Poziția de somn cu pernă înaltă crește presiunea intraoculară la pacienții cu glaucom

Un studiu realizat la Second Affiliated Hospital, Zhejiang University School of Medicine și publicat în British Journal of Ophthalmology (27 ianuarie 2026) a analizat relația dintre poziția de somn cu pernă înaltă și variațiile presiunii intraoculare, precum și impactul asupra presiunii de perfuzie oculare la pacienții cu glaucom. Cercetarea arată că o practică frecventă și aparent benignă – dormitul cu capul ridicat pe două perne – poate avea efecte nefavorabile asupra controlului presiunii intraoculare nocturne.

Rezumat

• Poziția cu pernă înaltă (ridicarea capului cu 20–35°) este asociată cu creșterea semnificativă a presiunii intraoculare comparativ cu poziția supină.

• Această poziție determină fluctuații mai mari ale presiunii intraoculare pe 24 de ore și o scădere a presiunii de perfuzie oculare.

• Creșterile posturale ale presiunii intraoculare sunt mai pronunțate la pacienții mai tineri și la cei cu glaucom primar cu unghi deschis.

• Grosimea corneană centrală mai mare și prezența glaucomului primar cu unghi deschis sunt predictori independenți ai variațiilor posturale mai ample ale presiunii intraoculare.

• Ultrasonografia a evidențiat compresia venelor jugulare în poziția cu pernă înaltă, sugerând un mecanism hemodinamic posibil pentru creșterea presiunii intraoculare.

Context

Presiunea intraoculară reprezintă principalul factor de risc modificabil în progresia glaucomului. Aceasta urmează un ritm circadian bine definit, cu valori maxime în timpul nopții, perioadă în care monitorizarea și controlul terapeutic sunt mai dificile. Studii anterioare au demonstrat că modificările posturale influențează semnificativ presiunea intraoculară: trecerea din poziția ortostatică în cea supină crește presiunea intraoculară, iar pozițiile laterale sau prona pot amplifica suplimentar acest efect.

Pe acest fond, ajustarea poziției de somn a fost propusă ca strategie non-farmacologică adjuvantă pentru controlul presiunii intraoculare. Totuși, datele privind pozițiile „realiste” de somn din viața de zi cu zi, cum ar fi utilizarea mai multor perne obișnuite, au fost limitate.

Despre studiul actual

Design și populație

Studiul a inclus 144 de pacienți cu glaucom, investigați consecutiv între octombrie 2023 și aprilie 2024, care au efectuat monitorizare a presiunii intraoculare pe 24 de ore. Au fost analizate exclusiv ochii drepți pentru a evita corelațiile intraindividuale. Au fost incluși pacienți cu:

• glaucom primar cu unghi deschis,

• glaucom cu tensiune normală,

• hipertensiune oculară.

Pentru explorarea mecanismelor hemodinamice, 20 de voluntari sănătoși au fost supuși evaluării ultrasonografice a venelor jugulare.

Măsurarea presiunii intraoculare

Presiunea intraoculară a fost măsurată la intervale de două ore, folosind tonometrul rebound Icare IC200.

• Ziua: măsurători în poziție șezândă.

• Noaptea: măsurători în poziție supină și în poziția cu pernă înaltă, definită prin ridicarea capului cu două perne standard, la un unghi de 20–35°, cu umerii în contact cu patul.

Presiunea intraoculară în poziția cu pernă înaltă a fost măsurată la 10 minute după schimbarea poziției. Pentru fiecare pacient au fost obținute patru seturi complete de măsurători nocturne în ambele poziții.

Parametri analizați

• Presiunea intraoculară medie pe 24 de ore.

• Fluctuația presiunii intraoculare pe 24 de ore (deviația standard).

• Diferența posturală a presiunii intraoculare (Δ presiune intraoculară).

• Presiunea de perfuzie oculară, estimată pe baza tensiunii arteriale și a presiunii intraoculare.

Rezultate

Presiunea intraoculară și perfuzia oculară

• 66,7% dintre pacienți au prezentat creșteri ale presiunii intraoculare la trecerea din poziția supină în poziția cu pernă înaltă.

• Creșterea medie a fost de 1,61 ± 1,31 mm Hg.

• Presiunea intraoculară medie a fost semnificativ mai mare în poziția cu pernă înaltă (17,42 ± 4,34 mm Hg) comparativ cu poziția supină (16,62 ± 3,81 mm Hg, p < 0,001).

• Fluctuațiile presiunii intraoculare pe 24 de ore au fost mai mari în poziția cu pernă înaltă.

• Presiunea de perfuzie oculară a fost semnificativ redusă în această poziție (54,57 ± 8,19 mm Hg vs 58,71 ± 8,02 mm Hg, p < 0,001).

Factori asociați cu variațiile posturale

Diferența mediană a presiunii intraoculare între poziții a fost de 1,88 mm Hg.
Analizele pe subgrupuri au arătat:

• valori mai mari ale variației posturale la adulții tineri comparativ cu vârstnicii;

• variații semnificativ mai mari la pacienții cu glaucom primar cu unghi deschis față de cei cu glaucom cu tensiune normală.

Analiza de regresie multivariată a identificat doi predictori independenți pentru variații posturale mai ample:

• grosimea corneană centrală mai mare;

• prezența glaucomului primar cu unghi deschis.

Ultrasonografia venelor jugulare

În poziția cu pernă înaltă s-a observat:

• reducerea semnificativă a diametrului și ariei transversale ale venelor jugulare interne și externe;

• creșterea vitezei maxime a fluxului sangvin în vena jugulară internă.

Aceste modificări sugerează o compresie mecanică venoasă indusă de flexia gâtului.

Discuții

Rezultatele contrazic ipoteza inițială conform căreia ridicarea capului ar reduce presiunea intraoculară. Diferența față de studiile anterioare care au raportat scăderi ale presiunii intraoculare în poziții semi-înclinate pare să țină de biomecanica cervicală:

• pernele tip pană sau ridicarea trunchiului favorizează extensia cervicală;

• utilizarea a două perne obișnuite determină predominant flexia gâtului, cu potențial de compresie jugulară.

Compresia venelor jugulare poate îngreuna drenajul venos ocular și evacuarea umorii apoase, favorizând creșterea presiunii intraoculare. Scăderea concomitentă a presiunii de perfuzie oculare ridică îngrijorări suplimentare, având în vedere rolul hipoperfuziei în progresia glaucomului.

Concluzie

Poziția de somn cu pernă înaltă, realizată prin ridicarea capului cu două perne obișnuite, este asociată cu creșterea presiunii intraoculare, fluctuații nocturne mai mari și reducerea presiunii de perfuzie oculare la pacienții cu glaucom. Mecanismul probabil implică compresia venelor jugulare indusă de flexia gâtului. Evitarea pozițiilor de somn care favorizează această compresie ar putea reprezenta o strategie simplă, non-farmacologică, de optimizare a controlului presiunii intraoculare pe termen lung.