Viermii intestinali la copil - ce trebuie să știm

Afecțiunile digestive caracterizate prin apariția viermilor intestinali la copii poartă denumirea de parazitoze și reprezintă o cauză importantă de îmbolnăvire și de deces în rândul copiilor de pretutindeni.

Viermii intestinali apăruți la copii în cazul parazitozelor, poartă denumirea de paraziți. Aceștia sunt reprezentați de helminți, artropode sau protozoare, care infestează organismul uman și determină apariția parazitozei intestinale.

Parazitozele digestive sunt datorate atât apariției parazitului în organismul uman, cât și reacțiilor de apărare ale organismului uman față de agentul patogen prezent.

Relația care există între parazitul intestinal și organismul gazdă este una complexă: există cazuri în care organismul uman reuțețte să distrugă paraziții prin intermediul reacțiilor de apărare, există cazuri în care parazitul supraviețuiește în interiorul organismului uman, fără să determine îmbolnăvirea acestuia și există cazuri în care paraziții dată ajunși în interiorul organismului uman determină apariția bolii și chiar a decesului, în absența tratamentului corespunzător.

Conform datelor din literatura de specialitate, virmii intestinali sunt mai frecvent întâlniți în rândul copiilor. Apariția parazitozelor digestive este legată și de anumiți factori de mediu, precum condițiile igieno-sanitare ale persoanei în cauză, clima, anumite tratamente (precum administrarea de imunosupresoare), etc. [1], [3], [4], [5]

Care sunt tipurile de viermi intestinali întâlnite la copii?

Viermii intestinali sau paraziții pot fi clasificați în trei clase: artropode, helminți și protozeoare.

Helminții sunt organisme pluricelulare care nu au capacitatea de multiplicare. Helminții sunt reprezentați de cestode (care determină apariția echinococozei sau a teniazei), nematode intestinale (care determină oxiuroza, ascaridoza, tricocefaloza, etc.) sau tisulare (care determină filarioza, capilarioza, trichineloza, etc.) și trematode (care determină apariția fasciolozei, metagonomiazei, clornorochiazei sau a schistosomiazei).

Protozoarele sunt organisme unicelulare care au capacitatea de a se multiplica în interiorul organismului gazdă. Afecțiunile parazitare care pot fi determinate de protozoare sunt reprezentate de balantidioza, amoebiaza, coccidioza, lambliaza (giardioza) și microsporidioza.

Aceste detalii sunt deosebit de importante din punct de vedere al manifestărilor clinice, din punct de vedere al anchetei epidemiologice și pentru administrarea tratamentului specific. [1], [3], [4], [5]

Care este mecanismul de acțiune al viermilor intestinali la copii?

Odată ajunși în interiorul organismului uman, paraziții acționează cu predominanță la nivelul intestinului, prin intermediul unuia din următoarele mecanisme patogenice:

• Acțiune mecanică și iritativă asupra mucoasei intestinale; paraziții eliberează la nivel local toxine parazitare, care determină tulburări tonomotorii la nivel intestinal, cu apariția secundară a reflexelor patologice la distanță.
• Antigenele parazitare ajunse în interiorul organismului uman, determină sensibilizarea alergică a pacientului, cu numeroase manifestări clinice și paraclinice utile pentru diagnostic (precum apariția reacției Casoni în cazul chistului Hidatic, eozinofilia, etc.).
• Odată ajunși la nivel intestinal, paraziții duc la apariția unor leziuni locale morfologice, inflamatorii sau traumatice, care evoluează ulterior prin atrofiere și exfoliere vilozitară, cu scăderea secundară a capacității organismului de apărare antibacteriană și apariția maldigestiei și a malabsorbției.
• Paraziții ajunși la nivel intestinal elimină endotoxine și exotoxine, cu acțiune locală, inflamatorie și anticoagulantă. [1], [2]

Care sunt manifestările clinice specifice viermilor intestinali la copii?

Numeroase boli parazitare înregistrate la copii sunt asimptomatice. Multe alte parazitoze determină apariția unor manifestări clinice banale. Totodată, sun anumite parazitoze care se aseamănă din punct de vedere al manifestărilor clinice.

Manifestările clinice înregistrate cel mai frecvent în cadrul parazitozelor pediatrice sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Dureri abdominale cefalee
• Diaree
• Febră
• Cefalee
• Uneori tuse
• Prurit.

