Obiceiuri care afectează dantura

Parafuncțiile sunt acele mișcări anormale ale mandibulei (ale maxilarului inferior) și reprezintă obiceiuri vicioase repetitive precum scrâșnitul dinților, introducerea și păstrarea unor obiecte necomestibile în cavitatea bucală (precum pixul, cuie etc. ), spargerea de nuci între dinți, îndepărtarea dopului unei sticle cu dinții. În cazul copiilor, cele mai frecvente obiceiuri (parafuncții) sunt suptul degetului, interpunerea unui obiect de scris între dinți sau roaderea unghiilor.

Tipuri de obiceiuri nocive pentru dinți

Utilizarea dinților drept „unelte” apare atunci când arcadele dentare sunt folosite pentru o serie de „întrebuințări” neobișnuite și anormale precum: deschiderea cu dinții a unei sticle de bere, spargerea de nuci/alune/migdale între dinți, ruperea ambalajului unui produs alimentar, ruperea etichetei unui obiect de îmbrăcăminte. (5)

Mestecarea cuburilor de gheață și a alimentelor foarte dure reprezintă, de asemenea, un obicei vicios care poate dăuna dinților. (5)

Introducerea în cavitatea bucală și chiar suptul unor obiecte străine este, de asemenea, un obicei vicios sau o parafuncție care apare mai frecvent în perioada copilăriei, dar există și adulți care adoptă acest obicei. Obiectele introduse în cavitatea bucală sunt, cel mai frecvent, instrumentele de scris, cuie sau alte obiecte de uz casnic, de dimensiuni mici.
  
Roaderea unghiilor este un obicei vicios, care se poate manifesta la orice vârstă, dar care debutează frecvent la vârsta copilăriei. De cele mai multe ori acest obicei poate indica o stare de anxietate, un stres psihic, fiind considerat o conduită auto-mutilantă. (7)

Suptul degetului presupune introducerea degetului în cavitatea bucală, interpus între arcadele dentare, iar pacientul, de regulă copilul, mimează suptul. Acest obicei poate fi considerat relativ normal până la vârsta de 1-2 ani. Copilul va introduce, în general, indexul (degetul mare) între arcadele dentare, mimând suptul sau poate introduce mai multe degete în același timp. (4)

Bruxismul reprezintă „scrâșnitul ” sau „scârțăitul” dinților, iar acest obicei apare atât pe parcursul zilei, cât și noaptea. Deși nu există o anumită vârstă predominantă pentru această parafuncție, se pare că adulții sunt mai afectați decât copiii. De asemenea, multe persoane pot suferi la un moment dat de bruxism, dar acest lucru să fie un obicei temporar. Deși de cele mai multe ori stresul psihic și stările de anxietate sunt cauza bruxismului, acesta apare și pe fondul unor probleme dentare, mai exact ocluzale – adică felul cum se produce „mușcătura” atunci când dinții intră în contact sau când persoana respectivă mănâncă ori vorbește. (1), (2), (3)

Ce efecte au aceste obiceiuri?

Utilizarea dinților drept „unelte” și mestecarea alimentelor foarte dure sunt dăunătoare arcadelor dentare, acționând ca un traumatism, care, dacă se produce repetitiv, poate determina fisuri și chiar fracturi ale dinților, probleme la nivelul gingiilor sau pot duce la uzuri patologice ale smalțului dentar.

Introducerea unor obiecte străine între arcadele dentare în mod repetitiv, pe termen lung, determină, de asemenea, efecte negative asupra țesuturilor cavității bucale, depinzând și de vârsta la care acest obicei este adoptat. În cazul copiilor, acest obicei poate duce la anomalii dento-maxilare, atunci când dinții și maxilarele se vor dezvolta anormal. În cazul adulților, vor suferi țesuturile dentare și parodontale (gingiile), dar și musculatura oro-facială.
   
