Poate terapia asistată de psihedelice să trateze obezitatea? O nouă abordare pentru comportamentul alimentar compulsiv

Obezitatea rămâne una dintre cele mai grave provocări de sănătate publică la nivel mondial. În ultimele cinci decenii, incidența ei a crescut dramatic, amplificând riscul pentru afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2 și numeroase tipuri de cancer. Deși cauza de bază este un dezechilibru energetic cronic, excesul de greutate are la origine o combinație complexă de factori genetici, metabolici, psihologici și comportamentali. Iar dificultatea menținerii pe termen lung a restricțiilor calorice și a exercițiului fizic amplifică această problemă.
Tratamentul clasic - fie prin dietă, exercițiu, medicamente sau intervenții chirurgicale - oferă rezultate variabile și adesea nesatisfăcătoare pe termen lung. În acest context, cercetările recente aduc în prim-plan o ipoteză interesantă: poate obezitatea fi privită prin prisma neurobiologiei adicției, iar psihedelicele ar putea oferi o cale de tratament pentru comportamentele alimentare compulsive?

Obezitatea și paralelismele cu adicția

Tot mai multe dovezi sugerează că anumite forme de obezitate implică mecanisme neurobiologice similare celor din adicție. Persoanele afectate dezvoltă o hipersensibilitate la alimentele bogate în calorii, procesată de circuitele dopaminergice ale recompensei din creier. În timp, comportamentul alimentar devine din ce în ce mai automatizat și mai greu de controlat, similar consumului compulsiv de substanțe.

Studiile pe modele animale arată că accesul prelungit la alimente hipercalorice scade sensibilitatea sistemului de recompensă al creierului, necesitând consumuri din ce în ce mai mari pentru a obține aceeași satisfacție. Acest fenomen este susținut și de observații la oameni: persoanele cu obezitate severă prezintă niveluri scăzute ale receptorilor dopaminergici D2, iar consumul de alimente plăcute activează mai puțin intens regiunile cerebrale ale recompensei.

Mai mult, procesul de învățare asociativă face ca stimulii alimentari să capete o saliență crescută: imagini cu mâncare sau mirosurile specifice devin declanșatori puternici ai dorinței de consum, chiar și în absența foamei reale. Astfel, mâncatul devine un comportament declanșat automat, mai degrabă decât un răspuns la nevoile fiziologice.

Cum ar putea ajuta psihedelicele

Terapia asistată de psihedelice (TAP), utilizată deja cu succes în tratamentul dependenței de alcool sau substanțe, precum și al depresiei rezistente la tratament, propune un mecanism captivant: redeschiderea ferestrei de plasticitate neuronală, moment în care creierul devine mai receptiv la noi perspective și modificări comportamentale.

Studiile clinice cu psilocibină sau LSD în tratamentele pentru adicție au arătat scăderi remarcabile ale comportamentelor compulsive, sugerând că psihedelicele facilitează rescrierea asocierilor mal-adaptive dintre stimuli și recompensă. Aplicând această logică la comportamentul alimentar compulsiv, psihedelicele ar putea atenua „predicțiile rigide” ale creierului despre recompensarea alimentelor bogate în calorii, făcând loc pentru noi strategii sănătoase de reacție la stimuli.

Experiențele psihedelice par să reducă influența predicțiilor de nivel superior asupra percepției și comportamentului, deschizând calea pentru reconceptualizarea relației cu mâncarea. În timpul stării induse de psihedelice, oamenii raportează adesea o percepție modificată a sensului atribuit stimulilor externi. Aplicat la obezitate, acest fenomen ar putea contribui la diminuarea salienței excesive a stimulilor alimentari.

Neuroplasticitatea și flexibilitatea cognitivă

Psihedelicele stimulează receptorii 5-HT2A și determină schimbări profunde la nivelul rețelelor cerebrale, facilitând neuroplasticitatea. Studiile de neuroimagistică au arătat că administrarea de psilocibină reduce conectivitatea rețelelor implicate în auto-reprezentare și reglarea comportamentelor automate, favorizând o reorganizare funcțională a creierului. Această „resetare” a circuitelor neuronale este însoțită de creșterea flexibilității cognitive, un element-cheie pentru depășirea obiceiurilor alimentare maladaptive.