La examinarea clinică a copilului cu diferite tipuri de parazitoze pot fi decelate hepatomegalia, semne clinice specifice stării de denutriție, semne clinice specifice sindromului d emalabsorbție și anorexie. [1], [2], [3], [4], [5]

Care sunt principalele tipuri de parazitoze întâlnite în pediatrie?

Principalele tipuri de parazitoze întâlnite în pediatrie sunt reprezentate de următoarele afecțiuni: giardioza (sau lambliaza), ascaridioza, oxiuroza și trichineloza. Acestea reprezintă cele mai frecvente afecțiuni determinate de viermii intestinali la copii.

În continuare vom prezenta mai pe larg fiecare din cele patru afecțiuni parazitare:

Gairdioza sau lambliaza

Este o boală parazitară intestinală, secundară infestării organismului uman cu un protozoar flagelat cunoscut sub denumirea de „Giardia lamblia”. Giardioza este cea mai frecventă boală parazitară a copilului.

Transmiterea giardiozei se realizează fie direct, de la un individ la altul prin intermediul mâinilor murdare, fie în mod indirect, prin contactul cu apa sau alimentele contaminate de acest parazit.

Boala debutează brusc sau insidios și se caracterizează din punct de vedere clinic prin trei tipuri de manifestări clinice (manifestări nervoase, digestive și alergice), însoțite de scădere în greutate, astenie și febră moderată sau subfebrilități.

• Manifestările clinice digestive apărute în cazul giardiozei sunt reprezentate de dureri abdominale, inapetență, diaree apoasă, grețuri, vărsături, meteorism, scaune explozive și urât mirositoare. În anumite cazuri apare alternanța constipație/diaree și pot apărea scaune păstoase, decolorate, fetide, aseănătoare celor din cadrul sindromului celiac.
• Manifestările clinice nervoase specifice giardiozei sunt reprezentate de cefalee, anxietate, insomnie, iritabilitate, pavor nocturn.
• Manifestările alergice specifice giardiozei sunt reprezentate de apariția unei erupții urticariene însoțită de prurit.

Ascaridioza

Este o boală parazitară secundară infestării cu parazitul Ascaris lumbricoides. Boala se poate transmite de la om la om prin intermediul mâinilor murdare, prin intermediul apei sau a alimentelor contaminate sau prin mecanism fecal-oral.

Ascaridioza prezintă trei stadii de evoluție și se manifestă clinic în funcție de acestea. În primul stadiu de evoluție, stadiul larvar, boala prezintă un tablou clinic asemănător unei pneumonii, caracterizat prin tuse spastică cu expectorație, febră, dureri toracice și rar hemoptizie. Aceste manifestări clinice alcătuiesc așa numitul „sindrom Loffler”, specific ascaridozei. La examinarea clinică a copilului bolnav pot fi decelate dispnee, tirajul intercostal și wheezingul (respirația șuierătoare).

În stadiul adult de evoluție, ascaridioza se caracterizează clinic prin trei tipuri de manifestări clinice: digestive, alergice și neuropsihice.

• Manifestările clinice digestive sunt reprezentate de: dureri abdominale, scădere ponderală, diaree și vărsături. Paraziții sunt eliminați, în anumite cazuri, prin intermediul vărsăturilor și a scaunelor diareice.
• Manifestările clinice alergice sunt reprezentate de: erupție urticariană, prurit tegumentar și edem Quinke.
• Manifestările clinice neuropsihice sunt repreznetate de următoarele aspecte patologice: agitație, insomnie, iritabilitate și convulsii.

Oxiuroza

Este o boală parazitară, secundară infestării cu Enterobius vermicularis. Transmiterea bolii se poate realiza prin intermediul mâinilor murdare sau în urma contactului cu obiecte contaminate (precum lenjerie, etc. ).

Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin manifestări digestive, manifestări nervoase și prurit anal și perianal intens, apărut mai frecvent seara, în contextul în care femela depune ouăle.

• Manifestările clinice digestive apărute în cadrul oxiurozei sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice: dureri abdominale recurente și difuze, grețuri, anorexie, rar tulburări de tranzit intestinal.
• Manifestările clinice nervoase sunt reprezentate de: prurit nazal, scăderea randamentului școlar, iritabilitate, insomnie și pavor nocturn.

