Rezistența la insulină detectată prin indicele TgG anticipează declinul cognitiv accelerat în boala Alzheimer

Un nou studiu prezentat în iunie 2025 la Congresul Academiei Europene de Neurologie (EAN), realizat de neurologii de la Universitatea din Brescia, indică faptul că rezistența la insulină evaluată prin indicele trigliceride-glicemie (TgG) poate prezice un declin cognitiv accelerat la pacienții cu boala Alzheimer aflată în stadiu incipient.
Deși legătura dintre rezistența la insulină și riscul de apariție a bolii Alzheimer a fost documentată anterior, impactul acestei disfuncții metabolice asupra ritmului de progresie a bolii a fost mai puțin explorat. Stadiul de afectare cognitivă ușoară asociată bolii Alzheimer este o etapă de vulnerabilitate crescută, în care traiectoriile clinice variază considerabil între pacienți. Identificarea unor biomarkeri metabolici simpli și accesibili, cum este indicele TgG, ar putea oferi o valoare predictivă importantă pentru ritmul declinului cognitiv.

Despre studiu

Studiul a inclus 315 pacienți non-diabetici cu tulburări cognitive, dintre care 200 aveau boala Alzheimer confirmată biologic. Evaluarea rezistenței la insulină s-a realizat prin calcularea indicele TgG, un marker metabolic derivat din nivelurile serice de trigliceride și ale glicemiei, frecvent disponibil în laboratoarele de spital. Pacienții au fost urmăriți clinic pe o perioadă de 3 ani, iar declinul cognitiv a fost evaluat prin Mini examen de stare mentală (Mini Mental State Examination - MMSE).

Participanții au fost împărțiți în trei tercile pe baza valorii indicele TgG. Analiza a demonstrat că pacienții din treimea superioară a valorii TgG în cadrul subgrupului cu afectare cognitivă ușoară de tip Alzheimer au prezentat un declin cognitiv semnificativ mai rapid decât cei cu valori mai mici ale TgG. Acești pacienți au pierdut în medie peste 2,5 puncte MMSE pe an, comparativ cu ceilalți. Rata de risc pentru declin rapid în acest grup a fost de 4,08 (interval de încredere 95%: 1,06–15,73).

Importanța acestui rezultat este accentuată de faptul că asocierea nu a fost observată la pacienții cu alte tipuri de tulburări neurocognitive, sugerând o vulnerabilitate specifică a pacienților cu Alzheimer la disfuncțiile metabolice în perioada prodromală.

Rezultate

Studiul evidențiază faptul că un marker metabolic simplu și ieftin, precum indicele TgG, ar putea fi utilizat pentru a identifica pacienții aflați la risc de progresie accelerată a bolii Alzheimer. În plus, analiza a arătat că valorile ridicate ale TgG au fost corelate și cu alterarea barierei hematoencefalice și cu prezența factorilor de risc cardiovasculari.

Un aspect notabil este că indicele TgG nu a prezentat interacțiune cu genotipul APOE ε4, sugerând că riscul metabolic și cel genetic pot acționa prin căi patogenice distincte.

În boala Alzheimer, se presupune că rezistența la insulină contribuie la progresie prin afectarea utilizării glucozei de către neuron, favorizarea acumulării de amiloid, alterarea barierei hematoencefalice și promovarea inflamației – mecanisme mai puțin implicate sau reglate diferit în alte boli neurodegenerative.

Autorii subliniază potențialul identificării pacienților cu valori crescute ale TgG pentru a selecta mai eficient participanți în studiile clinice axate pe terapii anti-amiloid sau anti-tau și pentru a implementa precoce intervenții farmacologice sau stil de viață menite să îmbunătățească sensibilitatea la insulină.

Cercetările în desfășurare vizează corelarea nivelurilor TgG cu biomarkerii obținuți prin neuroimagistică, cu scopul de a facilita o stratificare mai timpurie și mai precisă a pacienților cu Alzheimer.

Concluzie

Rezultatele sugerează că rezistența la insulină joacă un rol major nu doar în inițierea, ci și în ritmul de progresie al bolii Alzheimer. Evaluarea acesteia prin indicele TgG ar putea deveni un instrument clinic valoros, cu aplicabilitate imediată, pentru identificarea pacienților cu prognostic mai sever și pentru optimizarea strategiilor terapeutice. Această abordare ar putea completa eficient noile terapii modificatoare de boală care vizează amiloidul sau proteina tau.