Rolul major al APOE în boala Alzheimer

Un studiu realizat pe date provenite din mari cohorte populaționale și clinice internaționale și publicat în npj Dementia la data de 9 ianuarie 2026 a analizat în ce măsură variațiile genei apolipoproteinei E (APOE) explică povara bolii Alzheimer. Cercetarea arată că, în absența riscului conferit de alelele APOE ε3 și ε4, aproape toate cazurile de boală Alzheimer și aproximativ jumătate din toate demențele nu ar mai apărea.

Rezumat

• Alela APOE ε3, considerată frecvent „neutră”, contribuie semnificativ la riscul bolii Alzheimer.

• Împreună, alelele ε3 și ε4 explică între 71% și 93% din cazurile de boală Alzheimer, în funcție de cohortă și metoda de diagnostic.

• Aproximativ 45% din toate demențele sunt atribuibile acestor două alele.

• Rezultatele sunt consistente indiferent dacă boala este definită clinic, neuropatologic sau prin imagistică PET amiloid.

• APOE reprezintă, de departe, cel mai important determinant genetic al bolii Alzheimer cunoscut până în prezent.

Context

Asocierea dintre izoformele apolipoproteinei E și riscul de boală Alzheimer cu debut tardiv este cunoscută încă din anii ’90. Totuși, majoritatea cercetărilor din ultimele decenii s-au concentrat pe mecanismele neuropatologice clasice – acumularea de beta-amiloid și tau – și mai puțin pe rolul cauzal central al APOE. În paralel, eficacitatea clinică modestă a terapiilor anti-amiloid a ridicat semne de întrebare privind direcția dominantă a cercetării terapeutice.

Estimările anterioare privind proporția bolii Alzheimer atribuibilă APOE s-au concentrat aproape exclusiv pe alela ε4 și au utilizat frecvent ca grup de referință purtătorii ε3, subestimând astfel contribuția reală a genei. Studiul de față abordează această limitare metodologică majoră.

Despre studiul actual

Design și surse de date

Autorii au analizat date provenite din patru mari surse independente, totalizând aproximativ 470.000 de participanți:

• UK Biobank: 171.105 persoane ≥60 ani, cu diagnostic clinic de boală Alzheimer și demență de orice cauză, identificat prin registre medicale electronice.

• FinnGen: 289.150 persoane ≥60 ani, cu diagnostic de boală Alzheimer și demență, bazat pe registre naționale de spitalizare, mortalitate și rambursare de medicamente.

• A4 Study: 4.415 participanți cognitivi normali, evaluați prin tomografie cu emisie de pozitroni pentru beta-amiloid (PET amiloid).

• Alzheimer’s Disease Genetics Consortium (ADGC): 5.007 cazuri și controale cu confirmare neuropatologică post-mortem a bolii Alzheimer.

Genotipare și grup de referință

Au fost analizate cele trei alele comune ale genei APOE: ε2, ε3 și ε4, definite prin polimorfismele rs7412 și rs429358.

Un aspect esențial al metodologiei a fost utilizarea genotipului ε2/ε2 – cel cu risc minim – drept grup de referință. Această abordare permite calcularea corectă a fracției atribuibile populaționale (PAF), adică proporția de boală care nu ar apărea în absența expunerii (în acest caz, a alelelor ε3 și ε4).

Analiza statistică

• Modele de regresie log-binomiale sau logistice (cu conversia odds ratio în risc relativ).

• Ajustări pentru vârstă, sex, etnie, componente genetice principale și factori tehnici.

• Calcularea PAF pentru fiecare genotip și cumulativ pentru ε3 și ε4.

• Intervalele de încredere de 95% au fost obținute din limitele riscurilor relative.

Rezultate

Boala Alzheimer diagnosticată clinic

• UK Biobank:

  • 75,7% din cazurile de boală Alzheimer atribuibile ε3 și ε4.

• FinnGen:

  • 71,5% din cazuri atribuibile ε3 și ε4.

Demența de orice cauză

• UK Biobank: 44,4% din cazuri atribuibile ε3 și ε4.

• FinnGen: 45,6% din cazuri atribuibile ε3 și ε4.

Amiloidoza cerebrală (PET amiloid, A4 Study)

• 85,1% din cazurile de amiloidoză cerebrală atribuibile ε3 și ε4.

• Doar 1 din 25 purtători ε2/ε2 a prezentat PET pozitiv pentru beta-amiloid.

Boala Alzheimer confirmată neuropatologic (ADGC)

• 92,7% din cazurile de boală Alzheimer confirmate post-mortem atribuibile ε3 și ε4.

• Contribuții separate estimate:

  • ε4: 56,9% din povara bolii Alzheimer.

  • ε3: 35,8% din povara bolii Alzheimer.

Niciun alt locus genetic asociat bolii Alzheimer sau bolii coronariene nu a prezentat fracții atribuibile comparabile, subliniind caracterul excepțional al genei APOE.

Interpretare și implicații

Rezultatele demonstrează clar că alela ε3 nu este neutră, ci reprezintă un determinant major al riscului de boală Alzheimer, alături de ε4. Boala Alzheimer rămâne o afecțiune multifactorială, însă fără riscul de fond conferit de APOE ε3 și ε4, majoritatea cazurilor nu s-ar produce.

Fracția atribuibilă populațională nu trebuie confundată cu ereditatea: aceste estimări indică povara potențial prevenibilă a bolii, nu proporția genetică în sens clasic.

Concluzii

Reducerea riscului asociat funcției sau expresiei APOE ar putea preveni sau întârzia majoritatea cazurilor de boală Alzheimer. În ciuda acestui fapt, mai puțin de 1% dintre terapiile aflate în studii clinice vizează direct APOE. Rezultatele susțin ferm necesitatea reorientării cercetării fundamentale și terapeutice către APOE, inclusiv prin editare genetică, terapii de silențiere, imunoterapie și molecule mici corectoare structurale.