Pierderea vorbirii

©

Autor:

Pierderea vorbirii este cunoscută în termeni medicali sub denumirea de afazie. Aceasta este o tulburare de limbaj apărută în urma producerii unor leziuni la nivel cerebral, caracterizată prin incapacitatea persoanei în cauză de a se exprima verbal, de a citi, de a scrie și în anumite circumstanțe, de a înțelege limbajul oral.

Conform datelor din literatura de specialitate, pot fi descrise următoarele tipuri de afazii:

  • Afazia motorie Broca (afazie nefluentă)
  • Afazia corticală senzorială Wernicke (afazie fluentă)
  • Afazia de conducție
  • Afazia amnestică
  • Afaziile transcorticale
  • Afaziile pure.


Din punct de vedere al fluenței exprimării și al modului de înțelegere, pot fi descrise următoarele tipuri de afazie:

  • Afazia fluentă (cu înțelegere bună sau defectuoasă). Acest tip de afazie se datorează lezării segmentului central al emisferei cerebrale stângi. Bolnavul care prezintă afazie fluentă nu are capacitatea de a se exprima corect verbal și de a înțelege ceea ce spun celelalte persoane, utilizează cuvinte fără sens sau/și incorecte, nu realizează faptul că celelalte persoane cu care el comunică nu înțeleg ceea ce el vrea să spună și prezintă frecvent tendința de a utiliza fraze lungi și complexe.
  • Afazia nefluentă (cu înțelegere bună sau defectuoasă). Acest tip de afazie se datorează lezării regiunii frontale a emisferei cerebrale stângi. Bolnavii diagnosticați cu afazie nefluentă înțeleg ceea ce le comunică celelalte persoane, sunt conștienți de tulburare de vorbire pe care o au și prezintă dificultate în găsirea cuvintelor potrivite. Acești bolnavi utilizează fraze scurte și incomplete, care de multe ori determină interlocutorii să nu înțeleagă ceea ce ei vor să spună și se simt deseori frustrați datorită acestui fapt. Deseori, bolnavii cu afazie nefluentă prezintă, pe lângă dificultățile de exprimare, slăbiciune sau paralizie pe partea dreaptă a corpului.
  • Afazia globală. Acest tip de afazie îmbracă forma cea mai severă de boală și se datorează lezării grave a emisferei cerebrale stângi. Bolnavii diagnosticați cu afazie globală prezintă dificultăți de exprimare verbală și de înțelegere a limbajului. În timp, afazia globală poate evolua spre pierderea totală a exprimării verbale, a capacității de a scrie, de a citi și de a înțelege limbajul interlocutorului.


În continuare vom prezenta care sunt principalele cauze ale apariției afaziei, care sunt manifestările clinice specifice afaziei, care este metoda de diagnosticare a afaziei și cum poate fi tratată aceasta. [1], [2]

Cauzele pierderii vorbirii (afaziei)

Conform datelor din literatura de specialitate, pierderea vorbirii se datorează întreruperii fluxului sangvin la nivelul emisferei cerebrale stângi, acea porțiune a creierului care asigură limbajul.

În urma întreruperii fluxului sangvin la acest nivel, se produce întreruperea alimentării cu oxigen și substanțe nutritive a celulelor nervoase care, în contextul anoxiei, mor. Astfel apare tulbrările de comunicare scrisă sau verbală, prezente în cadrul afaziilor.

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care pot duce la pierderea vorbirii sunt reprezentate de următoarele aspecte:


Toate aceste afecțiuni duc la pierderea permanentă a vorbirii, însă pot fi descrise și alte afecțiuni care duc la pierderea temporară a vorbirii. Aceste afecțiuni sunt reprezentate de următoarele aspecte:


Riscul de pierdere a vorbirii, în urma apariției uneia dintre aceste afecțiuni, este mult mai mare în cazul persoanelor vârstnice.

Conform studiilor realizate pe acest subiect, aproximativ 25-40% din bolnavii care au supraviețuit unui episod de accident vascular cerebral, prezintă piederea vorbirii. [3], [4], [5]

Manifestări clinice specifice pierderii vorbirii (afaziei)

Manifestările clinice care apar în asocierea pierderii vorbirii depind în mare măsură afecțiunea cauzatoare. Astfel, pierderea vorbirii poate fi însoțită de următoarele manifestări clinice:

