Relația romantică cu AI-ul și criza intimității generate de inteligența artificială

Bryony Cole este cercetătoare și analistă de peste un deceniu în domeniul intersecției dintre sexualitate, tehnologie și intimitate. În cadrul unei prezentări TED, ea explorează modul în care relațiile cu inteligența artificială devin tot mai frecvente și cum această transformare redefinește experiența umană a apropierii emoționale, sugerând că alegerile noastre vor determina linia de separație dintre intimitatea reală și cea artificială.

Rezumat – ideile principale

• Milioane de persoane dezvoltă relații emoționale sau romantice cu inteligența artificială, fenomen devenit deja comun.

• Intimitatea cu AI oferă satisfacție emoțională și control, dar elimină efortul, reciprocitatea și dezvoltarea personală.

• Expunerea prelungită la relații fără fricțiune poate reduce toleranța față de complexitatea relațiilor umane reale.

• AI poate avea utilizări benefice: procesarea durerii emoționale, explorarea identității sau exersarea conversațiilor dificile.

• Există riscul dependenței emoționale de interacțiunile cu algoritmi.

• Stabilirea unor limite personale în utilizarea AI devine esențială pentru protejarea relațiilor autentice.

• Intimitatea umană autentică rămâne valoroasă tocmai prin imperfecțiune, vulnerabilitate și imprevizibilitate.

Relațiile cu inteligența artificială – de la improbabil la cotidian

Un fenomen care părea absurd în urmă cu doar câțiva ani a devenit parte a realității zilnice: tot mai mulți oameni își încheie ziua vorbind cu un companion artificial. Aceste interacțiuni includ conversații despre evenimentele cotidiene, reacții la emoții subtile și răspunsuri perfect adaptate nevoilor emoționale ale utilizatorului.

Datele prezentate indică o extindere rapidă a fenomenului:

• 72% dintre adolescenții americani au dezvoltat o relație cu un companion AI.

• Mai mult de jumătate îl utilizează în mod regulat.

• Aproximativ un adult singur din șase declară o legătură romantică cu inteligența artificială.

Distribuția pe sexe este aproape egală, contrazicând stereotipul conform căruia ar fi vorba doar despre bărbați izolați social. La nivel global, oamenii:

• merg la întâlniri virtuale,

• simulează relații sexuale,

• se logodesc sau se „căsătoresc” cu AI,

• construiesc familii virtuale și marchează aniversări.

Astfel, întrebarea nu mai este dacă oamenii se pot îndrăgosti de AI, ci ce consecințe apar după ce acest lucru s-a întâmplat deja.

Intimitatea fără efort și transformarea ideii de iubire

Atunci când intimitatea este „proiectată” tehnologic, percepția asupra iubirii se modifică profund. Relația devine:

• necondiționată de reciprocitate,

• ușor de întrerupt,

• lipsită de cerințe emoționale,

• disponibilă permanent.

Această formă de apropiere oferă satisfacție emoțională reală, confirmată de studii menționate în prezentare. Experiența este previzibilă, perfect sincronizată și fără riscul neînțelegerilor.

Atracția majoră nu este doar iubirea, ci controlul asupra ei. Utilizatorul decide tonul, intensitatea și continuitatea relației, eliminând incertitudinea specifică relațiilor umane.

Această ușurință ridică însă o întrebare fundamentală:
Cât de artificial dorim să devină mediul nostru emoțional?

Prima întrebare esențială: mai putem tolera complexitatea umană?

Contactul prelungit cu entități care:

• nu cer nimic,

• nu obosesc,

• nu contrazic,

• nu necesită îngrijire emoțională

poate diminua toleranța față de relațiile reale, unde există:

• stângăcii,

• conflicte,

• greșeli,

• nevoia de scuze și iertare.

Această fricțiune emoțională nu este un defect, ci mecanismul prin care se dezvoltă:

• empatia,

• comunicarea autentică,

• răbdarea,

• capacitatea de ascultare.

În absența efortului relațional, se pierde ceea ce este descris drept „alfabetizarea rezistenței” – abilitatea de a rămâne prezent în disconfort, de a repara relații și de a decide conștient dacă rămânem sau plecăm.

Pentru generațiile care vor crește fără să cunoască o lume fără AI, apare riscul de a nu dezvolta niciodată aceste competențe fundamentale ale intimității umane.

A doua întrebare: folosim AI pentru a exersa sau pentru a ne ascunde?

Companionii artificiali pot avea valoare reală în anumite contexte:

• procesarea durerii emoționale în momente de singurătate,

• explorarea identității și sexualității,

• găsirea propriei voci,

• repetarea conversațiilor dificile înainte de a le purta în realitate.

Sunt menționate exemple de femei care folosesc AI pentru a-și construi încrederea înaintea unor discuții tensionate cu partenerii, precum și tendința tinerilor de a confesa mai ușor problemele unui sistem artificial decât părinților sau terapeuților umani.

