Paraziții intestinali

Paraziții intestinali sunt agenți patogeni biologici care pătrund la nivelul tractului gastro-intestinal prin diferite căi şi determină infestarea mucoasei intestinale, cu apariția secundară a infecțiilor parazitare la acest nivel (parazitoze intestinale).

Parazitozele intestinale reprezintă o infecție parazitară datorată prezenței la nivelul tractului gastro-intestinal a unui parazit, care inițial determină infestarea aparatului digestiv.

Infestarea cu paraziți apare în urma interacțiunii agentului patogen cu factorii protectori ai mucoasei intestinale, care determină reacții de apărare ale organismului gazdă. Relația care apare între agentul patogen şi organismul gazdă nu este cunoscută pe deplin şi este complexă: în anumite cazuri, agentul patogen ajuns la nivelul aparatului digestiv este distrus, în unele cazuri parazitul persistă la nivelul tractului gastro-intestinal fără să determine apariția bolii, iar în alte cazuri agentul patogen determină apariția parazitozei intestinale şi uneori chiar a decesului.

Parazitozele intestinale reprezintă unul din cei mai importanți factori de îmbolnăvire şi mortalitate în numeroase zone geografice. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Paraziții sunt factorii etiologici care determină apariția parazitozelor intestinale. Aceşti agenți patogeni biologici pot fi împărțiți în trei categorii: protozoare, helminți şi artropode.

Protozoarele sunt microorganisme unicelulare care prezintă capacitate de multiplicare la nivelul organismului gazdă şi pot determina apariția unor afecțiuni extrem de severe, precum amoebiaza, balantidioza, coccidioza, lambliaza, giardiaza, microsporidioza. Protozoarele sunt reprezentate de Giardia lamblia, Entamoeba histolytica şi Balantidium coli.

Helminții sunt microorganisme pluricelulare care determină infestarea tractului gastro-intestinal, cu apariția unei boli localizate la nivel digestiv sau a unei boli sistemice, în funcție de agentul patogen implicat. Astfel:

• Cestodele sunt reprezentate de T. saginata, T. solium, Diphyllobotrium latum şi pot determina apariția echinococozei, a teniazei sau a botriocefalozei.
• Nematodele sunt reprezentate de Trichinella spiralis, Ascaris lumbruicoides, Oxiuris vrmicularis şi Trichuris trichiura şi pot determina trichineloză, ascaridioză, oxiuroză sau tricocefaloză.
• Trematodele sunt reprezentate de Fasciola hepatica şi Schistosoma japonicum şi pot determina fascioloză sau schistosomiază.

Pot fi descrişi anumiți factori favorizanți care pot facilita apariția parazitozelor intestinale:

• Clima
• Temperaturile crescute
• Scăderea sistemului imunitar
• Administrarea excesivă de medicamente imunosupresoare
• Condiții igieno-sanitare deficitare. [1], [2], [3], [4]

Patogenie

Pot fi descrise multiple mecanisme de acțiune ale parazițiilor la nivelul organismului gazdă (în special la nivelul mucoasei intestinale):

• Acțiune anticoagulantă, inflamatoare, locală, în urma eliberării de exotoxine sau endotoxine.
• La nivelul mucoasei intestinale, paraziții pot determina apariția unor leziuni inflamatorii sau traumatice, cu evoluție spre atrofia şi exfolierea mucoasei intestinale, cu apariția secundară a sindromului de malabsorbție-maldigestie şi reducerea capacității de apărare antiinfecțioasă a mucoasei intestinale.
• Antigenele parazitare pot determina apariția unei reacții de hipersensibilitate a organismului gazdă, pe fond alergic.
• Agentul patogen prezintă un mecanism de acțiune mecanic, cu iritarea mucoasei intestinale prin eliberarea de toxine parazitare, cu apariția unor reflexe patologice secundare perturbării peristaltismului intestinal. [1], [2], [4]

Semne şi simptome clinice

Manifestările clinice care apar în majoritatea cazurilor de parazitoze intestinale siunt reprezentate de dureri abdominale, febră, cefalee, tuse, diaree, prurit, hepatomegalie, anorexie, scădere ponderală, sindrom de malabsorbție.
Cele mai frecvente parazitoze intestinale întâlnite în practica medicală sunt reprezentate de lambliază (giardiază), ascaridioză, oxiuroză şi trichineloză.

Lambliaza (Giardioza) este o parazitoză intestinală determinată de Giardia lamblia, apărută secundar infestării tractului gastro-intestinal cu protozoare (cea mai frecventă parazitoză determinată de protozoare). Transmiterea lambliazei se poate realiza în mod direct, de la om la om prin intermediul mâinilor murdare sau în mod indirect, prin consumarea de skimente sau ape contaminate.
Manifestările clinice specifice lambliazei sunt reprezentate de scădere ponderală, astenie, febră moderată sau subfebrilitate, grețuri, vărsături, apetit capricios, scaune diareice, de consistență apoasă, urât mirositoare, explozive; dureri abdominale, meteorism, cefalee, insomnie, anxietate, iritabilitate, erupții cutanate urticariene, constipație alternând cu diaree în unele cazuri.

