Vaccinul pentru cosuri (autovaccin acnee)

Acneea este o afecțiune cu etiologie multiplă, menționându-se cauze metabolice, hormonale și infecțioase. În plus, se pare că predispoziția genetică ar avea un rol important în apariția coșurilor.

Majoritatea persoanelor afectate de apariția coșurilor sunt în mod special adolescenții, cu toate acestea adesea sunt înregistrate cazuri de acnee și la adulți. Deși nu este o afecțiune cu un impact foarte grav, pacienții tind să dezvolte probleme de ordin psihic-emoțional dar și social, din cauza aspectului, zonele predispuse fiind: fața și în special zona frunții, spatele și zona umerilor.

Pe lângă multitudinea tratamentelor care există și promit eliminarea acneei, autovaccinul antiacnee se pare că este metoda care asigură înlăturarea acesteia într-un procent foarte mare. (1, 2)

Indicațiile vaccinului pentru coșuri

Vaccinul antiacnee este conceput astfel încât să poată fi administrat atât în cazul pacienților cu acnee, cât și a celor care prezintă furunculi (colecție purulentă provocată în special de stafilococi ce cuprinde și foliculul pilos), infecții localizate ce nu mai răspund la o anumită gamă de medicamente, în special antibiotice.

Este constituit dintr-o suspensie ce conține tulpina bacteriană identificată în zonele cutanate afectate (în special bacterii din genul Staphilococcus).

Autovaccinul antiacnee acționează prin stimularea capacității sistemului imunitar de a interveni asupra bacteriei, astfel organismul are capacitatea de acționa țintit asupra agentului patogen, pe un termen lung: câteva luni până la un an, procentul de recidivă fiind foarte scăzut.

Se consideră că acestă metodă de terapie poate fi o alternativă eficace mai ales în contextul actual în care nivelul de rezistență al bacteriilor la antibiotice, este din ce în ce mai crescut. (3, 4)

Administrarea autovaccinului antiacnee

Autovaccinul antiacnee se administrează pe cale injectabilă, subcutanat, la un interval cuprins între 3 și 5 zile, în doze progresive. Doza următoare va fi administrată numai după ce dispar reacțiile locale fiziologice-ușoară durere și indurație, uneori stare subfebrilă. Dacă intervalul dintre administrări depășește 6 zile sau dacă reacțiile sunt foarte intense, se va opri administrarea și se va consulta imediat medicul de specialitate. Schema completă de administrare durează între 2 și 3 luni, în total fiind necesare 20 de inoculări. (3, 4)

Contraindicațiile vaccinului pentru coșuri

Până în prezent, nu s-au înregistrat efecte secundare majore, însă printre cele înregistrate se menționează reacțiile locale: dureri ușoare, tumefacție, roșeață, ascensiune termică.

Anumite categorii de pacienți însă, nu pot apela la acest tip de terapie și anume: pacienții imunosupresați, pacienții la care se înregistrează boli infecțioase, cei care prezintă insuficiență hepatică, renală, cardiacă și respiratorie. De asemenea, administrarea autovaccinului antiacnee este contraindicată în timpul sarcinii.

Se recomandă ca în timpul administrării autovaccinului, cât și după finalizarea terapiei, o perioadă de cel puțin 2 luni, să se evite tratamentele ce pot scădea statusul imunitar al organismului sau administrarea altor vaccinuri. Dacă apar cazuri în care se sesizează evoluția unei boli febrile, administrarea va fi oprită.

De asemenea, se recomandă administrarea antibioticelor ce acționează specific asupra agentului patogen, în consecință rezultatele fiind de durată. (3, 4)

Eficacitatea autovaccinului împotriva acneei

Starea de imunitate atinge un grad maxim în aproximativ 2 săptămâni de la încetarea tratamentului și se menține pe o perioadă de minim un an. Autovaccinul antiacnee poate avea efecte de durată, înregistrându-se cazuri în care nu a mai existat o recidivă, deoarece se creează așa numita „memorie de lungă durată imunologică”, care acționează atunci când organismul este invadat de același agent patogen. Recidivele apar de cele mai multe ori atunci când infecția nu a fost eradicată după prima terapie cu autovaccin, astfel se recomandă reluarea tratamentului.

Deoarece autovaccinul are un caracter „unic”, se apelează la prevelevarea de probe, cultivare, identificare și antibiogramă, de la fiecare pacient care solicită acest tip de tratament. Astfel, pentru a putea fi procurat, pacientul va trebui să intre în contact cu un medic de specialitate pentru a se putea realiza toate acțiunile de identificare a agentului patogen. (4)

Este indicat ca înaintea începerii unui astfel de tratament să se realizeze un set de analize pentru verificarea stării funcționale hepatice și renale.

Înaintea prelevării de probe în vederea realizării autovaccinului, se recomandă ca pacientul să nu se afle sub tratament cu antibiotice și de asemenea să nu utilizeze produse care ar putea stopa dezvoltarea bacteriană la nivel cutanat.