Persoanele în vârstă care experimentează stări de delir au un risc de trei ori mai mare de demență

Un studiu retrospectiv pe cohortă realizat în New South Wales, Australia, publicat în revista Nature Communications, explorează legătura dintre delir și incidența demenței la pacienții spitalizați. Delirul, caracterizat prin lipsa atenției și perturbarea conștienței, este frecvent în spitale, afectând aproximativ 23% dintre pacienții cu afecțiuni medicale acute și până la 45% dintre cei cu vârsta de 90 de ani sau mai mult. Este asociat cu rezultate adverse, inclusiv decesul în spital sau pe termen scurt până la mediu după externare, șederea prelungită în spital și admiterea nouă într-o instituție rezidențială.
Studiul a utilizat date de la 650.590 de pacienți cu vârsta de 65 de ani sau mai mult, extrase din NSW Admitted Patient Data Collection, pentru a investiga asocierea dintre delir și demența incidentă într-o populație de pacienți vârstnici fără demență la bază. Diagnosticele de demență și delir au fost extrase folosind codurile ICD-10, iar pacienții au fost apoi categorisiți în grupuri de delir și fără delir, cu un follow-up de 63 de luni.

Rezultatele studiului indică faptul că delirul este un factor de risc puternic atât pentru deces, cât și pentru demență. Pacienții fără demență la bază care au avut cel puțin un episod de delir au prezentat un risc de aproximativ trei ori mai mare de a fi diagnosticați cu demență nouă comparativ cu pacienții fără delir, pe parcursul a cinci ani de urmărire. Fiecare episod suplimentar de delir a crescut acest risc cu 20%. Aceste asocieri au fost observate într-un set de date la scară largă și au fost robuste la mai multe teste de părtinire și confuzie, susținând ipoteza că delirul are un efect independent puternic asupra riscului de demență în această populație clinică.

Mecanismele care leagă delirul de demența incidentă sunt încă în dezbatere, iar studiile observaționale sunt limitate în capacitatea lor de a valida cauzalitatea. Totuși, analiza doză-răspuns ar putea contribui cu informații valoroase la dezbaterea despre cauzalitate. Pe măsură ce povara globală a demenței crește, este important să confirmăm în ce măsură delirul este un factor de risc potențial modificabil.

Studiul subliniază necesitatea prevenirii și tratamentului delirului ca oportunități de a reduce povara globală a demenței. Diferențele în asocierea dintre delir și demența incidentă la bărbați și femei întăresc nevoia nu doar de a ajusta pentru gen în studiile viitoare, dar și de a căuta asociații specifice genului care ar putea avea implicații mecanistice și clinice importante.

sursa: News Medical