O nouă cercetare oferă un model biologic unificat pentru a explica cauzele autismului
Autor: Airinei Camelia

Un studiu complex dedicat mecanismelor neurobiologice și metabolice ale autismului arată că, în ciuda unui secol de cercetări asupra etiologiei acestei tulburări, un răspuns unic la întrebarea „ce cauzează autismul?” nu a devenit clar decât atunci când analiza multiomică a evidențiat un factor comun: răspunsul de pericol celular (Cell Danger Response – CDR). Cercetarea subliniază că autismul poate apărea atunci când acest program celular, esențial pentru supraviețuire, se activează necorespunzător în perioada critică de dezvoltare timpurie.
Răspunsul de pericol celular reprezintă un mecanism universal, prezent în toate organismele vii, prin care celulele răspund la infecții, toxine, traumatisme sau stres metabolic. Acest răspuns modifică fluxurile energetice, semnalizarea și funcțiile mitocondriilor, redirecționând resursele către supraviețuire și reparare. Deși este un proces necesar în context acut, persistența sa generează consecințe pe termen lung asupra imunității, metabolismului și neurodezvoltării. În cazul autismului, studiul arată că nu un singur factor genetic sau de mediu este responsabil, ci interacțiunea dintre predispoziții genetice, expuneri timpurii la stresori și menținerea prelungită a stării de alertă celulară.
Conceptul de „biologie pluricauzală” devine esențial: autismul nu este rezultatul unei singure cauze, ci al convergenței a sute de factori genetici și de mediu care acționează asupra acelorași sisteme celulare de răspuns la stres. Această abordare integrează modele aparent distincte – de la inflamație și microbiom, la neurodezvoltare și metabolism – într-o singură arhitectură explicativă.
Despre studiu
Lucrarea descrie în detaliu modul în care CDR influențează dezvoltarea creierului, metabolismul și comportamentul, construind un model cauzal în trei etape denumit „modelul celor trei lovituri”. Acest model explică apariția autismului ca rezultat al interacțiunilor dintre:
- O predispoziție genetică care conferă hipersensibilitate mitocondrială și metabolică.
- Activarea timpurie a CDR prin infecții materne, expuneri toxice, autoanticorpi sau alți factori proinflamatori.
- Persistența sau repetarea activării CDR în primele luni și ani de viață, perioadă critică pentru sinaptogeneză și rețelele de inhibiție–excitație.
Mecanisme generale ale răspunsului de pericol celular
- Debutul răspunsului este semnalizat de eliberarea de ATP (adenozin trifosfat) extracelular de către celulele stresate.
- ATP extracelular (ATPe) activează receptori purinergici (P2X, P2Y), inițiind modificări în eliberarea neurotransmițătorilor, semnalizarea calciului și funcția mitocondrială.
- CDR influențează metabolismul întregului organism: transportori membranari, canale ionice, enzime detoxifiante, sistemul autonom și axa hipotalamo–hipofizo–adrenală.
- Persistența CDR blochează tranziția normală de la semnalizare excitatorie la inhibitoare, proces esențial în dezvoltarea sistemului nervos.
Fazele CDR și impactul asupra dezvoltării
Studiul descrie trei faze secvențiale care corespund proceselor de vindecare: inflamație, proliferare și diferențiere. Fiecare fază este susținută de diferite arhetipuri mitocondriale, iar trecerea armonioasă între ele este obligatorie pentru restabilirea funcțiilor normale. Blocarea în oricare dintre faze produce semne de boală cronică și poate altera dezvoltarea neurocognitivă.
Relația dintre eATP, mitocondrii și neurodezvoltare
- ATP extracelular acționează ca „moleculă de pericol” și modifică expresia a mii de gene.
- Concentrații crescute de eATP alterează maturarea microgliei, semnalizarea GABA și excitabilitatea neuronală.
- Dezechilibrele în raportul ATP/adenozină sunt asociate cu inflamație persistentă, stres oxidativ și tulburări de comunicare celulară.
Rezultate
1. Prima lovitură: predispoziția genetică
Predispozițiile genetice nu produc autism direct, ci creează un fundal biologic vulnerabil. Varianta genetică influențează modul în care mitocondriile răspund la stres, modul în care calciul este mobilizat în celule și felul în care se activează răspunsurile imune. În această categorie se regăsesc sindroame precum Rett, Fragile X, Angelman, Phelan-McDermid sau anumite canalopatii sodice și calciice. Important este că niciuna dintre mutații nu are penetranță de 100%: expunerile ulterioare decid dacă vulnerabilitatea devine boală.
2. A doua lovitură: activarea timpurie a CDR
Expunerile din sarcină și primele luni de viață joacă un rol esențial. Printre factorii identificati se numără:
- poluanți atmosferici, pesticide, metale grele;
- infecții materne, febră sau autoanticorpi ce interferează cu dezvoltarea fetală;
- anumite medicamente (ex. valproat, unele antidepresive);
- condiții metabolice materne precum diabetul sau preeclampsia.
Această activare precoce a CDR reorientează dezvoltarea metabolică și neuronală, afectând maturarea sistemului imunitar și a microbiomului.
3. A treia lovitură: persistența răspunsului de pericol
Expunerile repetate sau prelungite în primele 18–36 de luni duc la menținerea CDR, consumă resurse energetice necesare creierului în dezvoltare, perturba sinaptogeneza și blochează maturarea normală a circuitelor inhibitoare. Rezultatul este un profil de neurodezvoltare caracterizat prin hipersensibilitate senzorială, rigiditate comportamentală și dificultăți de comunicare.
Mecanisme suplimentare identificate
- Microbiomul intestinal reacționează la semnalele purinergice și poate amplifica CDR.
- Lipidele membranare se modifică sub acțiunea CDR, afectând stabilitatea sinaptică și semnalizarea.
- Organizarea metabolică postnatală este perturbată, afectând tranziția excitator–inhibitor necesară pentru dezvoltarea circuitelor corticale.
- Fragilitatea redox mitocondrială crește riscul de regresie în neurodezvoltare.
Implicații clinice și prevenție
Studiul sugerează că multe dintre formele de autism pot fi prevenite sau atenuate prin:
- identificarea precoce a vulnerabilităților metabolice în sarcină;
- reducerea expunerilor CDR-activante (poluanți, toxine, inflamație);
- optimizarea nutriției și metabolismului matern și infantil;
- tratamentul condițiilor medicale care concurează energetic cu dezvoltarea neurocognitivă;
- dezvoltarea terapiilor antipurinergice, capabile să reducă hipersensibilitatea la eATP.
Analogia cu fenilcetonuria arată că o predispoziție genetică severă poate fi neutralizată prin intervenție timpurie, iar modelul celor trei lovituri sugerează că până la 40–50% dintre cazurile de autism ar putea fi prevenite cu identificarea și gestionarea riscurilor.
Image by freepik on Freepik
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Nivelurile unui compus regăsit în laptele matern pot influența dezvoltarea obiceiurilor alimentare la sugari
- Fumatul pasiv fură copiilor 8,45 milioane de ani de viață sănătoasă anual
- Mersul la culcare devreme la preșcolari scade riscul de obezitate la adolescență
- Exercițiile fizice moderate până la viguroase în copilărie pot amâna semnificativ inițierea fumatului
- Copilul meu are autism?
- Raspuns urgent, va rog! Copil de 4 luni suspect de autism
- Elemente de autism?
- Caz de autism?
- Autism.. As dori să știu dacă băiețelul meu are autism
- Copil 3 ani cu tulburari de spectru autist?
- Autism copil 1 an si 6 luni
- Autism... se face tratament in Bulgaria?