Experiențele acute de introspecție și înțelegere profundă, frecvente în sesiunile de TAP, s-au corelat cu rezultate pozitive pe termen lung în tratamentul depresiei. În cazul persoanelor cu comportament alimentar compulsiv, aceste epifanii pot ajuta la recunoașterea și depășirea tiparelor automate de consum excesiv de alimente.

Implicații epigenetice și influența asupra axei intestin-creier

Efectele psihedelicelor se extind și la nivel molecular. Cercetările indică faptul că substanțele psihedelice pot induce modificări epigenetice, favorizând expresia genelor implicate în neuroplasticitate și reorganizarea sinapselor. Prin contracararea hipermetilării asociate stresului cronic și obezității, psihedelicele ar putea restabili adaptabilitatea rețelelor neuronale responsabile de controlul apetitului și al recompensei.

Pe de altă parte, psihedelicele ar putea influența pozitiv axa intestin-creier, dereglată în obezitate. Studiile preclinice sugerează că aceste substanțe pot reduce inflamația intestinală, reglează producția de serotonină la nivel enteric și chiar modulează compoziția microbiomului intestinal, aspecte ce contribuie la normalizarea apetitului și a metabolismului energetic.

Cum ar putea arăta terapia în practică

În cadrul TAP, procesul nu se limitează la administrarea substanței psihedelice. Acesta include sesiuni de pregătire, experiența psihedelică în sine, desfășurată într-un cadru sigur și ghidat, și integrarea ulterioară a experiențelor și insight-urilor dobândite. În cazul obezității, această integrare ar putea presupune:

• Explorarea atitudinilor față de mâncare și imaginea corporală;
• Stabilirea unor noi obiective legate de stilul de viață;
• Aplicarea unor tehnici de mindfulness și reflecție asupra comportamentelor alimentare;
• Combinarea cu intervenții complementare, precum consilierea nutrițională sau coaching-ul pentru activitate fizică.

Provocări și perspective de viitor

Deși promițătoare, utilizarea psihedelicelor în tratamentul obezității este încă la început de drum. Studiile clinice directe lipsesc, iar cele preclinice pe modele animale, deși interesante, au limitări evidente, deoarece nu pot replica aspectele psihologice complexe ale comportamentului alimentar uman.

Mai mult, există aspecte de siguranță ce trebuie atent monitorizate. De exemplu, psihedelicele pot activa receptori serotonergici implicați în toxicitatea cardiacă, iar persoanele cu obezitate prezintă deja un risc cardiovascular crescut. În acest sens, dezvoltarea de molecule psihedelice de generație nouă, cu profil de siguranță îmbunătățit, este o prioritate.

Totodată, o strategie mixtă care să combine psihedelicele cu tratamente consacrate, cum sunt agoniștii receptorilor GLP-1, ar putea oferi beneficii suplimentare, susținând schimbările comportamentale induse de terapia asistată de psihedelice.

Concluzii

Ideea că obezitatea ar putea fi, cel puțin parțial, un rezultat al unor circuite cerebrale „rigidizate”, similar cu cele implicate în adicții, deschide oportunități terapeutice noi. Psihedelicele, prin capacitatea lor de a relaxa predicțiile cognitive rigide și de a facilita flexibilitatea comportamentală, ar putea juca un rol semnificativ în tratamentul comportamentului alimentar compulsiv.

Este însă nevoie de cercetări riguroase pentru a testa aceste ipoteze și pentru a defini cadrul optim de aplicare clinică. Dacă viitoarele studii vor confirma eficiența acestei abordări, terapia asistată de psihedelice ar putea deveni o veritabilă „resetare” pentru pacienții cu obezitate, ajutându-i să depășească automatismele comportamentale și să adopte un stil de viață sustenabil și sănătos.