Toxocaroza

Toxocaroza este o parazitoza intestinala intalnita frecvent in randul populatiei ce locuieste in mediul rural. Contaminarea copiilor se produce in mod ocazional, parazitii fiind proprii animalelor din gospodarii, indeosebi caini si pisici. Contactul strans al copiilor cu aceste animale favorizeza infestarea. La nivel global are o incidenta relativ scazuta, comparativ cu giardioza, ascariaza sau oxiuraza.

Debutul bolii este brutal prin febra, astenie (oboseala), scadere in greutate. La nivelul pielii subiectul manifesta o simptomatologie alergica insotita de prurit (mancarime) intens. Copilul contaminat poate prezenta: greutate in respiratie (dispnee), hepatomegalie (marire de volum a ficatului) simtita la palpare, semne evocatoare de afectare neurologica sau oftalmologica.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic si paraclinic. Eozinofilia inregistreaza valori alarmante. Afectarea ariei pulmonare se evidentiaza cu ajutorul radiografiei, iar atingerea oculara se remarca prin examen fund-ochi (FO).

Diagnosticul de certitudine se sustine prin demonstrarea titrurilor crescute de anticorpi anti antigen ascaridian.

Tratamentul este medicamentos, sub prescriptia doctorului; terapia va viza atat distrugerea parazitului, cat si ameliorarea simptomatologiei la nivelul organelor tinta unde se localizeaza parazitul.

Toxocaroza este o boala parazitara provocata de infectia cu larve de ascaris ai cainilor si pisicilor. Sub aceasta denumire se intalneste in literatura de specialitate Larva migrans visceralis (LMV).

Etiologie

Parazitul adult este Toxocara cani ce tarieste la caine si Toxocara cati ce se regaseste in organismul pisicii. Omul este o gazda intermediara; infestarea se produce in mod ocazional.
Animalele infestate din gospodarii vor contamina solul prin intermediul materiilor fecale ce contin oua de paraziti embrionate. O igiena defectuoasa (ingestia de fructe si legume spalate necorespunzator sau consumate ca atare) sau geofagia (ingestia de pamant) prescolarilor face posibila infestarea copiilor. Odata ajunse in tractul digestiv, ouale embrionate localizate la nivelul intestinului devin larve, iar de aici migreaza (larva migrans) la organe: ficat, cord, pulmon, creier, glob ocular. Din acest punct nu-si mai pot continua ciclul evolutiv si se inchisteaza. Chistul este un granulom eozinofil parazitar care exercita efecte sistemice. Evolutia lui duce in timp la necroza si in doi ani la calcificare.

Semne si simptome

Simptomatologia Toxocarozei este specifica unei boli grave, initial greu de diagnosticat.
In Larva migrans visceralis (LMV) boala prezinta un debut acut, manifestat prin: sindrom febril, fatigabilitate (oboseala), inapetenta (scaderea poftei de mancare), anorexie si scadere ponderala (pierdere in greutate). La nivelul tegumentelor pot exista eruptii cutanate maculo-papuloase cu caracter urticarian si insotit de wheezing-ul recurent sau permanent. Subiectul poate manifesta si o dispnee severa, fara tendinta la autolimitare sau cu raspuns prompt la terapia antiasmatica.

Tabloul clinic poate fi insotit de hepatomegalie in cazul atingerii ficatului, depistata la palparea abdomenului sau ecografic. Daca Larva migrans ajunge la nivelul creierului apare un sindrom neurologic sugestiv pentru existenta unei encefalite sau convulsii. Atingerea globului ocular va fi evidentiata prin simptomatologia oftalmologica, care prin examenul fund de ochi (FO) se dovedeste a fi determinata de un granulom retinian pseudotumoral.

Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul de toxocaroza este greu de stabil initial, avand in vedere incubatia variabila (saptamani, luni) a agentului etiologic. Pe baza examenului clinic si paraclinic se va descoperi etiologia bolii. Astfel, prin hemograma se va evidentia hiperleucocitoza, uneori cu aspect pseudoleucemic (40.000 - 60.000 leucocite/mm3), eozinofilia atingand valori alarmante de 75-80%.

Se regasesc in tabloul clinic si alte semne inflamatorii: valori ridicate ale VSH-ului si ale proteinei C reactive.

Radiografia pulmonara nu este sugestiva pentru confirmarea diagnosticului. Pe film se evidentiaza hiperinflatie, imagini hilifuge si infiltrate fugace.

Examenul coproparazitologic este negativ in mod constant.
Cresterea valorilor TGP, hipergamaglobulinemia si modificarile ecografice hepatice nu sunt suficiente pentru a sustine diagnosticul de toxocaroza.

Diagnosticul se confirma serologic prin inregistrarea unor titruri crescute de anticorpi anti antigen ascaridian. CT-ul cerebral, la nivel hepatic si ocular joaca un rol primordial in pozitivarea diagnosticului.
Prin asocierea informatiilor de la examenul clinic: prescolar, zona geografica, contact cu animale (caine, pisica) si cu rezultatele examenului paraclinic: hiperleucocitoza cu eozinofilie, examen coproparazitologic negative, serologie pozitiva se poate pune un diagnostic cert de toxocaroza.

Diagnosticul diferential se face cu ascaridiaza; in aceasta parazitoza nu se vor inregistra niciodata valori alarmante ale aozinofiliei.

Tratamentul

Tratamentul pentru toxocaroza este etiologic, medicamentos. Se administreaza Dietilcarbamazina in doza de 6-8 mg/kgc/zi, timp de 21 zile. Dozele se cresc progresiv pentru e evita pericolul aparitiei reactiei Herxheimer (soc endotoxic). O alta optiune terapeutica este Tiabendazolul (Mintezol) care se gaseste sub forma de tablete de 500 mg sau suspensie (flacon de 30 cm2 cu 3 g substanta). Doza este de 25 mg/kgc/zi. Pentru varsta de 1 an doza este de jumatate de tableta pe zi, iar pentru 4 ani (20 kg) este de o tableta pe zi. Tratamentul dureaza 4-5 zile, cu repetarea curei in cazurile in care sindromul biologic nu cedeaza.