Rolul orezinei în curățarea creierului - un nou mecanism implicat în activitatea sistemului glinfatic

Un studiu publicat în septembrie 2025, în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), de către cercetătorii de la University of Oulu, Finlanda, oferă noi perspective asupra funcției sistemului glinfatic cerebral și a rolului orexinei, un hormon produs de creier, în acest proces. Studiul a examinat modul în care pulsatile cerebrale implicate în curățarea creierului diferă între persoanele cu narcolepsie de tip 1 și indivizii sănătoși.

Context

Sistemul glinfatic reprezintă un mecanism fiziologic fundamental prin care creierul elimină produșii reziduali, inclusiv metaboliții neurotoxici asociați cu boli neurodegenerative, precum boala Alzheimer. Funcționarea eficientă a acestui sistem este influențată de pulsatile cerebrale, care facilitează circulația lichidului cefalorahidian prin țesuturile cerebrale.

Există trei tipuri principale de pulsații cerebrale implicate în acest proces:

• Pulsatile cardiovasculare – generate de bătăile inimii în arterele cerebrale.

• Pulsatile respiratorii – transmise prin vene și spațiile lichidului cefalorahidian.

• Undele vasomotorii lente – mișcări lente ale pereților vasculari.

Aceste pulsații sunt accentuate în timpul somnului și au fost deja descrise ca fiind modificate în narcolepsia de tip 1 față de starea de veghe la persoane sănătoase. Totuși, nicio cercetare anterioară nu a comparat direct aceste pulsații între pacienți cu narcolepsie și indivizi sănătoși în timpul somnului, lacună pe care prezentul studiu și-a propus să o umple.

Despre studiul actual

Designul studiului a fost comparativ și a inclus:

• 23 de pacienți diagnosticați cu narcolepsie de tip 1;

• Un grup de control de persoane sănătoase, potrivite după vârstă și sex.

Toți participanții au fost evaluați utilizând imagistică prin rezonanță magnetică funcțională rapidă (fMRI), pentru a detecta în detaliu intensitatea și distribuția pulsațiilor cerebrale.

Cercetătorii au măsurat:

• Pulsațiile vasomotorii lente;

• Pulsațiile cardiovasculare (corelate cu frecvența cardiacă);

• Pulsațiile respiratorii (legate de frecvența și amplitudinea respirației).

Aceste pulsații au fost analizate în timpul stării de veghe la ambele grupuri, pentru a determina dacă absența orexinei în narcolepsie influențează diferit fiecare tip de pulsație cerebrală.

Rezultate

Rezultatele studiului au fost semnificative și au adus o contribuție nouă în înțelegerea fiziopatologiei narcolepsiei și a funcționării sistemului glinfatic:

• Pulsațiile vasomotorii:

  • La pacienții cu narcolepsie de tip 1, în starea de veghe, intensitatea undelor vasomotorii a fost comparabilă cu cea observată la indivizii sănătoși în timpul somnului, sugerând un grad anormal de activare a mecanismului de curățare cerebrală.

  • În plus, aceste pulsații au fost semnificativ mai intense la pacienții cu narcolepsie treji decât la indivizii sănătoși treji, sugerând o modificare compensatorie sau un mecanism alternativ de activare în lipsa orexinei.

• Pulsațiile cardiovasculare și respiratorii:

  • Ambele tipuri de pulsații au fost diminuate la pacienții cu narcolepsie comparativ cu persoanele sănătoase, în starea de veghe.

• Această disociere între tipurile de pulsații cerebrale indică faptul că orexina – neurotransmițător absent sau deficitar în narcolepsia de tip 1 – ar putea juca un rol de suprimare a pulsațiilor vasomotorii în condiții normale.

Implicații și ipoteze formulate

Autorii studiului, coordonați de Matti Järvelä, cercetător doctoral la Oulu Functional Neuroimaging Research Group, au formulat mai multe ipoteze importante:

• Orexina ar putea modula negativ pulsațiile cerebrale, în special cele vasomotorii, ceea ce ar explica intensitatea crescută a acestora în absența orezinei la pacienții cu narcolepsie.

• Această observație este susținută indirect de date anterioare care arată că:

  • Pacienții vârstnici cu narcolepsie prezintă o sarcină amiloidă mai mică comparativ cu persoane sănătoase, fapt care ar putea fi atribuit unei activități crescute a sistemului glinfatic.

  • Medicamentele care inhibă orexina par să reducă nivelurile unor substanțe neurotoxice în sistemul nervos central.

Concluzii și direcții viitoare

Acest studiu deschide noi perspective asupra rolului orezinei în sănătatea cerebrală și în prevenirea bolilor neurodegenerative. Descoperirile sugerează că modularea orezinei ar putea fi o cale terapeutică pentru influențarea curățării creierului, cu potențial impact în:

• boala Alzheimer – prin reducerea sarcinii amiloide;

• Îmbătrânirea cerebrală sănătoasă;

• Optimizarea somnului și a clearance-ului neurotoxinei.

Studiile viitoare ar trebui să investigheze efectul inhibitorilor de orexină asupra pulsațiilor cerebrale și asupra eficienței curățării creierului. De asemenea, o evaluare longitudinală a pacienților cu narcolepsie și a riscului lor de a dezvolta demență ar putea valida ipoteza unui efect protector indirect al deficitului de orexină.