Trichineloza

Este o boală parazitară, secundară infestării organismului cu parazitul Trichinella spiralis. Boala apare în urma consumării cărnii de porc, mistreț sau un alt animal, care conține larve închistate și nu este suficient de bine preparată termic.

Boala devine clinic manifestă la aproximativ 24 de ore de la consumarea cărnii infestate. Manifestările clinice apărute în prima săptămână de la infestare, sunt reprezentate de dureri abdominale, diaree apoasă sau cu sânge, vărsături, manifestări alergice (erupție urticariană și prurit tegumentar) și deshidratare.

Manifestările clinice apărute în cadrul bolii, la două sau trei săptămâni de la infestare, sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice: astenie, febră 40 de grade Celsius, durere la masticație, edem facial și periorbital, paralizie spastică, mialgii, disfagie, dispnee, adenopatie satelită, cornaj. În caz de afectare a cordului poate apărea miocardita, iar în cazul afectării cerebrale pot apărea meningita, encefalita, afectarea unor nervi cranieni și convulsii. [1], [2], [3], [4], [5]

Cum pot fi diagnosticați viermii intestinali la copii?

Diagnosticarea infecțiilor parazitare determinate de virmii intestinali la copii se poate realiza prin efectuarea unor investigații biologice, precum testele serologice (utile în cazul bolilor parazitare severe, precum amoebiaza invazivă, trichineloza sau echinococoza) sau examenul coproparazitologic (investigația de elecție pentru diagnosticul infecțiilor parazitare determinate de protozeoare sau helminți).

De asemenea, există anumite investigații de laborator și imagistice, a căror rezultate pot sugera prezența bolilor parazitare. Astfel, Hemoleucograma indică întotdeauna anemie și eozinofilie, în cazul bolilor parazitare.

Radiografia cu substanță de contrast poate fi utilă în cazul anumitor boli parazitare, precum ascaridioza. Pe examenul radiologic, ascarizii pot fi vizualizați prin apariția unor defecte de umplere cu aspect cilindric. În cazul infestațiilor parazitare masive, pot fi prezente defectele de umplere cu aspect striat, datorate aglomerării maselor de viermi intestinali la nivelul ileonului.

Fiecare boală parazitară prezintă metodă proprie de diagnosticare. Astfel în cazul giardiozei pot fi identificați paraziții în componența sucului duodenal, prin intermediul tubajului, iar în urma efectuării examenului parazitoliogic pot fi evidențiate chistele specifice, cu eliminare intermitentă. De asemenea, în cazul giardiozei, hemoleucograma prezintă eoxinofilie și anemie hipocromă, iar examenul biochimic al sângelui evidențiază prezența hipogammaglobulinemiei și a hipomagnezemiei.

Diagnosticul de ascaridioză este pus pe baza examenului coproparazitologic, care permite identificarea ouălelor de paraziți și chiar a paraziților adulți în componența materiilor fecale. Hemoleucograma evidențiază prezența hipereozinofiliei și a leucocitozei. Radiografia pulmonară efectuată în stadiul larvar de evoluție a bolii permite identificarea unui infiltrat rotund fugace, specific infestării parazitare (infiltyrat care poartă dneumirea de „infiltrat Loffler”). Radiografia abdominală permite identificarea parazitului sub aspectul unor structuri liniare simple. Ecografia abdominală evidențiază viermii intestinali sub aspectul unor formațiuni cilindrice, mobile și hiperecogene. Examenul baritat permite identificarea paraziților sub forma unor defecte de umplere filiforme.

Investigația de elecție utilizată pentru diagnosticarea oxiurozei este reprezentată de testul cu celofan adeziv („scotch test”), deoarece examenul coproparazitologic este, de cele mai multe ori, negativ în acest caz. Testul cu celofan adeziv presupune aplicarea perianală a unei benzi adezive, transparemte, dimineața la trezirea din somn. Ulterior, banda adezivă este detașată și examinată la microscopuloptic, unde pot fi vizualizate ouăle de parazit. Copilul în cauză este considerat neinfestat atunci când nu sunt depistate ouă d eparazit la cinci teste cu celofan adeziv. La examinarea macroscopică a materiilor fecale pot fi identificați, în anumite circumstanțe, paraziții adulți, care sunt asemănători unor fire de ață albă. Hemoleucograma efectuată în acest caz permite identificarea eozinofiliei în aproximativ 5-20% din cazuri.