Ascaridioza este o parazitoză intestinală apărută în urma infestării cu Ascaris lumbricoides. Boala se transmite în mod direct prin mâini murdare, în mod indirect prin alimente contaminate sau prin intermediul mecanismului fecal-oral.
Manifestările clinice specifice bolii sunt reprezentate de dureri abdominale, scaune diareice, vărsături, scădere ponderală, erupții cutanate urticariene, prurit, edem Quinke, agitație, iritabilitate, convulsii, insomnii.

Trichineloza este o parazitoză intestinală determinată de un parazit denumit Trichinella spiralis. Boala se transmite prin consumarea cărnii de porc, de mistreț sau de urs, care nu a fost prepată corespunzător din punct de vedere termic şi a duratei de preparare.
Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin dureri abdominale, vărsături, sindrom de deshidratare, diaree apoasă, sangvinolentă, astenie, febră, mialgii, durere în timpul masticației, edem periorbitar şi facial, disfagie, dispnee, paralizie spastică, adenopatie satelită şi cornaj. Deosebit de celelalte parazitoze intestinale, trichineloza poate prezenta manifestări clinice de encefalită, miocardită, meningită, afectarea nervilor cranieni şi convulsii.

Oxiuroza este o parazitoză intestinală apărută în urma infestării tractului gastro-intestinal cu Enterobius vermicularis. Transmiterea bolii se realizează prin intermediul lenjeriei sau a altor obiecte contaminate, precum şi prin intermediul mâinilor murdare. De asemenea, autoinfecția poate fi întâlnită prin gratajul anusului, ouăle ajungând în spațul subunghial, iar mai apoi fiind înghițite, prin ducrea mâinii la gură.
Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin dureri abdominale difuze şi recurente, prurit anal şi perianal nocturn, intens, grețuri, anorexie, tulburări de tranzit intestinal, prurit nazal, iritabilitate, insomnie. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic

În majoritatea cazurilor de parazitoze intestinale, hemoleucogramapoate indica apariția anemiei şi a eozinofiliei. În lambliază apar anemie hipocromă, hipomagnezemie, eozinofilie şi hio-gammaglobulinemie. În ascaridoză pot apărea hipereozinofilie (de până la 30%) şi leucocitoză. În trichineloză apare eozinofilie şi spre deosebire de celelalte parazitoze, creşterea valorilor lactatdehidrogenazei (LDH) şi a creatinfosgokinazei (CPK). În oxiuroză se decelează eozinofilie.

Diagnosticul paraclinic de parazitoză intestinală se pune pe baza testeor serologice şi a examenului coproparazitologic. Astfel:

• Diagnosticul de lambliază se pune pe baza datelor clinice menționate anterior şi pe baza următoarelor investigații paraclinice: examen parazitologic, biopsie şi examen histopatologic, determinarea anticorpilor serici îndreptați îmotriva antigenelor de suprafață ale giardiei, metoda imunoenzimatică ELISA.
• Diagnosticul de ascaridioză se pune pe baza tabloului clinic prezentat anterior, pe baza anchetei epidemiologice şi pe baza examenului coproparazitologic (identificarea agentului patogen în componența materiilor fecale).
• Diagnosticul de trichineloză se pune pe baza datelor clinice prezentate anterior şi pe baza următoarelor investigații paraclinice: prezența eozinofiliei, determinaea reacțiilor serologice specifice-reacția de aglutinare şi floculare.
• Diagnosticul de oxiuroză se pune pe baza tabloului clinic prezentat anterior şi pe baza examenului coproparazitologic. [1], [2], [3], [4]

Tratament

Tratamentul lambliazei presupune respectarea unor măsuri igieno-dietetice şi administrarea unor medicamente precum Metronidazol, Tinidazol, Quinacrină sau Furazolidon.

Tratamentul ascaridiozei se realizează prin respectarea unor măsuri igieno-dietetice şi administrarea de Albendazol, Mebendazol, Palmoat de pyrantel, Levamisol sau derivați de piperazină (precum Nematocton).

Tratamentul trichinelozei se realizează prin administrarea de antibiotice precum Albendazol, Thiabendazol sau Mebendazol. Administrarea de antiinflamatoare precum Prednison poate fi, de asemenea, eficientă.

Tratamentul oxiurozei presupune respectarea unor măsuri de igienă corporală (precum tăierea unghiilor, spălarea mâinilor, fierberea lenjeriei de corp şi de pat) şi administrarea tratamentului medicamentos cu Mebendazol, Palmoat de pyrantel, Nematocton sau Palmoat de piriviniu. [1], [2], [3], [4]