Potrivit unui sondaj, miturile și concepțiile greșite limitează accesul unor paciente cu cancer la terapia hormonală

Deși majoritatea pacientelor cu cancer ginecologic sunt postmenopauzale, aproximativ 40% sunt diagnosticate în perioada premenopauzală sau perimenopauzală. Multe dintre ele vor suferi ooforectomie bilaterală în cadrul tratamentului, iar terapiile adjuvante precum chimioterapia și radioterapia pot reduce suplimentar funcția ovariană. Impactul menopauzei chirurgicale premature este profund, cu efecte negative demonstrate asupra mortalității, funcției cognitive, calității vieții, sexualității și densității osoase.
Cu toate acestea, terapia cu estrogen (TE) este subutilizată în rândul pacientelor oncologice premenopauzale, în principal din cauza temerii de recurență tumorală. Deși Societatea de Oncologie Ginecologică (SGO) a emis în 2020 recomandări privind utilizarea terapiei hormonale, datele despre practicile curente de prescriere ale medicilor ginecologi din SUA lipsesc. Studiul publicat online în Menopause a vizat explorarea acestor practici și identificarea factorilor care influențează decizia terapeutică.

Metodologie

În noiembrie 2024, un chestionar online a fost distribuit membrilor SGO și ACOG (Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie). Participanții au fost medici ginecologi și practicieni avansați care nu erau înregistrați într-o subspecialitate. Sondajul a inclus întrebări demografice și scenarii de practică pentru pacientele tratate de cancer endometrial (CE), cancer ovarian epitelial (COE) și cancer de col uterin. Răspunsurile au fost anonime și analizate statistic, raportându-se frecvențele, intervalele de încredere (IC95%) și semnificația asocierilor.

Rezultate

Cancer endometrial

• Au răspuns 293 participanți; 63,8% (187/293) prescriu estrogen pacientelor cu CE.
• Cei mai predispuși: medicii oncologi ginecologi și oncologi ginecologi practicieni avansați – 78%, rsprectiv 73%.
• Cei mai reticenți: medicii obstetricieni generaliști – doar 51% prescriu TE.
• Factori semnificativi: sexul (bărbați: 78%), titlul profesional, vechimea >10 ani.
• Prescripția este frecvent limitată la: boală în stadiu I-II, histologie grad 1-2, vârsta <60 ani, simptomatologie prezentă.
• 36,2% nu prescriu TE, invocând riscuri percepute mai mari decât beneficiile (46%), existența altor opțiuni (33%) sau contraindicații (30%).
• 86% dintre cei care refuză prescrierea se tem de recurența cancerului.

Cancer ovarian epitelial

• Au răspuns 270 participanți; 65,2% sunt confortabili cu prescrierea TE.
• Singurul factor semnificativ: specialitatea medicală. Medicii oncologi ginecologi au avut cea mai mare rată de prescriere (78%).
• Prescripția e frecventă la paciente sub 60 ani, cu stadii avansate, histologie seroasă de grad înalt sau mucinoasă.
• 34,8% nu prescriu TE, invocând riscuri oncologice și contraindicații. Spre deosebire de CE, 15% invocă riscul de tromboză (vs 5%).
• 68% dintre cei reticenți consideră că TE ar crește riscul de recurență.

Cancer de col uterin

• Au răspuns 283 participanți; 96,8% prescriu TE pentru pacientele tratate de cancer cervical.
• Lipsa variației semnificative a făcut imposibilă analiza diferențiată.
• HT este indicată în această patologie deoarece cancerul cervical nu este hormon-sensibil.

Conștientizarea ghidurilor SGO

• 59% dintre respondenți erau la curent cu declarația SGO din 2020.
• Dintre aceștia, doar 46% și-au schimbat practica.
• Din cei care nu erau conștienți de ghid, aproximativ jumătate prescriau deja TE pentru CE și COE.

Alternative la terapia cu estrogen

• Inhibitorii recaptării serotoninei (ISRS): 88,4%
• Gabapentin: 58%
• Antagoniști neurokinin-3: 46,4%
• Fitoestrogeni: 10,2%
• Clonidină: 19,8%

Interpretare

Datele arată că prescrierea terapiei cu estrogen este încă evitată de mulți ginecologi, inclusiv de unii specialiști în oncologie ginecologică, în special pentru pacientele cu istoric de cancer endometrial sau ovarian. Specialitatea medicală și experiența influențează decisiv atitudinea față de terapia cu estrogen.

Deși ghidurile SGO susțin siguranța utilizării estrogenului în stadiile I-II ale cancerului endometrial, aceste recomandări nu sunt cunoscute sau acceptate uniform. Studiul randomizat din 2006 (întrerupt prematur) a arătat rate de recurență similare între placebo și TE (1,9% vs 2,3%).

Pentru cancerul ovarian epitelial, mai ales la pacientele sub 40 ani, studii prospective și o meta-analiză din 2018 au indicat că TE nu influențează negativ supraviețuirea sau riscul de recurență. Totuși, percepția riscului rămâne o barieră importantă.

TE nu este recomandată în formele avansate (stadiile III-IV) de cancer endometrial și în subtipurile estrogen-sensibile (ex. sarcom uterin, COE seros de grad scăzut sau endometrioid). Practica clinică a respondenților reflectă parțial aceste diferențieri.

Pentru cancerul de col uterin, unde nu există sensibilitate hormonală, aproape toți medicii sunt de acord cu utilizarea HT, mai ales în formele tratate cu radioterapie unde se recomandă asocierea estrogen-progesteron pentru protecția endometrială.

Concluzii

menopauza prematură indusă de tratamentul cancerului ginecologic are consecințe majore asupra sănătății și calității vieții. Cu toate acestea, temerile legate de riscul oncologic conduc la o subutilizare a terapiei estrogenice, în ciuda dovezilor care susțin siguranța acesteia în formele cu risc scăzut. Este esențial ca medicii ginecologi, în special cei neexperimentați sau fără specializare oncologică, să fie educați corect în privința indicațiilor și contraindicațiilor reale ale terapiei cu estrogen.

Decizia terapeutică trebuie să fie informată, individualizată și aliniată la cele mai noi dovezi științifice, oferind pacientelor ocazia de a beneficia de o viață sănătoasă după tratamentul oncologic.