Probleme des întâlnite în alăptare

Prin alăptare, bebeluşul primeşte substanţele nutritive necesare pentru dezvoltarea sa. Alăptarea se poate desfăşura uneori cu dificultăţi, mai grave sau mai uşor de gestionat.

Află din rândurile de mai jos cum să elimini problemele care pot interveni în alăptare, pentru ca tu şi copilul tău să vă bucuraţi mai mult de avantajele pe care lactaţia le oferă amândurora.

Inflamarea sânilor

Printre cele mai întâlnite probleme din timpul alăptării se numără inflamarea mameloanelor, cauzată sau nu de infecţii fungice. La începutul lactaţiei, în primele patru zile după naştere, este normal ca mameloanele să fie mai sensibile, însă dacă inflamaţia persistă, este necesară tratarea cauzei, cât mai curând posibil.

Pentru remedierea acestei probleme ia în calcul următoarele măsuri:

• poziţionarea corectă a bebeluşului la sân; mamele ar trebui să verifice dacă sugarul prinde mamelonul în mod corect (acesta se plasează pe limba celui mic, în timp ce buzele sale vor circumscrie zona areolară); după alăptare, mamelonul ar trebui să prezinte aceeaşi formă ca înainte de hrănirea celui mic, forma sa naturală şi nu un aspect chinuit, turtit sau plat; poziţia mamei şi a copilului în timpul alăptării ar trebui să fie cât mai confortabilă posibil, spatele mamei şi al copilului sprijinit, sânul din care suge copilul de asemenea sprijinit pentru a nu apăsa pe bărbia bebeluşului; citește mai multe despre atașarea corectă la sân aici;
  
• după încheierea unei sesiuni de alăptare, îndepărtează-l pe sugar de la sân cu delicateţe, trăgând uşor de colţul gurii sau de bărbie;
• optează pentru mese mici şi dese în defavoarea meselor la intervale mari de timp (astfel vei avea un bebeluş mai calm, care se hrăneşte cu mai multă delicateţe);
• dacă inflamaţia nu este cauzată de o ciupercă, aplică pe mameloane comprese calde, umede, dar şi lapte matern, ce reduce riscul producerii unei infecţii (laptele matern deţine proprietăţi antibacteriene); usucă-ţi sânii la aer după alăptare;
• alege produse farmaceutice special concepute pentru mameloane sensibile, crăpate, dar achiziţionează-le în conformitate cu sfatul medicului, fiindcă unele geluri sunt dăunătoare pentru sugar; de ajutor ar putea fi şi medicamentele împotriva durerilor cu formulă fără aspirină;
• hrăneşte-ţi copilul la ambii sâni, nu doar la unul şi schimbă des poziţia de alăptare pentru a evita aplicarea presiunii pe o singură zonă;
• atenuează congestia mameloanelor, dar fără să îţi privezi copilul de hrană prin amânarea meselor; oprirea bruscă a alăptării compromite rezervele de apă şi provoacă mai multă durere ca în timpul alăptării;
• evită hainele, sutienele sau bustierele prea strâmte şi care presează sfârcurile;
• dacă foloseşti dischete absorbante, schimbă-le des pentru a preîntâmpina umezeala;
• nu îţi îngriji mameloanele cu produse cosmetice ce conţin ingrediente chimice (săpunuri dure, creme cu parfum etc.); foloseşte produse organice sau doar apă pentru a-ţi curăţa sânii. (1, 2)
  
  

Defecte la nivelul mameloanelor

O altă problemă cu care se confruntă unele mame sunt diversele defecte ale mameloanelor. Unele femei au sfârcul inversat sau ombilicat (înfundat în areolă), în timp ce alte mame prezintă mameloane plate ori foarte mari. În această situaţie, medicul/specialistul în lactaţie este în măsură să recomande tehnicile şi dispozitivele ce ajută mama să-şi alăpteze copilul în mod corespunzător. Dacă mamele cu mameloane de dimensiuni mari se bucură, în schimb, de rezerve generoase de lapte, copilul reuşeşte să se hrănească suficient chiar dacă nu cuprinde cu gura întreaga suprafaţă areolară. În timp, prin alăptare, masaj, există posibilitatea ca sfârcurile ombilicate sau aplatizate să devină normale, protuberante (cu toate că unii specialişti susţin că transformările hormonale la care este supusă gravida provoacă bombarea naturală a mameloanelor).

