul dulce la oameni

• Clătirea orală cu ibuprofen sau naproxen a dus la scăderea semnificativă a percepției gustului dulce pentru zaharoză, fructoză și sucraloză, într-o manieră dependentă de doză.
• Aceste efecte nu s-au observat pentru celelalte gusturi fundamentale: sărat, amar, acru sau umami, sugerând că acțiunea este specifică receptorilor dulci.

Ibuprofenul inhibă receptorii TAS1R2-TAS1R3 în culturi celulare

• La concentrații fiziologice (0,12-0,24 mM), ibuprofenul a redus semnificativ semnalul de calciu generat în celulele HEK293 de către zaharoză și sucraloză, confirmând inhibarea TAS1R2-TAS1R3.

Ibuprofenul reduce intensitatea gustului dulce al glucozei

• Chiar și la concentrații mici (0,18 mM), ibuprofenul a scăzut percepția gustului dulce al glucozei.
• Efectul a fost dependent de doză și de concentrația de glucoză, sugerând o interacțiune directă și funcțională cu receptorii TAS1R2-TAS1R3.

Ibuprofenul ridică pragul de detecție pentru glucoză

• La voluntarii testați, ibuprofenul a crescut pragul la care glucoza este percepută ca având gust dulce, ceea ce indică o sensibilitate redusă orală la glucoză.
• Acest efect a fost semnificativ la concentrația de 0,24 mM și sugestiv (P=0,08) la 0,12 mM.

Implicații metabolice

Receptorii TAS1R2-TAS1R3 nu doar detectează dulcele în gură, ci și:

• modifică absorbția glucozei în intestin prin translocarea GLUT2 și reglarea SGLT1;
• stimulează secreția de insulină în pancreas;
• influențează secreția de GLP-1 și alte mecanisme hormonale.

Astfel, prin inhibarea acestor receptori:

• ibuprofenul ar putea reduce absorbția glucozei și amplificarea răspunsului insulinic, contribuind la o ameliorare metabolică indirectă;
• s-ar putea explica observațiile anterioare conform cărora ibuprofenul scade glicemia la pacienții cu diabet zaharat tip 2 și îmbunătățește toleranța la glucoză în modele animale.

Posibile beneficii și limite

Studiul oferă o posibilă explicație moleculară pentru efectele benefice raportate ale ibuprofenului asupra:

• diabetului zaharat tip 2;
• unor forme de obezitate indusă de dietă;
• unor afecțiuni neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson);
• unor tipuri de cancer (colorectal, gastric, pulmonar), în care receptorul TAS1R3 este supraexprimat.

 
Totuși, utilizarea regulată a ibuprofenului implică riscuri bine documentate de afecțiuni gastrointestinale și cardiovasculare, ceea ce limitează aplicabilitatea sa ca intervenție metabolică de rutină.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi solide că ibuprofenul și naproxenul inhibă gustul dulce și detectarea glucozei, printr-o acțiune directă asupra receptorilor TAS1R2-TAS1R3, atât în cavitatea bucală cât și, potențial, în alte țesuturi metabolice. Aceste efecte apar chiar la concentrații plasmatice normale după doze obișnuite, sugerând că utilizarea cronică a acestor antiinflamatoare ar putea modula subtil metabolismul glucidic.

Deși nu se recomandă utilizarea ibuprofenului ca terapie metabolică, rezultatele subliniază nevoia de studii clinice suplimentare, care să exploreze dacă această cale farmacologică poate fi exploatată în mod sigur pentru prevenirea sau tratarea tulburărilor metabolice.