Pentru diagnosticarea trichinelozei se poate efectua biopsie musculară urmată de examen histopatologic, reacții serologice (reacția de floculare și de aglutinare) sau testul cutanat. Toate acestea însă devin concludente doar după trei săptămâni de la debutul bolii. Intradermoreacția cu antigen larvar poate fi și ea utilă, prezentând o sensibilitate ridicată, cuprinsă între 85 și 100%. Hemoleucograma evidențiază eozinofilie marcată, iar examenul biochimic al sângelui indică creșterea valorilor lactatdehidrogenazei și a fosfocreatinkinazei.

Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de boli parazitare se recomandă coroborarea datelor clinice (tabloul clinic prezent), cu datele paraclinice (rezultatele obținute în urma efectuării investigațiilor de laborator și imagistice) și cu datele epidemiologice (efectuarea anchetei epidemiologice). [1], [2], [3], [4], [5]

Cum pot fi tratați viermii intestinali la copii?

Când vine vorba despre viermii intestinali la copii, există două tipuri de tratament: tratamentul profilactic și tratamentul curativ.

Tratamentul profilactic al viermilor intestinali la copii presupune respectarea cu strictețe a regulilor de igienă personală (apălarea atentă a mâinilor înainte de masă, tăierea unghiilor, deoarece în mediul subunghial se pot află numeroși paraziți, spălarea la temperaturi înalte a lenjeriei de corp și de pat, respectarea igienei corporale) și alimentară, prepararea alimentelor prin fierbere (prepararea termică corespunzătoare).

Tratamentul curativ administrat în cazul viermilor intestinali la copii presupune utilizarea diferitelor medicamente antimicotice și a altor tipuri de medicamente special concepute pentru distrugerea și îndepărtarea paraziților și a ouălelor de paraziți ajunși în interiorul organismului uman.

• Astfel, în giardioză se poate administra Furazolidon, Metronidazol, Quinacrină sau Tinidazol.
• În ascaridioză se poate administra Albendazol, Levamisol, Mebendazol, Nematocton (derivați de piperazină) sau Combantrin (palmoat de pyrantel).
• În oxiuroză se poate administra Mebendazol, Combantrin (palmoat de pyrantel), Nematocton sau Vemigal (palmoat de piriviniu).
• În trichineloză s epoate administra Albendazol, Thiabendazol sau Mebendazol.
• În formele severe de trichineloză, însoțită de miozită, afectarea cardiacă sau cerebrală, se recomandă administrarea, pe lângă tratamentul antimicotic prezentat anterior, a tratamentului antiinflamator cu Prednison, pe durata a cinci zile.

Toate aceste medicamente prezentate anterior sunt recomandate în cazul formelor mai severe de parazitoze. În cazul infestațiilor parazitare ușoare, fără complicații, se recomandă repaus la pat, administrarea de analgzice și antiinflamatoare. [1], [2], [3], [4], [5]

Care este prognosticul infestării cu viermi intestinali la copii?

În contextul diagnosticării precoce şi administrării tratamentului corespunzător, majoritatea bolilor parazitare prezintă un prognostic favorabil.

Bolile parazitare pot prezenta evoluție acută, cu vindecare spontană sau pot prezenta evoluție cronică, cu numeroase recidive, cu diaree trenantă, sindrom de malabsorbție, inapetență, scădere ponderală, paloare sau retard somatic sau neuropsihic.

Dintre complicațiile bolilor parazitare amintim următoarele aspecte patologice:

• colecistită
• angiocolită
• sindroame pluricarențiale datorate malabsorbției
• hepatită colestatică secundară
• gastrită de reflux
• icter obstructiv
• ocluzie intestinală
• peritonită
• apendicită acută
• pancreatită acută
• perforarea peretelui intestinal
• abces hepatic
• escoriații şi eczematizări perianale
• leziuni de grataj suprainfectate
• salpingite
• vulvovaginite
• miocardită
• toxemie
• meningo-encefalită
• pleurezie
• pneumonie
• nefrită.