Imortalitatea celulelor stem

Un studiu din cadrul Universității din Cologne a analizat celulele stem și imortalitatea lor, precum și procesele de la baza acestui efect.
Caracterul de imortalitate este reglat de creșterea proteostazei, ce controlează calitatea proteinelor. Echipa de cercetători a găsit o asociere între accelerarea  proteostazei și imortalitatea celulelor stem umane embrionare.

Celulele stem embrionare umane sunt considerate imortale: nu îmbătrânesc, se pot prolifera nelimitat și pot forma orice țesut din organism. Nu se acumulează astfel proteine „defecte” ca cele asociate bolii Alzheimer sau Huntington. De aceea, sunt un domeniu de interes în cercetările din sfera aging. Unul dintre mecanismele de la baza imortalității este sistemul ubiquitină-proteazom, un element cheie în rețeaua proteostazei.

La baza sistemului proteazom este așa-numita E3-ubiquitin-ligaza. Aceasta marchează proteine pentru degradare astfel încât să mențină celulele într-o stare sănătoasă.

Au fost analizate peste 600 proteine sistematice și au fost reduse la 30 ligaze E3. După identificarea ligazelor, nivelul lizazelor E3 a fost blocat prin metoda de editare genomică CRISPR și ARNi.

Celulele stem au continuat să funcționeze normal, posibil datorită redundanței proteinelor. S-a observat că o reducere globală a activității proteolitice afectează multe caracteristici intrinseci ale celulelor stem embrionare, asigurând o legătură între imortalitate și reglarea degradării proteinelor.

Din moment ce acumularea proteinelor afectate este asociată cu multe afecțiuni neurodegenerative, o mai bună înțelegere a proceselor de funcționalitate a celulelor stem și proteostazei pot duce la tratamente mai eficiente ale acestor boli.

Sursa: Science Daily