Criteriul de evaluare devine unul interior:
după interacțiunea cu AI, ne simțim mai apropiați de oameni sau mai izolați?

• Apropierea sugerează un rol de sprijin și antrenament.

• Distanțarea indică evitarea realității relaționale.

A treia întrebare: ce alegem să protejăm în intimitate?

Dependența de relațiile cu AI este descrisă ca fenomen emergent, ilustrat prin apariția opțiunilor de renunțare la chatboți în aplicații dedicate abstinenței de la alcool sau tutun. Utilizatorii ajung să numere zilele fără dependență emoțională de un algoritm.

În acest context, devine necesară stabilirea unor limite personale sau de cuplu, de exemplu:

• evitarea utilizării AI în primele luni ale unei relații romantice pentru a proteja intuiția și judecata proprie;

• folosirea AI pentru reflecție, dar nu ca substitut al sprijinului oferit de prieteni;

• negocierea rolului companionilor artificiali în cadrul relațiilor de cuplu, inclusiv întrebarea dacă pot fi considerați infidelitate.

Stabilirea regulilor nu reprezintă rigiditate, ci decizia de a proteja spațiul profund uman al relațiilor reale.

Intimitatea autentică și experiențele transformatoare ale vieții

Experiențele considerate cu adevărat transformatoare nu sunt nici eficiente, nici disponibile la comandă. Ele sunt marcate de vulnerabilitate, imprevizibilitate și intensitate emoțională. Printre aceste momente se regăsesc:

• apropierea fizică și emoțională profundă,

• suferința unei despărțiri,

• sprijinul oferit unui prieten în dificultate,

• respingerea sau acceptarea într-un context social,

• întâlnirile spontane care creează conexiuni reale.

Aceste trăiri definesc experiența de a fi viu alături de ceilalți, iar valoarea lor derivă tocmai din lipsa controlului total. În contrast, intimitatea artificială elimină surpriza și riscul emoțional, reducând complexitatea relațională la un răspuns optimizat.

Granița dintre intimitatea reală și cea artificială nu este determinată de tehnologie, ci de alegerile individuale privind modul în care este utilizată.

Disponibilitatea de a accepta dezamăgirea ca semn al umanității

Un criteriu esențial pentru menținerea relațiilor autentice este disponibilitatea de a fi dezamăgit, neînțeles sau surprins. Relațiile umane reale implică:

• interpretări greșite,

• emoții contradictorii,

• tensiuni și reconciliere,

• evoluție personală prin conflict.

Aceste elemente frustrante au o funcție formativă pe care interacțiunea cu inteligența artificială nu o poate reproduce. Relațiile dificile rămân, paradoxal, cele mai bogate în sens, deoarece oferă lecții despre coexistență, empatie și interdependență.

Protejarea acestei dimensiuni devine o alegere conștientă într-un mediu tehnologic care încurajează confortul emoțional imediat.

Explorarea sexualității prin tehnologie – oportunități și limite

Produsele bazate pe inteligență artificială care oferă experiențe emoționale și fizice ridică întrebări suplimentare. Reacția inițială se concentrează adesea asupra roboților sexuali, însă aceștia sunt descriși ca fiind încă imperfecți din punct de vedere tehnologic.

Aspectul considerat cu adevărat relevant este posibilitatea de explorare interioară pe care tehnologia o deschide:

• investigarea fanteziilor și dorințelor personale,

• înțelegerea propriei sexualități într-un spațiu perceput ca sigur,

• extinderea imaginației erotice.

Totuși, apare o limitare importantă:
inteligența artificială tinde să reflecte și să confirme dorințele existente, fără a introduce suficientă spontaneitate sau noutate reală. În relațiile cu alți oameni și în experiențele din lumea reală există oportunități neașteptate care depășesc ceea ce poate fi anticipat sau formulat într-un prompt.

Astfel, tehnologia facilitează explorarea mentală, dar nu poate înlocui complexitatea interacțiunii umane directe.

Alegerea conștientă a intimității umane într-o lume sintetică

Transformările aduse de inteligența artificială nu impun o respingere totală a tehnologiei. Interacțiunea cu AI poate coexista cu relațiile reale, cu condiția existenței unei conștientizări active:

• utilizarea ca instrument de reflecție, nu ca substitut relațional;

• menținerea contactului cu imperfecțiunea umană;

• stabilirea de limite care protejează vulnerabilitatea autentică.

Miza nu este evitarea tehnologiei, ci păstrarea spațiului profund uman al prezenței reciproce, chiar într-un context care favorizează simularea emoțională.

Intimitatea autentică rămâne valoroasă tocmai pentru că este:

• nesigură,

• inconfortabilă,

• imprevizibilă,

• dar profund reală.

Această formă de apropiere reprezintă o dimensiune a vieții care merită protejată.