Mindfulness și stimularea creierului ar putea ameliora incontinența urinară de urgență la femeile vârstnice

Incontinența urinară de urgență (IUU) afectează între o treime și jumătate dintre femeile în vârstă, cu un impact semnificativ asupra calității vieții, funcționării sociale și stării emoționale. Deși există tratamente farmacologice, acestea sunt rareori curative și pot avea efecte adverse, în special la populațiile vârstnice. Prin urmare, terapiile non-farmacologice, non-invazive și cu un grad redus de solicitare devin din ce în ce mai căutate.
O componentă frecvent ignorată în IUU este dimensiunea condiționată a simptomelor: multe femei raportează situații specifice – precum ajungerea la ușa casei sau auzul unui robinet – care declanșează senzația de urgență și chiar pierderea involuntară de urină. Aceste reacții sunt condiționate în timp, devenind automate și greu de controlat.

Studiul prezentat explorează o nouă abordare terapeutică ce vizează exact acest mecanism condiționat, prin intervenții centrate pe creier: antrenament mindfulness și stimulare transcraniană cu curent direct (STCD) a cortexului prefrontal dorsolateral, o regiune implicată în controlul atenției și răspunsului la stimuli declanșatori.

Cercetări anterioare au arătat că femeile cu IUU prezintă activitate redusă în cortexul prefrontal dorsolateral ca răspuns la stimuli declanșatori de urgență. Această subactivare contribuie la incapacitatea de a inhiba răspunsurile automate și de a gestiona senzațiile declanșate de mediul înconjurător. Atât intervențiile mindfulness, cât și STCD au demonstrat, în alte domenii (anxietate, adicție), că pot reduce reactivitatea condiționată și pot îmbunătăți controlul cognitiv.

Despre studiu

Scopul studiului pilot a fost de a testa eficacitatea, fezabilitatea și acceptabilitatea a trei intervenții:

• mindfulness singur,
• STCD singur,
• mindfulness combinat cu STCD (mindfulness+STCD).

Femeile de peste 40 de ani cu cel puțin două episoade de IUU pe săptămână și care au raportat reactivitate la situații specifice au fost recrutate în cadrul studiului desfășurat la Universitatea din Pittsburgh. Participantele au fost expuse imaginilor personale ale situațiilor care le declanșau urgența urinară și au fost randomizate în unul dintre cele trei grupuri de intervenție.

Intervențiile au durat 4 sesiuni desfășurate pe parcursul a 5–6 zile, fiind precedate și urmate de evaluări specifice: jurnale vezicale, chestionare de simptomatologie (ICIQ-FLUTS), test de reactivitate la stimuli vizuali și sarcini cognitive de tip Stroop modificat pentru a măsura biasul atențional față de cuvinte legate de urină.

Rezultate

• Reactivitatea la stimuli: Toate cele trei intervenții au dus la reducerea semnificativă a reactivității la imaginile declanșatoare de urgență urinară. Nu au existat diferențe semnificative între grupuri în această privință.
• Biasul atențional: Doar grupul mindfulness+STCD a prezentat o eliminare completă a diferenței de timp de reacție între cuvinte neutre și cuvinte legate de toaletă, ceea ce sugerează o reducere a salienței acestor stimuli. Grupurile mindfulness și STCD separat nu au obținut acest efect.
• Episoade urinare: Toate cele trei intervenții au redus semnificativ numărul de episoade de scurgeri și episoade declanșate. Numai combinația mindfulness+STCD a redus semnificativ și episoadele de urgență în sine.
• Scorul ICIQ-FLUTS: S-a observat o scădere semnificativă a scorurilor simptomatice în toate grupurile, cu cele mai mari îmbunătățiri raportate în grupul mindfulness. Eficacitatea s-a menținut și la 1 săptămână post-intervenție.
• Acceptabilitate și complianță: Intervențiile au fost foarte bine tolerate, cu rate de completare de 90%–100%, scoruri ridicate de acceptabilitate (peste 80/100) și complianță la exercițiile mindfulness de peste 93%.

Concluzii

Acest studiu este primul care testează eficiența intervențiilor neurocomportamentale în tratarea incontinenței urinare de urgență situatională, un aspect adesea neabordat în tratamentele clasice. Rezultatele arată că:

• Stimuli declanșatori ai urgenței pot fi atenuați prin activarea controlului cognitiv asupra reacțiilor automate.
• Combinația mindfulness+STCD pare să fie mai eficientă în reducerea biasului atențional și a episoadelor de urgență decât fiecare intervenție individuală.
• Toate intervențiile sunt sigure, acceptabile și realizabile într-un cadru non-clinic, fără efecte adverse raportate.

Implicații clinice și direcții viitoare

Intervențiile testate ar putea reprezenta o alternativă valoroasă sau un adjuvant la terapiile existente, în special pentru femeile care doresc să evite medicația sau procedurile invazive. De asemenea, faptul că fotografiile declanșatoare pot fi realizate ușor de către pacientă (cu telefonul mobil), iar mindfulness poate fi practicat acasă, face aceste terapii ușor de extins în practica clinică.

Studiul subliniază necesitatea explorării pe scară largă a acestor metode în studii controlate, cu grup placebo și urmărire pe termen mai lung. De asemenea, ar fi utilă investigarea impactului asupra calității vieții, a autonomiei și a sănătății mintale în rândul femeilor afectate.

Prin vizarea componentelor condiționate și cognitive ale incontinenței, aceste intervenții deschid o nouă direcție terapeutică în gestionarea IUU, una centrată pe creier și comportament, nu doar pe vezică.