Infecțiile ascunse pot juca un rol cheie în declanșarea și persistența simptomelor post-COVID-19

Un studiu realizat de 17 experți și publicat în eLife analizează modul în care infecțiile microbiene concomitente sau reactivarea unor patogeni latenți pot influența apariția și evoluția sechelelor post-acute ale infecției cu SARS-CoV-2, cunoscute drept sechele post-acute ale infecției cu SARS-CoV-2 (PASC) sau long COVID. Cercetarea arată că interacțiunile dintre SARS-CoV-2 și alte microorganisme pot contribui la persistența simptomelor, la agravarea lor sau la apariția unor fenotipuri clinice complexe greu de explicat exclusiv prin infecția virală primară.
PASC reprezintă o entitate clinică multisistemică ce cuprinde simptome persistente sau recurente care apar la minimum trei luni după infecția acută cu SARS-CoV-2 și durează cel puțin două luni. Afectarea poate implica sistemul nervos, tractul gastrointestinal, aparatul cardiovascular, plămânii, pancreasul, aparatul reproducător și sistemul imun. Estimările globale sugerează că, până la finalul anului 2023, între 65 și 400 de milioane de persoane au prezentat forme de PASC, un impact considerabil asupra sănătății publice.

Deși mecanismele patogenice nu au fost elucidate, literatura evidențiază câteva posibile direcții: persistența virală în țesuturi, reactivarea unor virusuri latente, disfuncție imună, inflamație cronică, autoimunitate, alterări ale microbiomului și efectele unor infecții secundare. Rolul microorganismelor – virale, bacteriene sau fungice – în declanșarea sau amplificarea PASC este un subiect emergent, insuficient studiat, dar biologic plauzibil.

Despre studiu

Obiectivul analizei

Studiul revizuiește sistematic dovezile disponibile privind modul în care coinfecțiile sau reactivarea unor patogeni pot favoriza dezvoltarea PASC. Autorii au luat în considerare influența agenților virali, bacterieni și fungici, atât în timpul infecției acute cu SARS-CoV-2, cât și anterior sau ulterior acesteia. Analiza se bazează pe:

date clinice și epidemiologice recente;
studii imunologice privind persistența antigenelor SARS-CoV-2;
elemente de plauzibilitate biologică cunoscute din alte boli infecțioase;
modele animale relevante pentru mecanismele PASC.

Metodologie conceptuală

Articolul analizează patogenitatea PASC prin patru dimensiuni esențiale:

Tipul co-infecției – acută, cronică, latentă sau reactivată.
Mecanismele patofiziologice – modul în care alte infecții pot favoriza disfuncție imună, autoimunitate, inflamație persistentă sau afectare tisulară.
Relația temporală – momentul co-infecției în raport cu infecția cu SARS-CoV-2.
Localizarea anatomică – implicarea tractului respirator, a tractului gastrointestinal sau a altor organe.

Persistența SARS-CoV-2

Un element central este posibilitatea ca antigenul viral, în special proteina spike, să persiste luni după infecția acută. Studii anterioare au detectat spike circulant până la 14 luni după confirmarea infecției, iar aproximativ jumătate dintre pacienții cu simptome persistente au prezentat antigen detectabil în sânge. Alte dovezi provin din studii autopsice care arată prezența virală în multiple organe extrapulmonare, inclusiv sistemul nervos central.

Rolul potențial al altor patogeni

Studiul detaliază modul în care virusuri, bacterii și fungi ar putea interacționa cu SARS-CoV-2 prin:

creșterea susceptibilității la infecții secundare prin disfuncție imună;
reactivarea patogenilor latenți precum Epstein-Barr virus sau citomegalovirus;
exacerbarea inflamației prin infecții respiratorii virale sau bacteriene;
favorizarea persistenței SARS-CoV-2 prin perturbarea barierei epiteliale sau a răspunsului imun.

Exemple de categorii de co-infecții analizate

Infecții acute respiratorii – virusuri sezoniere, pneumonii bacteriene, aspergiloză, mucormicoză.
Infecții cronice sau latente – HIV, tuberculoză, EBV, citomegalovirus.
Disbioze și translocație microbiană – translocarea bacteriană intestinală cu rol în inflamația sistemică.

Rezultate

1. Interacțiunea SARS-CoV-2 cu alte infecții

Co-infecțiile pot modifica cursul bolii COVID-19 și pot influența riscul de PASC. Printre mecanismele propuse se află:

reactivarea virusurilor latente precum EBV, asociată cu simptome neurocognitive și fatigabilitate;
persistența antigenelor virale în țesuturi ca rezultat al disfuncției imune;
exacerbarea inflamației prin infecții respiratorii bacteriene sau fungice;
alterarea răspunsului imun adaptativ în infecții precum HIV sau tuberculoză;
deteriorarea barierei epiteliale, favorizând translocația microbiană sistemică.

