Problemele mamelor, legate de tulburări de atașament ale adolescenților

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Houston arată că mamele cu simptome de tulburare de personalitate își afectează copiii adolescenți, care pot ulterior să prezinte tulburări de atașament ce le influențează dezvoltarea socio-emoțională și sănătatea mintală. Conform oamenilor de știință, atașamentul este esențial pentru copii, întrucât lipsa acestuia poate duce la depresie, anxietate, delicvență și consum ulterior de substanțe.
Carla Sharp, profesor de psihologie și director al Laboratorului de Psihopatologie de Dezvoltare din cadrul universității americane, afirmă că transmiterea către copii a comportamentului de atașare față de o persoană este transmisă cu greu de către mamele care prezintă probleme cu relațiile interpersonale. Aceasta explică faptul că tulburările de personalitate au fost asociate cu niveluri mai ridicate de atașament din partea adolescenților, care fie resping nevoia de atașament de mamele lor, fie adoptă o atitudine negativă în raport cu acestea.

Eșantionul de studiu a fost compus din 351 de adolescenți internați în secții de psihiatrie, cu o vârstă medie de 15 ani și care fuseseră, în proporție de 64%, de sex feminin și mamele acestora, participanții fiind chestionați cu privire la comportamentele relaționale pe care le găsesc dificile sau pe care le practică prea des, spre exemplu greutatea de apropiere de alți oameni sau încercarea de a mulțumi persoanele din jur prea mult. În plus, adolescenților le-a fost analizată și capacitatea de a descrie experiențele legate de atașarea de alte persoane într-un mod coerent, pentru a evalua impactul subconștient pe care lipsa acestuia îl are asupra lor.

Sophie Kerr, autoarea principala a studiului și absolventă a Universității din Houston, menționează faptul că felul în care părinții și-au amintit experiențele pe care le-au avut cu persoanele care i-au îngrijit se poate transpune cu ușurință în tipare comportamentale ce pot afecta relația pe carea aceștia o au cu proprii copii. De asemenea, autoarea subliniază posibilitatea ca specialiștii să examineze în continuare mecanismele prin care se manifestă lipsa atașamentului copil-părinte și felul în care relația dintre aceștia se poate îmbunătăți, prin intermediul rezultatelor lucrării curente. Sharp concluzionează evidențiind faptul că descoperirile arată că rolul de mediere al experienților mamelor cu părinții lor este important în relație cu influența acestora asupra adolescenților, sugerând că intervențiile familiale sau personale sunt esențiale pentru bunăstare.

sursa: Science Daily