Când defectele mameloanelor nu pot fi remediate în mod natural, tehnicile şi dispozitivele de mai jos sunt indicate pentru corectarea formei lor:

• carcase şi scuturi pentru mameloane; carcasele sunt alcătuite din plastic şi specialiştii recomandă folosirea lor în perioada sarcinii, când pielea din jurul mamelonului este mai elastică; după naştere, vor fi purtate cu jumătate de oră înainte de alăptarea bebeluşului, în niciun caz în timpul nopţii; de asemenea, laptele colectat cât timp scutul este aplicat pe sfârc, nu trebuie folosit; scuturile sunt compuse din silicon şi prezintă perforaţii prin care fluxul de lapte matern ajunge la sugar; unele pompe de sân – cele duble, electrice – ajută, de asemenea, la atenuarea defectelor mamelonare şi promovarea lactaţiei;
• tehnica Hoffman ce presupune plasarea a două degete la baza sfârcului (şi nu a zonei areolare!) şi împingerea fermă spre ţesutul mamar în acelaşi timp cu deplasarea uşoară a degetelor; retractarea şi întinderea pielii va determina ca zona să devină mai elastică şi va stimula deplasarea către exterior a sfârcului; recomandabil este ca exerciţiul să fie executat de două până la cinci ori pe zi;
• masajul uşor al sfârcurilor cu o compresă rece în care, eventual, ai înfăşurat iniţial un cub de gheaţă; nu insista prea mult cu acest tip de masaj, fiindcă, deşi ajută sfârcul să devină erect, poate inhiba reflexul de ejecţie a laptelui.

Similar cu cazul anterior, şi în situaţia în care mama suferă de diverse defecte ale mameloanelor este necesar ca aceasta să alăpteze cât mai devreme şi mai des posibil, bebeluşul să fie alăptat în poziţie corectă (nasul copilului trebuie aliniat cu mamelonul şi nu înfundat în sân, iar urechea, umărul şi coapsa menţinute în linie dreaptă). Evită să alăptezi dacă sugarul este nervos, fiindcă cel mic va percepe lactaţia drept un eveniment negativ. Calmează-l oferindu-i o suzetă, un deget, legănându-l şi reia încercarea de a-l hrăni. După alăptare, usucă-ţi mameloanele şi aplică un gel de îngrijire special pentru mamele care îşi hrănesc copilul la sân, pentru a evita crăparea pielii (fenomen des întâlnit în cazul femeilor cu sfârcuri inversate şi care se produce după fiecare masă, în urma retragerii mameloanelor, prin păstrarea umezelii în cutele pielii). (2)

Infecţiile fungice

Infecţiile fungice cauzează de departe cel mai mare disconfort în timpul alăptării. Printre simptomele ce anunţă prezenţa unei infecții se numără: pielea crăpată a mameloanelor, durerea puternică la nivelul sânilor sau a mameloanelor, ce nu se atenuează odată cu aplicarea manevrelor mai sus menţionate, dar şi mâncărimea, schimbarea aspectului sfârcurilor care devin roşii, roz, cu aspect solzos, băşici, luciul pielii.

Rişti să contractezi o infecţie fungică dacă tu sau bebeluşul aţi urmat un tratament cu antibiotice, dacă sfârcurile îţi sunt crăpate sau dacă urmezi un tratament pe bază de steroizi (de exemplu pentru astm) ori contraceptive orale.

Printre factorii care mai pot cauza infecţii fungice amintim şi: boli cronice precum infecţia cu HIV, diabetul sau anemia, dar şi existenţa infecţiei micotice în gura bebeluşului şi care se transmite prin contactul direct, în timpul lactaţiei (se recunoaşte prin prezenţa unor pete albe pe interiorul obrajilor, pe gingii sau pe limbă ori prin prezenţa de pete roşii în jurul unei iritaţii – poate fi confundată cu o iritaţie cauzată de scutec, dar, evident, nu dispare în urma folosirii de produse antiinflamatoare).