2. Impactul infecțiilor respiratorii

O serie de virusuri respiratorii, inclusiv influenza și RSV, au reapărut intens după relaxarea măsurilor pandemice. Deși nu există dovezi directe privind rolul lor în PASC, acestea pot agrava inflamația pulmonară sau pot afecta imunitatea locală. Bacteriile precum Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa sunt asociate cu infecții secundare severe ce pot contribui la leziuni pulmonare persistente.

3. Rolul infecțiilor fungice

Infecțiile cu Aspergillus, Zygomycetes sau Candida au fost frecvent documentate în formele severe de COVID-19, în special la pacienții imunodeprimați. Aceste infecții pot induce necroză tisulară, tromboze și disfuncție endotelială, toate fiind mecanisme posibile de agravare a PASC.

4. Infecții sistemice și reactivări virale

Virusurile latente, în special Epstein-Barr virus, constituie unul dintre cei mai probabili contributori la simptomele persistente. Studii clinice au asociat formele de fatigabilitate, tulburările cognitive și persistența simptomelor cu markeri serologici de reactivare EBV.

Citomegalovirusul prezintă o influență complexă: deși poate agrava infecția acută, seropozitivitatea CMV pare a fi asociată cu risc mai scăzut pentru anumite fenotipuri neurocognitive de PASC, posibil prin modificări ale răspunsului imun adaptativ.

5. Patogeni non-respiratori

Boli precum tuberculoza, infecția HIV sau boala Lyme pot amplifica manifestările PASC prin mecanisme ce includ:

inflamație cronică preexistentă;
deteriorarea barierei imunitare;
alterarea răspunsului inflamator;
interferență cu clearance-ul viral.

6. Dovezi din modelele animale

Modelele animale au arătat că SARS-CoV-2 poate induce inflamație cronică, fibroză pulmonară și persistența antigenelor virale în țesuturi. Studii recente demonstrează că lipsa limfocitelor T favorizează persistența virală în tractul respirator, iar administrarea de antivirale poate elimina aceste rezervoare.

Data actualizare: 11-12-2025 | creare: 11-12-2025 | Vizite: 37

Bibliografie

Montgomery, C. P., et al. (2025). The role of co-infection in the pathogenesis of acute SARS-CoV-2 infection and development of post-acute sequelae: A perspective. eLife. DOI: 10.7554/eLife.106308. https://elifesciences.org/articles/106308

Image by Drazen Zigic on Freepik

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Cum pot fi identificate și tratate leziunile nervoase la pacienții cu COVID-19?

Tehnologia avansată de imagistică poate identifica cauzele leziunilor nervoase și poate determina cursul de trat...

Testele rapide pot să nu fie la fel de eficiente în detectarea variantei Omicron a virusului SARS-CoV-2

Testele antigen folosite pentru depistarea virusului SARS-CoV-2, efectuate inclusiv la domiciliu, sunt mai puțin e...

Variația genetică naturală afectează proteinele care ajută la răspândirea virusului SARS-CoV-2

Variațiile naturale ale genelor corespunzătoare proteinelor care facilitează replierea particulelor virale ale v...

Un vaccin COVID-19 ultrapotent, dezvoltat pe calculator
Persoanele care au fost infectate cu COVID-19 prezintă un risc crescut de a dezvolta complicații cardiovasculare
Protejarea plămânilor împotriva leziunilor provocate de ventilația mecanică
Noi speranțe de anticorpi împotriva COVID-19

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:

Long covid sau sindromul post-Covid-19

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Scăderea performanței cardiace, o potențială cauză pentru dispneea observată la pacienții cu COVID-19 lung

Pacienții vindecați de COVID-19 care continuă să prezinte dificultăți de respirație în timpul activit�...

Vaccinarea poate reduce riscul de long COVID-19

Un studiu de cohortă la nivel comunitar arată modificări importante în traiectoria simptomelor de lungă d...

92% dintre pacienții cu COVID-19 sever prezintă simptome ale bolii la un an de la externare

Un studiu de cohortă privind traseele de îngrijire ulterioară COVID-19 și rezultatele pe termen lung în cadrul...

7 din 10 pacienți internați cu COVID-19 continuă să prezinte simptome la un an distanță

O singură doză de vaccin ARNm nu reduce riscul potențial de a dezvolta simptome pe termen lung în urma COVID-19

O nouă evaluare a severității asupra calității vieții ale simptomelor persistente a noului SARS-CoV-2

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum