Orele lungi de lucru pot modifica structura creierului (studiu ocupațional)

Un studiu pilot realizat în Coreea de Sud de o echipă de cercetători de la Universitatea Yonsei, Universitatea Chung-Ang și Universitatea Națională Pusan sugerează că munca excesivă, definită ca peste 52 de ore pe săptămână, poate modifica structura creierului, în special în regiunile implicate în reglarea emoțională și funcțiile executive, precum memoria de lucru și capacitatea de luare a deciziilor.
Problematica orelor de muncă extinse este de actualitate în societățile moderne, fiind asociată cu riscuri sporite de boli cardiovasculare, tulburări metabolice și probleme de sănătate mintală. Organizația Internațională a Muncii estimează că munca excesivă contribuie anual la peste 800.000 de decese la nivel global, reflectând impactul său major asupra sănătății publice. În ciuda numeroaselor date despre consecințele psihologice și comportamentale ale suprasolicitării profesionale, efectele directe asupra morfologiei cerebrale sunt mult mai puțin înțelese.

Despre studiu

Pentru a explora legătura dintre orele de muncă și modificările cerebrale structurale, cercetătorii au utilizat date din Gachon Regional Occupational Cohort Study (GROCS), un studiu ocupațional desfășurat în Coreea de Sud. În perioada 2021–2023, 137 de participanți din domeniul sănătății au fost invitați să efectueze o examinare RMN suplimentară, iar 110 au fost incluși în analiza finală (46 asistenți medicali, 36 infirmieri și 28 medici).

Dintre aceștia, 32 de persoane (28%) lucrau peste 52 de ore pe săptămână, în timp ce restul aveau un program standard. Cei care munceau ore excesive erau, în general, mai tineri, cu mai puțină vechime în muncă și mai bine educați decât colegii lor cu program normal.

Pentru analiza modificărilor cerebrale, au fost utilizate două metode avansate:

•  Morfometria bazată pe voxeli (VBM), o tehnică imagistică ce compară volumul substanței cenușii în diverse regiuni cerebrale.
•  Analiza atlas-based, care identifică și compară regiuni cerebrale bine definite pe baza unor hărți standardizate.

Rezultatele obținute

Analizele comparative au evidențiat diferențe semnificative între lucrătorii cu program prelungit și cei cu program standard, în special în regiunile cerebrale asociate cu funcțiile executive și reglarea emoțională.

Concret, volumul girusului frontal mijlociu a fost cu 19% mai mare la lucrătorii cu ore excesive, comparativ cu cei cu program standard. Această regiune este implicată în atenție, memoria de lucru și procesarea limbajului.

Morfometria bazată pe voxeli a identificat creșteri de volum în 17 regiuni cerebrale, inclusiv:

•    Girusul frontal superior, responsabil pentru planificare și luarea deciziilor.
•    Insula, implicată în integrarea feedbackului senzorial și autonom, conștientizarea de sine și procesarea emoțiilor.

Aceste modificări ar putea reflecta răspunsuri neuroadaptive la stresul profesional cronic. Cu toate acestea, mecanismele precise rămân nesigure și speculative.

Concluzii și implicații

Autorii subliniază că studiul este observațional și de dimensiuni reduse, deci nu permite concluzii ferme privind relația cauzală. Nu este clar dacă modificările observate sunt consecințe ale supramuncii sau factori predispozanți.

Cu toate acestea, aceste descoperiri reprezintă un prim pas important în înțelegerea legăturii dintre suprasolicitarea profesională și sănătatea cerebrală. Volumul crescut în regiunile implicate în cogniție și emoție poate oferi o bază biologică pentru dificultățile cognitive și emoționale raportate de persoanele suprasolicitate.

Cercetătorii recomandă desfășurarea unor studii longitudinale și multimodale pentru a confirma aceste rezultate și a clarifica mecanismele implicate. În plus, subliniază importanța recunoașterii supramuncii ca o problemă de sănătate ocupațională, sugerând politici instituționale menite să limiteze orele de muncă excesive, în scopul protejării sănătății cognitive și emoționale a angajaților.