Progresele ecografiei îmbunătățesc detectarea prenatală a malformațiilor cardiace congenitale

Un nou studiu publicat în The Annals of Thoracic Surgery, revista oficială a Societății Chirurgilor Toracici, arată că progresele în tehnicile ecografice utilizate în timpul sarcinii au dus la o îmbunătățire semnificativă a ratei de detecție prenatală a malformațiilor cardiace congenitale. Rezultatele sugerează că integrarea unor vederi ecografice specifice ale cordului în examenele prenatale a contribuit la identificarea mai precoce a acestor anomalii.
Malformațiile cardiace congenitale reprezintă cele mai frecvente anomalii congenitale, iar detecția prenatală timpurie este esențială pentru planificarea managementului postnatal și pentru reducerea morbidității și mortalității. Cu toate acestea, ratele de diagnostic prenatal au fost mult timp suboptimale, variind în funcție de regiune, tipul de leziune și calitatea imagisticii obstetricale.

În anul 2013, ghidurile de screening ecografic obstetrical au fost actualizate, recomandând adăugarea imaginilor axate pe tracturile de ejecție ale inimii pentru a spori acuratețea diagnostică, în completarea vederii standard cu patru camere.

Despre studiu

Obiectiv

Studiul a evaluat impactul introducerii acestor recomandări asupra ratelor de detecție prenatală a malformațiilor cardiace, comparând datele dinainte și de după anul 2013.

Metodologie

Analiza a fost realizată pe baza bazei de date STS Congenital Heart Surgery Database, acoperind perioada ianuarie 2006 – iunie 2023. Au fost incluși 108.512 nou-născuți cu vârsta sub 183 de zile, care au fost supuși unei intervenții chirurgicale cardiace primare în cadrul a 123 de centre din Statele Unite.

Datele au fost analizate:

• per total, pe întreaga perioadă de studiu,
• pe ani, pentru a evalua evoluția în timp,
• în funcție de regiune geografică,
• în funcție de tipul leziunii cardiace,
• în funcție de metoda imagistică (vedere standard 4-camere vs. vedere a tractului de ejecție).

Rezultate

Evoluția detectării prenatale

Pe întreaga perioadă analizată, ratele de detecție prenatală a malformațiilor cardiace congenitale au crescut constant. Această tendință ascendentă reflectă implementarea treptată a recomandărilor din 2013 și utilizarea mai frecventă a tehnicilor imagistice avansate.

Diferențe în funcție de regiune și tip de leziune

• Ratele de detecție prenatală au variat semnificativ între regiuni: între 43,6% și 56,2%.
• În funcție de tipul leziunii, detecția prenatală a variat între 13,1% și 77,1%.

În special, leziunile vizibile doar pe vederea tractului de ejecție au avut o îmbunătățire mai pronunțată a ratei de detecție față de cele vizibile în mod tradițional pe vederea cu patru camere. Diferența a fost semnificativă statistic (p = 0,029).

Observații suplimentare

Cu toate progresele înregistrate, unele leziuni continuă să fie subdiagnosticate prenatal, ceea ce indică necesitatea îmbunătățirii continue a protocoalelor ecografice și a formării specialiștilor în imagistică fetală.

Conform autorului principal, dr. Jeffrey Jacobs, profesor de chirurgie și pediatrie la University of Florida, aceste variații reflectă disparități persistente în accesul la imagistică prenatală de calitate și subliniază importanța standardizării practicilor ecografice la nivel național.

Concluzii și implicații clinice

Studiul confirmă că actualizarea ghidurilor din 2013 a avut un impact pozitiv asupra detecției prenatale a malformațiilor cardiace, în special pentru leziunile mai greu vizibile la examinarea standard. Cu toate acestea, rezultatele arată că există în continuare un potențial semnificativ de îmbunătățire.

În acest sens, este esențial ca:

• unitățile de obstetrică să integreze vederi ale tractului de ejecție în evaluările de rutină,
• sonografii să beneficieze de formare continuă în imagistică fetală avansată,
• sistemele de sănătate să promoveze acces echitabil la ecografie prenatală de înaltă calitate.

Direcții viitoare de cercetare includ:

• evaluarea impactului detecției precoce asupra momentului intervenției chirurgicale,
• analiza efectelor asupra rezultatelor neonatale și pe termen lung,
• determinarea dacă rata mai mare de detecție duce efectiv la îmbunătățirea prognosticului.