Alăptarea nu este un proces dureros; în consecinţă, ori de câte ori hrănirea la sân a copilului tău îţi provoacă neplăcere fizică, este necesar să investigezi ce anume cauzează disconfortul şi să tratezi din timp afecţiunea. Infecţia fungică poate fi destul de dificil de tratat; atât mama cât şi bebeluşul trebuie să urmeze un tratament antimicotic, prescris de medic, tratament care să fie administrat de patru ori pe zi sau după fiecare sesiune de alăptare. Este necesar ca terapia să continue timp de două săptămâni după încetarea simptomelor, pentru eliminarea oricărui risc de recidivă. De regulă, după începerea tratamentului antimicotic, simptomele se înrăutăţesc, iar durerea resimţită la nivelul mameloanelor se înrăutăţeşte. În aceste condiţii, specialiştii recomandă mamelor să ofere bebeluşului mese scurte şi dese, aşezându-l mai întâi la sânul cel mai puţin dureros. După fiecare masă, mameloanele vor fi clătite şi lăsate să se usuce la contactul cu aerul. De asemenea, toate produsele ce intră în contact cu gura copilului, respectiv tetinele, suzetele vor fi fierte cel puţin douăzeci de minute zilnic şi înlocuite în fiecare săptămână, jucăriile vor fi spălate cu săpun şi apă fierbinte; părţile pompelor de sân ce intră în contact cu laptele trebuie, la rândul lor, fierte şi curăţate.

În afară de tratamentul prescris de medic, mamelor afectate de infecţia fungică le sunt recomandate alte câteva măsuri:

• curăţarea lenjeriei, a hainelor şi a prosoapelor ce intră în contact cu laptele matern, în apă fierbinte combinată cu înălbitor;
• urmarea strictă a regulilor de igienă, inclusiv spălarea mâinilor cu apă şi săpun după fiecare schimbare a scutecului, spălarea mâinilor sugarului, mai ales dacă obişnuieşte să îşi sugă degetele;
• revizuirea dietei: s-a constatat că excluderea zahărului şi a drojdiei din alimentaţie favorizează vindecarea infecţiei;
• înlocuirea frecventă a dischetelor aplicate pe mameloane;
• tratarea oricărui alt membru al familiei care prezintă o infecţie de acest gen. (1, 2)

Mastită, canale înfundate, acumulare de fluide

Printre neplăcerile ce afectează mamele care alăptează se numără şi umflarea şi îngreunarea sânilor ca urmare a acumulării de lapte şi creşterii cantităţii de sânge şi de limfă din sâni. Când se acumulează prea multe fluide, sânii devin deosebit de dureroşi, roşii, tari la atingere, vibrează, iar mameloanele se aplatizează. Uneori, această problemă cauzează mamelor o febră uşoară, la fel ca în cazul unei infecţii la sâni. De altfel, acumularea fluidelor la nivelul sânilor poate genera infecţii ori conduce la înfundarea canalelor galactofore.

Tratată la timp şi în mod corect, această problemă se remediază fără dificultate. Printre măsurile indicate în această situaţie se numără şi:

• alăptarea copilului cât mai des posibil;
• masarea sânilor şi aplicarea de comprese reci între sesiunile de alăptare pentru atenuarea durerii;
• folosirea unei pompe de sân pentru extragerea laptelui la orele la care obişnuiai să îţi alimentezi bebeluşul – valabil pentru femeile care se întorc la serviciu în perioada de lactaţie;
• purtarea de sutiene/bustiere ce susţin sânii fără a-i strivi. (2)
  
  

Contactează-ţi medicul imediat dacă această problemă nu se remediază prin aplicarea măsurilor de mai sus, dacă prezinţi simptomele unei infecţii (febră, frisoane, înroşire a pielii sânilor), dacă bebeluşul nu urinează destul şi nu se poate hrăni la sân chiar şi după intervenţiile mamei.

Uneori este normal să se producă o blocare a canalelor galactofore. Pentru ca sânii să nu se infecteze, alăptează des, cel puţin o dată la două ore, pentru ca blocajul să fie înlăturat. Masează zona cu mişcări circulare, orientate înspre mamelon şi, în mod regulat, aplică pe zona dureroasă comprese calde. Nu în ultimul rând, poartă un sutien potrivit pentru sânii tăi, în niciun caz strâmt, fiindcă favorizează blocarea canalelor galactofore, implicit fără schelet din sârmă.

