Predispoziția genetică pentru forță musculară mai mare reduce riscul de deces cardiovascular la bărbați

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Jyväskylä, Finlanda, arată că bărbații cu o predispoziție genetică pentru o forță musculară mai mare au un risc mai scăzut de mortalitate cardiovasculară, indiferent de nivelul activității fizice în timpul liber sau de alți factori de stil de viață. Aceste rezultate pun în lumină importanța componentelor genetice în sănătatea cardiovasculară, completând rolul bine cunoscut al stilului de viață activ.

Context

Forța musculară, în special cea măsurată prin forța de prindere a mâinii (handgrip strength), este un indicator recunoscut al stării generale de sănătate. Valori scăzute ale acesteia sunt asociate cu:

• Creșterea riscului de mortalitate prematură

• Scăderea capacității funcționale odată cu vârsta

Deși activitatea fizică poate încetini pierderea masei și forței musculare, factorii genetici joacă un rol esențial în nivelul de forță musculară de-a lungul vieții. Studiul actual investighează dacă o predispoziție genetică pentru forță musculară crescută este corelată cu o rată mai mică de mortalitate cardiovasculară, și dacă activitatea fizică modifică această relație.

Despre studiu

Cercetarea a utilizat date din Cohorta Finlandeză a Gemenilor Vârstnici, incluzând aproape 9.000 de participanți. Informațiile colectate au inclus:

• Date genetice (analizate printr-un scor poligenic pentru forță de prindere)

• Informații privind educația, indicele de masă corporală, fumatul, consumul de alcool și activitatea fizică, obținute prin chestionare repetate în timp

Scorul poligenic a fost calculat pe baza a sute de mii de variante genetice asociate cu forța musculară, permițând clasificarea participanților în funcție de predispoziția genetică pentru o forță mai mare sau mai scăzută.

Rezultate

La bărbați

• O predispoziție genetică mai mare pentru forță musculară a fost asociată cu un risc mai scăzut de deces din cauze cardiovasculare, independent de activitatea fizică, fumat sau indice de masă corporală

• Efectul a fost prezent chiar și la bărbații cu un nivel redus de activitate fizică în timpul liber

„Legătura dintre forța moștenită genetic și riscul redus de deces a fost valabilă indiferent dacă persoana era sau nu activă fizic în timpul liber.” – Päivi Herranen, doctorand la Facultatea de Științe ale Sportului și Sănătății

La femei

• Nu s-a observat o asociere semnificativă între predispoziția genetică pentru forță musculară și mortalitatea cardiovasculară

• Autorii sugerează că diferențele biologice și de mediu între sexe ar putea influența această discrepanță

• O ipoteză menționată: genele care conferă forță musculară femeilor ar putea fi asociate cu un risc crescut pentru unele afecțiuni cardiovasculare

Activitatea fizică

• Studiul a arătat că persoanele cu predispoziție genetică pentru forță crescută nu sunt neapărat mai active fizic

• Cu alte cuvinte, moștenirea genetică a forței nu determină automat comportamente active

Implicații și aplicații

• Scorul poligenic pentru forță musculară, deși are o putere predictivă limitată în mod izolat, este comparabil ca valoare cu anumiți factori de stil de viață

• Poate fi utilizat în viitor în evaluări personalizate ale riscurilor pentru sănătate

• Ar putea ajuta la anticiparea răspunsului individual la exercițiu fizic și potențialul de îmbunătățire a capacității musculare

„Acest scor genetic ar putea fi folosit pentru a înțelege cum reacționează fiecare individ la antrenamente și dacă este probabil să-și îmbunătățească forța prin exercițiu.” – Päivi Herranen