Includerea desertului în planurile de dietă ajută la reducerea poftelor și la menținerea pierderii în greutate

Obezitatea continuă să reprezinte o provocare majoră pentru sănătatea publică globală, cu o prevalență alarmantă în Statele Unite, unde peste 41% dintre adulți sufereau de obezitate în anul 2020. Deși pierderea în greutate are beneficii documentate în prevenția și ameliorarea bolilor cronice (hipertensiune, diabet zaharat, afecțiuni cardiovasculare), menținerea greutății după o scădere inițială rămâne dificilă: majoritatea persoanelor recâștigă peste o treime din greutatea pierdută în decurs de 2 ani și revin la greutatea inițială în 3–5 ani.
Unul dintre factorii centrali în recăpătarea greutății este pofta alimentară – o dorință intensă, specifică, de a consuma anumite alimente, de obicei dense caloric și bogate în zahăr sau grăsimi. Spre deosebire de foame, care poate fi satisfăcută prin orice aliment, pofta este direcționată și deseori rezistentă la inhibiție. Studiile anterioare au demonstrat că poftele sunt mai frecvente și mai intense la persoanele cu un indice de masă corporală crescut și că scăderea acestora este asociată cu pierderea în greutate. Cu toate acestea, evoluția poftelor alimentare în faza de menținere a greutății rămâne puțin explorată, iar datele existente sunt limitate și contradictorii.

Obiectivul studiului

Studiul publicat în Physiology and Behavior a urmărit modificările în pofta alimentară și relația acestora cu pierderea și menținerea greutății corporale pe o perioadă de 24 de luni (12 luni de intervenție nutrițională urmate de 12 luni de menținere). Ipotezele de lucru au fost:

• Scăderea poftelor alimentare observată în faza activă de slăbire persistă în perioada de menținere.
• Reducerea poftei alimentare este corelată cu o pierdere mai mare în greutate pe termen lung.

Despre studiu

Design și intervenție

Studiul EMPOWER, realizat la University of Illinois Urbana-Champaign, a inclus 30 de adulți cu exces ponderal sau obezitate, care au participat la un program online intensiv de nutriție timp de 12 luni, urmat de 12 luni de urmărire cu intervenție minimă. Programul a inclus sesiuni educaționale despre alimentație, tehnici de gestionare a poftelor și utilizarea unui instrument digital de monitorizare a greutății corporale (MealPlot).

O componentă-cheie a intervenției a fost strategia denumită „inclusion strategy”, care presupunea includerea controlată a alimentelor dorite în mese echilibrate, în locul excluderii acestora.

Măsurători

Au fost colectate date antropometrice (greutate, circumferințe, compoziție corporală) la 0, 6, 12 și 24 luni. Pofta alimentară a fost evaluată prin două instrumente validate:

• Food Craving Inventory (FCI) – măsoară frecvența poftelor pentru 28 de alimente specifice.
• Food Craving Questionnaire-Trait (FCQ-T) – evaluează predispoziția generală la poftă, cu scoruri de până la 90 (≥50 sugerează risc de food addiction).

Rezultate

Caracteristici ale participanților

La începutul studiului, participanții aveau un IMC mediu de 36,2 kg/m², iar 40% prezentau scoruri FCQ-T compatibile cu o intensitate ridicată a poftelor. Majoritatea erau femei (77%) și nefumători (80%).

Scăderea poftelor alimentare în timp

S-a observat o scădere semnificativă a frecvenței generale a poftelor (FCI) și a scorului FCQ-T începând cu luna 6, care s-a menținut pe tot parcursul celor 24 de luni. Pofta pentru alimente dulci și bogate în carbohidrați a scăzut cel mai vizibil.

Participanții care au pierdut >5% din greutatea corporală au prezentat o reducere semnificativ mai mare a poftelor față de cei care au slăbit <5%. În grupul cu pierdere ponderală semnificativă, FCI și FCQ-T au rămas reduse pe termen lung.

Corelații între poftă și pierderea în greutate

Scăderile în pofta alimentară, în special pentru dulciuri și carbohidrați, au fost corelate cu pierderi de greutate atât în faza activă, cât și în cea de menținere. Cumulul scăderii poftelor pe toată durata celor 24 de luni s-a corelat semnificativ cu pierderea în greutate totală.

Scorul cumulativ FCQ-T (evaluat la 6, 12, 18 și 24 luni) a avut o corelație semnificativă cu pierderea ponderală (r = 0.63; p = 0.003). Reducerea frecvenței poftei de dulciuri (r = 0.49; p = 0.029) a fost de asemenea asociată cu rezultate mai bune în controlul greutății.

Impactul strategiei de incluziune a alimentelor dorite

Dintre participanții care au finalizat faza activă (n=24), două treimi au declarat că au aplicat strategia de includere a alimentelor dorite în mese. Aceștia au avut:

• O pierdere semnificativ mai mare în greutate la 12 luni decât cei care nu au utilizat strategia.
• O scădere mai pronunțată a poftelor pentru dulciuri și grăsimi.
• Percepția subiectivă că strategia i-a ajutat să rămână concentrați pe obiectivul de slăbire și să evite gustările neplanificate.

Interpretarea rezultatelor

Acest studiu este printre puținele care documentează evoluția pe termen lung a poftelor alimentare într-un program de slăbire și menținere a greutății. Rezultatele susțin ipoteza unui cerc virtuos: scăderea greutății reduce pofta alimentară, iar controlul poftei facilitează pierderea și menținerea greutății.

Un mecanism posibil este ameliorarea sensibilității la insulină în urma reducerii masei adipoase, cu efecte asupra sistemului dopaminergic implicat în recompensă și motivație alimentară. Studii anterioare arată că administrarea intranazală de insulină reduce pofta pentru alimente dulci și consumul acestora.

În plus, strategiile comportamentale (controlul stimulilor, distragere, rutină alimentară stabilă, creșterea aportului de proteine și fibre) par să joace un rol esențial în menținerea rezultatelor obținute.

Limitări

• Dimensiunea eșantionului a fost mică (n=30).
• Nu au fost evaluate direct nivelurile de stres și anxietate, factori cunoscuți pentru legătura lor cu pofta de alimente dense caloric.
• Nu se poate atribui efectul observat unei singure strategii, deoarece participanții au aplicat simultan mai multe intervenții.

Concluzii

Studiul demonstrează că reducerea poftelor alimentare poate fi menținută pe termen lung și este strâns legată de succesul în controlul greutății. Intervențiile care includ strategii de gestionare a poftei - mai ales cele care promovează includerea controlată a alimentelor dorite - pot fi eficiente pentru pierderea și menținerea greutății. Viitoarele cercetări ar trebui să investigheze mecanismele fiziologice implicate și să exploreze integrarea intervențiilor pentru reducerea stresului, în vederea optimizării programelor de control al greutății.