Mastita reprezintă o infecţie la nivelul sânilor, ce se recunoaşte prin durere intensă acompaniată de febră şi de alte simptome asemănătoare cu ale gripei. Alte femei manifestă, în plus, o senzaţie de greaţă/vomă, precum şi scurgeri mamelonare (scurgerea unui lichid gălbui similar colostrului). Afectaţi de infecţie, sânii devin roşii sau roz la culoare, fierbinţi sau calzi la atingere. Dacă suferi de această afecţiune, este necesar să te prezinţi la medic şi să urmezi tratamentul recomandat. Alăptarea trebuie continuată chiar şi în timp ce urmezi medicaţia indicată de medic.

Unele femei suferă de infecţii repetate ale sânului, din pricina mai multor factori precum:

• întreruperea medicaţiei prescrise de către medic;
• stres şi oboseală extreme, anemie, fumat.
• rezerve abundente de lapte; dacă bebeluşul nu goleşte sânii complet în timpul unei mese, ajută-te de o pompă pentru a-i goli;
• afecţiuni netratate ale sfârcurilor ori folosirea în mod necorespunzător a scuturilor pentru mameloane sau a altor dispozitive;
• alăptarea neregulată;
• hainele prea strâmte, chiar şi o centură de siguranţă prea strâmtă;
• operaţii anterioare la nivelul sânilor, accidentări ale sânilor.
• o poziţie de somn inconfortabilă, ce plasează presiune pe sâni ori pe unul dintre ei;
• efort fizic extenuant executat cu braţele în timpul aspirării casei, curăţării geamurilor, în timpul grădinăritului, etc.
• o dietă bogată în sare sau, din contră, excluderea completă a sării din alimentaţie.

Durere la nivelul sânilor

Când nu este vorba despre o infecţie, durerea sânilor sau mameloanele poate avea și alte cauze:

• perioada premenstruală;
• un sutien de o mărime nepotrivită;
• folosirea improprie a pompelor de sân şi a altor dispozitive;
• vasospasme şi/sau sindromul Raynaud, caracterizat prin scăderea fluxului sangvin către extremităţi;
• operaţii, dar şi răni ale ţesutului mamar;
• boli fibrochistice;
• afecţiuni ale pielii precum dermatite ori psoriazis;
• factori care țin de bebeluş (precum torticolisul) ce fac imposibilă sucţiunea normală.

Tratamentul acordat mamei şi/sau bebeluşului va fi ajustat ţinând cont de tipul agentului care produce durerea sau inflamarea sânilor şi a mameloanelor. În mod suplimentar, pentru încurajarea vindecării sfârcurilor de afecţiunile cauzate de factorii mai sus menţionaţi, mamele sunt sfătuite să alăpteze în camere călduroase şi să se protejeze de temperaturile scăzute (pentru a evita vasoconstricţia mameloanelor), să aplice vitamina A sau D (însă nu şi vitamina E pentru că poate fi toxică pentru bebeluş) pe sfârcuri dacă prezintă piele crăpată, dar şi alte măsuri adiţionale – folosirea unei pompe de sân, administrarea de medicamente împotriva durerilor, etc. – ce vor fi indicate de către medic, după consultarea mamei şi a bebeluşului, respectiv după studierea manierei de alăptare. În altă ordine de idei, dacă în lapte se infiltrează scurgeri sângerii, ce durează mai mult de o săptămână, este mai mult decât necesară contactarea de urgenţă a medicului. (1, 4)

Pentru a nu te răni atunci când copilului îi cresc dinţii, masează-i uşor gingiile înainte de a-l alăpta (spală-te bine, înainte, pe mâini), oferă-i o jucărie specială pe care să o muște şi, astfel, să îşi atenueze disconfortul resimţit la nivelul gingiilor. Încearcă diferite poziţii de alăptare şi fii atentă la felul în care copilul apucă mamelonul pentru a nu te răni. La finalul unei sesiuni de alăptare, clăteşte-te de saliva în exces provocată de creşterea dinţilor copilului şi îngrijeşte-ţi mameloanele folosind o cremă special concepută pentru pielea lor sensibilă. (1)