Suptul degetului este frecvent în rândul copiilor și efectele negative pe care le-ar putea produce depind de durată, frecvență, de tehnică și de vârsta până la care se manifestă. Astfel, nu în toate cazurile pot apărea probleme ale țesuturilor maxilo-faciale. Cu toate acestea, anomaliile dento-maxilare care pot fi determinate de acest obicei nu sunt de neglijat. (7)
   
În ceea ce privește mestecarea cuburilor de gheață, sunt două modalități prin care această parafuncție este dăunătoare dentiției: în primul rând temperatura foarte scăzută poate produce leziuni ale pulpei dentare sau hipersensibilitate dentară, iar în al doilea rând pot apărea microfisuri sau chiar fracturi pe suprafețele dentare, care în timp determină probleme dentare mult mai grave. (5)

Roaderea unghiilor poate duce la resorbții radiculare (rădăcinile dinților definitivi se resorb în mod patologic) pe fondul forțelor anormale care se dezvoltă la acest nivel. (7)

În ceea ce privește bruxismul, efectele negative asupra cavității bucale și țesuturilor oro-maxilo-faciale pot fi importante. În primul rând, suprafețele dinților se vor abraza patologic (adică se uzează într-un ritm mult mai rapid decât în mod normal), iar în același timp vor suferi țesuturile parodontale – gingiile și osul alveolar – structuri care susțin dinții în cavitatea bucală. Totodată, această parafuncție afectează musculatura oro-facială și, în timp, poate duce și la probleme la nivelul articulației temporo-mandibulare (articulația dintre mandibulă și oasele maxilare) și poartă denumirea de disfuncții temporo-mandibulare. (6)

Recomandări

În cazul utilizării dinților drept „unelte” este indicată stoparea, cât mai repede posibil a acestui obicei. Medicul dentist poate realiza tratamentele, în cazul în care această parafuncție a determinat probleme dentare sau parodontale (gingivale). Aceleași aspecte sunt recomandate și în cazul mestecării intempestive a cuburilor de gheață sau a alimentelor foarte dure. (5)

În ceea ce privește introducerea între arcadele dentare a unor obiecte străine, cel mai indicat tratament este stoparea acestui obicei. Conștientizarea de către persoana în cauză a nocivității acestor parafuncții este recomandată încă din stadiile incipente. În acest sens medicul dentist poate avea un rol important, în cazul controalelor regulate, fiindcă acesta va putea observa primele simptome la nivelul cavității bucale și va putea face recomandări pacientului. (5)

Deoarece suptul degetului are printre cauze, de cele mai multe ori, și o componentă psihologică, este bine ca tratamentul în acest caz să se facă gradual, în timp, cu ajutor specializat. Unii autori consideră ca este bine să se aștepte până după vârsta de 6-7 ani pentru a interveni terapeutic și este foarte important ca și copilul să își dorească să renunțe la acest obicei. În caz contrar, pot apărea stări depresive. Colaborarea copilului este foarte importantă în acest caz. (7)

Roaderea unghiilor este un obicei care poate fi stopat, desigur în colaborare cu persoana/copilul în cauză. De mare ajutor în acest sens sunt fie aplicarea pe unghii a unor lacuri de unghii (transparente sau nu) cu gust puternic amar, fie - în cazul fetițelor – a aplicării unghiilor false. 

Deoarece bruxismul este des întâlnit atât în rândul adulților, cât și al copiilor, acesta trebuie depistat cât mai repede posibil pentru a putea fi stopat. De aceea, controalele regulate la medicul dentist sunt importante, acesta putând observa anumite modificări la nivelul dinților și gingiilor. În cazul în care medicul suspicionează bruxismul, acesta se poate adresa atât pacientului cu întrebări legate de acest subiect sau chiar familiei, mai ales în cazurile de bruxism nocturn. Tratamentul în cazul bruxismului este complex și se adresează în primul rând relațiilor de ocluzie dentară (felul cum se „întrepătrund” suprafețele dentare atunci când cavitatea bucală este închisă sau pe parcursul masticației). În paralel cu această etapă medicul poate indica și purtarea unei gutiere ocluzale (un dispozitiv care acoperă suprafețele dentare), mai ales pe timpul nopții. De asemenea, pacientului i se recomandă să evite consumul de cafeină, alcool și chiar să urmeze ședințe de fizioterapie.

Astfel de parafuncții sau obiceiuri pot dăuna în mare măsură sănătății cavității bucale și celorlalte structuri oro-maxilo-faciale. De aceea este importantă evitarea acestora, iar dacă efectele negative sunt deja vizibile, adresați-vă medicului dentist.