  • Confuzie, amețeli, tulburări de vedere, tulburări de respirație, tulburări de mers și de coordonare, pierderea echilibrului, cefalee spontană și severă, pierderea conștienței, căderi inexplicabile, amorțeli resimțite la nivelul feței și a membrelor și chiar paralizie, în contextul accidentului vascular cerebral.
  • Tulburări de vedere (vedere dublă sau încețoșată), convulsii, confuzie, tulburări de memorie, grețuri, tulburări de concentrare, amorțeli, dificultate la înghițire, pierderea capacității motrice al unui segment al corpului, tremor al mâinilor, mișcări incontrolabile, modificări de comportament și de personalitate, tulburări de miros, auz și gust, în contextul tumorilor cerebrale.
  • Febră, frisoane, cefalee intensă, grețuri, văsături, redoarea cefei, fotofobie, mialgii, confuzie, scăderea reflexelor, astenie, stare generală alterată, incapacitatea de efectuare a efortului fizic, pierderea coordonării convulsii, etc., în caz de apariție a infecțiilor cerebrale.
  • Amnezie, cefalee, amețeli, confuzie, dezorientare, privire încețoșată, pierderea conștienței, vărsături, oboseală, somnolență, schimbări de stare, sensibilitate la lumină și la sunet, pierderea echilibrului, slăbiciune, pierderea coordonării, dilatare pupilară, scurgeri transparente de lichide la nivelul urechilor sau a nasului, tulburări de concentrare, stări de anxietate sau de depresie, acufene, țiuit în urechi, comă, etc., în cazul traumatismelor cerebrale.
  • Slăbiciune musculară, rigiditate musculară, parestezii, amorțeli, amețeli, tulburări cognitive și emoționale, constipație, pierderea memorie, tulburări de dispoziție, tulburări de somn, dificultăți de vorbire, etc., în contextul bolilor cerebrale degenerative.


Totodată, pot fi descrise anumite manifestări clinice de limbaj și de comprehensiune, care sunt specifice pierderii vorbirii (afaziei). Dintre acestea amintim:

  • Utilizarea frecventă a cuvintelor fără sens
  • Vorbirea în fraze scurte, uneori incomplete
  • Enumerarea cuvintelor într-o ordine greșită într-o frază
  • Pronunțarea greșită a cuvintelor
  • Interpretarea greșită a cuvintelor cu subînțeles
  • Incapacitatea se înțelegerea dificilă a limbajului celorlalte persoane din jur. [1], [2], [3], [4], [5]


Diagnosticarea pierderii vorbirii (afaziei)

Diagnosticul de afazie se pune în urma efectuării examenului clinic neurologic de către medicul de specialitate.

Pentru a identifica cu exactitate cauuza care a dus la pierderea vorbirii, se recomandă efectuarea următoarelor investigații imagistice:

  • Tomografie computerizată de craniu
  • Rezonanța magnetică nucleară de craniu
  • Radiografia craniană
  • Angiograma cerebrală
  • Electroencefalograma. [1], [2]


Tratamentul pierderii vorbirii

Tratamentul de corectare a pierderii vorbirii (afaziei), determinată de una dintre afecțiunile cauzatoare amintite anterior, presupune terapie logopedică. Aceasta este utilă pentru recuperarea progresivă limbajului verbal și scris.

Pentru înregistrarea unor rezultate cât mai eficiente, se recomandă efectuarea terapiei logopedice imediat după instalarea afaziei.

De asemenea, la fel de important ca și tratamentul logopedic de combatere a afaziei, este și tratamentul etiologic de corectare a afecțiunii care a dus la pierderea vorbirii.

Astfel, tratamentul tumorilor cerebrale poate fi doar chirurgical, în contextul celor de etiologie benignă sau asociat chimioterapiei și radioterapiei, în cazul tumorilor maligne.

Tratamentul infecțiilor cerebrale presupune administrarea de antibiotice (în caz de implicare a unui agent bacterian) și antiinflamatoare.

Tratamentul accidentului vascular cerebral presupune restabilirea fluxului sangvin local, în cazul celui ischemic sau întreruperea hemoragiei locale și reducerea presiunii sangvine, în cazul celui hemoragic. [3], [4], [5]

Prevenirea pierderii vorbirii

Pentru a preveni apariția uneia dintre afecțiunile menționate anterior, care poate fi însoțită de pierderea permanentă sau temporară a vorbirii, se recomandă respectarea următoarelor măsuri de protecție:

  • Renunțarea la fumat
  • Reducerea sau chiar renunțarea la consumul de alcool
  • Adoptarea unui stil de viață sănătos, fără excese alimentare (regim alimentarhiposodat, hipocaloric) și respectarea unui porgram regulat de antrenament fizic
  • Menținerea în limite normale ale valorilor tensionale
  • Tratarea corespunzătoare a fibrilației atriale, tulburare de ritm cardiac asociată riscului crescut de formarea a cheagurilor de sânge. [3], [4], [5]
Caută un semn/simptom de boală:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.