Lapte prea mult sau prea puţin

Rezervele de lapte pot fi uneori prea limitate, alteori mai bogate decât este necesar. Producţia scăzută de lapte are ca factori dezvoltarea insuficientă a ţesutului glandular, urmarea unei medicaţii ce interferează cu producţia laptelui, experimentarea de operaţii ale sânilor – inclusiv operaţii de mărire sau de reducţie a sânilor – radiografii, dezechilibre hormonale ş.a. Medicul poate stabili, pentru fiecare caz în parte, măsurile pentru creşterea producţiei de lapte. În general s-a observat că alăptarea frecventă şi folosirea pompelor de sân manuale stimulează creşterea producţiei de lapte. Acelaşi efect îl au: o dietă echilibrată, bogată în substanţe nutritive, hidratarea corespunzătoare a organismului şi limitarea, pe cât posibil, a stresului şi a suprasolicitării. (3, 4, 5)

Alte mame au o producție prea mare de lapte. Când fluxul laptelui este prea puternic, sugarul nu reuşeşte să îl controleze, iar alăptarea devine dificilă. Bebeluşul riscă să se înece sau, din cauză că nu poate controla fluxul laptelui, nu se hrăneşte suficient şi pierde în greutate. Rezervele mult prea generoase de lapte constituie o problemă ce trebuie rezolvată de timpuriu fiindcă poate avea ca efecte înfundarea ductelor, mastită, inflamarea sfârcurilor. Când mama secretă prea mult lapte, bebeluşul devine nervos, agitat, muşcă mameloanele, dezvoltă gaze în corp, prezintă scaune foarte moi, etc.

Dacă prezinţi această problemă:

• evită să foloseşti pompele de sân deoarece acest gen de stimulare măreşte producţia de lapte în loc să îi diminueze cantitatea; sunt indicate doar în cazul în care presiunea laptelui devine intolerabilă, pentru atenuarea disconfortului;
• alăptează într-o poziţie care ajută bebeluşul să controleze mai bine fluxul laptelui (întinde-te pe spate sau pe o parte şi ţinei bebeluşul în poziţie verticală);
• controlează fluxul laptelui ţinând mameloanele între degete ca într-un foarfece şi/sau spală cu apă rece sfârcurile pentru a atenua scurgerea laptelui;
• alăptează de la un singur sân la o masă şi hrăneşte bebeluşul înainte să i se facă foarte foame, pentru a te feri de o sucţiune prea violentă;
• compresele reci, cu frunze de varză, de exemplu, reduc umflarea sânilor şi disconfortul resimţit când sânii sunt prea plini;
• administrarea – pe o durată scurtă de timp – a contraceptivelor orale combinate reduc producţia de lapte la un nivel normal. (1, 2, 4)

Bebeluşul refuză hrana

Se mai poate întâmpla ca un bebeluş care s-a hrănit fără probleme o perioadă lungă de timp să refuze, subit, alăptarea. De regulă această „grevă a foamei” este temporară şi se petrece ca o reacţie la un factor extern printre care se numără şi:

• schimbarea produselor de îngrijire (deodorant, săpun) din cauza cărora copilul nu te mai recunoaşte;
• bebeluşul suferă de o boală sau prezintă o rană ce face dificilă alăptarea;
• sugarul nu se poate hrăni din cauză că gingiile îi sunt inflamate ca urmare a creşterii dinţilor;
• limitarea perioadei de alăptare din cauza stresului, întoarcerii la serviciu, etc.;
• reacţia exagerată a mamei când bebeluşul a muşcat unul dintre mameloane; din cauza unei astfel de reacţii, bebeluşul se înspăimântă şi refuză alăptarea ulterioară.

Bebeluşul poate fi convins să se hrănească din nou la sân cu grijă şi răbdare. Tratează problemele medicale din timp, dacă acestea cauzează îndepărtarea de tine. Când bebeluşul refuză alăptarea, extrage laptele din sâni pentru a preîntâmpina alte afecţiuni şi hrăneşte-ţi copilul prin alte metode – folosind o cană, o lingură, o pipetă. Transformă din nou alăptarea într-o experienţă plăcută pentru bebeluş, prin procedee simple (alintă-l la piept, leagănă-l etc.) şi apropie-l delicat de sân lipindu-i pielea de a ta. Variază poziţiile de alăptare şi alege posturile cele mai confortabile pentru amândoi. Alăptează-l într-o cameră liniştită, întunecoasă, fără dispozitive radio-tv sau alţi stimuli nedoriţi, preferabil când sugarul este adormit. (1, 2)